184 matches
-
asimilat al muzicii răzgâiate în soarele sterp al unei Spanii mai mult africane decât europene, în interpretarea nefiresc de firească a lui Maxim Belciug. Și o voce pătrunzătoare și clară - înțelegând rostul și cadența necesare unei redări verosimile a sonorităților peninsulare, aspre în melancolia lor indicibilă - aparținând Mariei Răducanu, renunțând, în acest album, în spiritul riguros al cadenței latine, la intonațiile de jazz cu care își obișnuise admiratorii. Într-o exprimare mai sintetică, o excelentă servire a muzicii cu rol de
Curentul "latino" by Mircea Gerboveț () [Corola-journal/Journalistic/11611_a_12936]
-
un obiect. Lui Veronese îi lipsește darul lui Tițian de a stabili o punte între model și privitor... Un superb Tintoretto - "Suzana și bătrânii" - în care pictorul își temperează pasiunea pentru contraste și dinamism gratuit este una dintre capodoperele picturii peninsulare din secolul al XVI-lea. În fine, una dintre cele mai interesante alăturări propuse de Ilchman este cea dintre un tablou puțin cunoscut de Tintoretto, "Coborârea de pe Cruce" și un altul, cu subiect apropiat, "Punerea în mormânt", pictat de Tițian
Începuturile picturii în ulei. Personalități și influențe by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6849_a_8174]
-
în plus, ei zic că nu sunt balcanici, că Balcanii se opresc la Dunăre, nimeni nu e însă mai balcanic decât românul, te asigur." Repet, nu ne interesează de aici nici o etichetare morală care să-i vizeze pe relaxații cetățeni peninsulari. Nu căutăm definiții ale acestui delicios coctail sudic, nu ne investim steril în sociologii empirice, fie și numai pentru a nu aluneca, la rându-ne, paralelă cu paralelă, înspre ecuator. Cu mult mai interesante sunt legitățile de compoziție și mecanismele
Matei Vişniec, dar... by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9889_a_11214]
-
ale unei familii italiene dintr-un sat din Basilicata, zonă meridională, cu milenare stratificări etnice. Istoria minoră a unei stirpe este grefată - nici nu se putea altfel - pe istoria micii comunități în care era integrată, dependentă la rîndu-i de cea peninsulară și nu numai. La impresia de saga condensată contribuie ritmul alert obținut printr-o inteligentă strunire și dispersare în doze concentrate a materiei, trecîndu-se fără preambul, înainte sau înapoi, de la o epocă la alta, dar și strategiile narative, fiind valorificate
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
în scurt timp unul dintre cei mai citiți și iubiți scriitori din Italia. Au urmat Oceano mare (1993), Seta (1996), City (1999), Senza sangue (2002), Questa storia (2005), Emmaus (2009) și Mr Gwyn (2011). A publicat cronici în mari ziare peninsulare (La Stampa, La Repubblica), adunate în volumele Barnum 1 (1995), Barnum 2 (1998), Next (2002) și I Barbari. Saggio sulla mutazione (2006 - Barbarii. Eseu despre mutații, 2009). De asemenea, a repovestit Iliada lui Homer și Moby Dick al lui Hermann
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
complet Suntem ceea ce citim. Zece ani de eseu literar în Letras libres 1, sunt reunite 28 de articole din perioada 2001- 2011, care reflectă concludent intenția editorilor de a „echilibra dialogul în spaniolă” între autori și opere din spațiul cultural peninsular și cel al Americii latine. Prin acest program se continuă tradiția revistelor mexicane Plural (1971- 1976) și Vuelta 2 (1978-1998), ambele inițiate și conduse de poetul și eseistul mexican Octavio Paz, sub deviza independenței, libertății și deschiderii către pluralitate. Filiația
„Suntem ceea ce citim“ by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4344_a_5669]
-
comunica, prin volubilitate, prin disponibilitatea față de toate temele "arzătoare" sau numai "la ordinea zilei". Altfel spus, o extrovertire doritoare de-a cîștiga aprobarea admirativă a celor din jur, de a-i impresiona, șoca și domina, în temeiul unei porniri instinctive, peninsulare (azi o astfel de psihologie e întrupată cu eclatanță de un Alexandru Paleologu sau de un Alexandru George). Nu e o taină împrejurarea că G. Călinescu avea o reputație de "nebun" ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
fundașul Nesta, accidentat, înlocuit din nou de Materazzi. La australieni, revine în poartă Schwarzer, dar lipsește Harry Kewell. De-butul meciului aparține jucătorilor de la Antipozi, curajoși ca și în precedentele partide, pe fondul unui joc prudent, în nota obișnuită, al peninsularilor, care așteaptă o greșeală a adversarilor. Totuși primele ocazii aparțin italienilor, prin vârfurile de atac Gilardino și Luca Toni, dar portarul „cangurilor” este în zi foarte bună. Antrenorul Guus Hiddink face niște modificări ale poziției jucătorilor, care își ating scopul
Agenda2006-26-06-fotbal () [Corola-journal/Journalistic/285096_a_286425]
-
este desăvârșit. Directorii celor 400 de centre Confucius de pe toate continentele „dau raportul” și propun programe. Unele, însoțite de explicații pe cât de firești (căci diferențele culturale sunt majore), pe atât de ridicole, luate ca atare. Lăsându-și deoparte ușoara „aroganță peninsulară”, directorul Institutului din Milano dă lovitura: „Știți, noi la Milano avem un teatru liric, se cheamă Scala. Milanezii sunt învățați cu evenimente de calitate” (p. 98). Ultimul cuvânt al cărții nu e, ca în buna tradiție editorială, „sfârșit”, ci un
Câinele bătrân și acronimele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3504_a_4829]
-
dată în Spania, în sec. al XVII-lea, folosind tutun cubanez. Olandezii au început și ei să fabrice cigars utilizând tutun din colonii. Fumatul țigărilor de foi a avut o ascensiune importantă începând cu secolul al XIX-lea, după războiul peninsular, când soldații britanici și francezi întorși de pe front au început să practice acest obicei ca urmare a celor învățate în Spania. În sec. al XIX-lea, fumatul devine popular și pentru clasa superioară, gentlemenii francezi și britanici adoptându-l ca
Agenda2005-22-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283753_a_285082]
-
recital Rava de la Sibiu ne-a adus și revelația altor patru muzicieni de talie mondială, chiar dacă dintr'o generație mult mai tânără: Gianlucca Petrella/trombon, Andrea Pozza/pian, Rosario Bonaccorso/bas și Emanuele Maniscalco/baterie. O revărsare de melodicitate, specific peninsulară, evidențiind valențele melodic-timbrale ale celor două instrumente de alamă protagoniste. Dar și o admirabilă capacitate de interrelaționare, schimburi rapide de idei, cu humorul lor subiacent. Grandiosul final a aparținut celebrei Vienna Art Orchestra și a coincis cu aniversarea (la 19
Sibiul rămâne capitala jazzului by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9638_a_10963]
-
definită. Pentru unii, este doar o reacție la naturalismul Renașterii târzii, o fluidă etapă intermediară în istoria artei între Renaștere și Baroc... Jacob Burckhardt, exegetul elvețian de la începutul secolului al XX-lea, a folosit termenul pentru a descrie întreaga artă peninsulară din Cinquecento care a abdicat, după moartea prematură a lui Rafael, de la idealurile raționalismului și armoniei ce caracterizaseră generațiile precedente. Nu puțini teoreticieni au încercat să alcătuiască un catalog al trăsăturilor artei manieriste: virtuozitate mai mult sau mai puțin gratuită
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
arta de la nord de Alpi. În fine, după moartea lui Filip în 1524, îl regăsim ca pictor la curtea fratelui acestuia, Adolf de Burgundia. După decenii în care pictura flamandă în ulei a reprezentat o influență majoră în evoluția picturii peninsulare, Gossart este unul dintre primii reprezentanți ai unui val invers, ce aduce un nou stil, puternic marcat de antichitatea clasică, în pictura cisalpină. În timpul călătoriei sale din 1508-09, Gossart a cunoscut direct Roma papei Iuliu al II-lea, o Romă
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
engleză, ajunse pe continentul american. Datorită contactului cu limbile indigene din Lumea Nouă, mai ales spaniola și portugheza vorbite în aceste regiuni s-au îmbogățit cu un număr considerabil de cuvinte. Mulți termeni dintre aceștia au trecut și în varianta peninsulară a limbilor menționate și,de aici,au ajuns în limbile europene. Extinderea stilistică a unei limbi înseamnă îmbogățirea lexicală a diverselor sale variante stilistice (stilul publicistic, stilul științific etc.), fiind în strânsă relație cu progresele realizate în domeniul științei, tehnicii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cu românii, mulți sunt buni patrioți, bun români. Ei bine, așa fie. însă aci, etnologic vorbind, am zice cu Sf. Augustin: pater semper incertus. Etnologic vorbind oamenii aciia nu sunt greci: sunt albanezi ori în genere ilirii și tracii cei peninsulari cari s-au grecit, au trecut drept greci, dar n-au fost greci. Am zice că grecul se distinge prin miopie fizică, abstracție făcând de daltonismul intelectual pentru tot ce e virtute, pentru tot ce e onestitate, pudoare. De ce grecii
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe toți, afară de acei ce au conștiința conștiinței lor, fenomen de luciditate care te așază paralel spiritului, într-o ultimă dedublare. În marea divină, arhipelagul uman nu mai așteaptă decât fluxul fatal care să-l înece. Prin orgoliu ești legat peninsular de Dumnezeu; îi aparții și nu-i aparții. Ai vrea să fugi din El, deși ești parte a Lui. Elementele unei geografii cerești... Un singur lucru dureros există în tristețe: imposibilitatea de a fi superficial. A fi mai "leneș" ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să i se alăture, dacă n-ar fi fost convins că are tăria sufletească necesară. Ea lăsase capul în jos, spunându-i că-l va urma oriunde. Prima ei deziluzie veni la câteva săptămâni, când se plimba pe puntea vasului Peninsular & Oriental, scrutând întinderea mării Roșii. Tălpile de cauciuc ale pantofilor ei scârțâiau la fiecare pas pe care-l făcea pe lângă pasagerii de clasa întâi, întinși pe scaune pliante și serviți de stewarzi tineri, foarte atenți, în uniforme albe, scrobite. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o rugă Pe fuișor, la ziua-n fugă... * - Isarlîk, inima mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cu nouăzeci și nouă, avansând din nou și reîntorcându-se proporțional și mereu cu spaima ultimului pas. Cuvintele pe care le-aș fi pus în gura lui Jugo de la Raza al meu, și anume: că toată lumea moare [sau, în spaniola peninsulară, că toți dumnezeii mor] reprezintă una din cele mai mari vulgarități ce pot fi rostite, cel mai comun dintre toate locurile comune, și, ca atare, cel mai paradoxal dintre paradoxuri. Când studiam logica, exemplul de silogism care ni se înfățișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
făcînd un curs de management hotelier. După trei ani ca asistent manager la un hotel renovat În stil art deco din South Miami Beach, s-a Întors În Europa pentru a conduce Clubul Nautico din Estrella de Mar, o stațiune peninsulară aflată la treizeci de kilometri est de Marbella. De cîte ori ne Întîlneam la Londra, Îmi plăcea să-l tachinez pe subiectul exilului său În această ciudată lume a prinților arabi, a gangsterilor pensionați și a „gunoiului european“(##notă Eurotrash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să agite în opinia publică marile chestiuni ale filozofiei și științei moderne; să studieze condițiile transformării politice, economice și religioase ale societății portugheze" (Programul Conferințelor democratice). Prima conferință a ținut-o Antero de Quental și e intitulată: "Cauzele decadenței popoarelor peninsulare în ultimele trei secole". Augusto Soromenha a vorbit despre "Literatura portugheză contemporană", Eça de Queiroz despre "Realismul în Artă", iar Adolfo Coelho - profesor, poligraf și etnolog - despre "Chestiuni de învățămînt". A cincea conferință a ținut-o evreul Salamao Saraga despre
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și articolelor lui Antonio Sardinha, republicate apoi în cele 14 volume de critică istorică, socială și artistică, filosofie și politică, din care menționăm pe cele mai însemnate: A o principia era o verbo (L. 1924, ed. II, 1946); A Alianca peninsular (Porto, 1924; ed. II, 1930); Ao ritmo do ampulheta (Coimbra, 1925); Na feira dos mitos (L. 1926); A prol do comun... (L. 1934); Purgatorio das ideas (L. 1929) etc. De asemenea: Hipólito Raposo, Dois nacionalismos (L. 1929); Joao Ameal, Panorama
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la o înțelegere care prevedea evacuarea insulei de către italieni. Principalele eforturi ale Italiei erau însă îndreptate nu împotriva Iugoslaviei sau a Greciei, ci a Albaniei. Cu toate că doar insula Saseno fusese atribuită Italiei prin tratate, puterile recunoscuseră poziția specială a statului peninsular în problemele albanezilor, ceea ce însemna de fapt recunoașterea protectoratului italian asupra țării. Istoria interbelică a Albaniei, care va fi analizată mai jos, avea să aibă ca temă dominantă pătrunderea și apoi ocuparea teritoriilor sale de către Italia. Paralel cu politica din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
foarte strîns la pungă ("Nu am cheltuit scrie Maricăi din San Remo nici jumătate din suma destinată reușitei planului meu"), ține evidența bacșișurilor (pe grădinarul cimitirului unde era înmormîntată soacră-sa "l-am bacșișuit") și receptează cu lăcomie luxul orașului peninsular: "...se vîntură aici un lux a cărui vedere mă a făcut să renasc și să mă optimizez." Își chivernisește gospodăria cu atenții amintitoare de Hagi Tudose: "Ai să vezi, cînd ai să vii, ceapa. Poate n-are să fie nevoie să
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
iluzia esențial orientată că viața după capriciul poftelor ar fi mai frumoasă decît viața cu strădaniile și tihna ei modestă." Călinescu încadrează firesc, atît pe Ion Luca cît și pe Mateiu în tagma balcanicilor "cu îndepărtat sînge grecesc sau vag peninsular", cu atașament pentru măscări și bufonerii și pentru lumea unei bigamii tihnite, motivînd cel puțin în cazul primului că "adevărurile spuse de el astfel sunt eterne și suave, în vreme ce, spuse de alții altfel, sînt confuze și triviale". Pe Mihai Ralea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]