283 matches
-
VI-lea Filometor (180-145), cât și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și politica expansionistă a Macabeilor, în special a lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui Ioan Hircan. Potrivit părerii lui Purvis, samaritenii s-au separat de evrei după distrugerea templului lor de către Ioan Hircan în 128 î.Hr.1. 7.2. Textul Pentateuhului samariteantc " 7.2. Textul Pentateuhului samaritean" În tot acest context istoric, redactarea Pentateuhului samaritean a reprezentat reacția samaritenilor la atacurile evreilor, atacuri care au culminat cu distrugerea templului de pe muntele Garizim. Cei doi stâlpi de bază ai iudaismului, Tora și Templul, erau în același timp instituții fundamentale ale samaritanismului, înțeles ca versiune a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
la Ierusalim și la Sion, ci la Sichem și Garizim; din acest moment, neînțelegerile dintre samariteni și evrei se vor centra în jurul autenticității Torei pe care o foloseau. Sintetizând evenimentele istorice menționate mai sus, putem spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
spune că ediția samariteană a Pentateuhului nu a fost alcătuită în perioada construirii templului samaritean, ci după distrugerea templului de către Ioan Hircan, ca o reacție a samaritenilor față de atacurile evreilor. Descoperirea, la Qumran, a unor manuscrise prezentând certe similitudini cu Pentateuhul samaritean are o importanță deosebită - mult mai mare decât descoperirea unor manuscrise care se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se apropie de textul iudaismului rabinic (textul masoretic) sau de textul grecesc al iudaismului elenistic (LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
LXX) - întrucât oferă un exemplu clar de text palestinian protosamaritean. Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Descoperirea fragmentelor biblice în grotele de la Qumran i-a determinat pe cercetători să reconsidere structura Pentateuhului samaritean; F.M. Cross socotește că se poate vorbi de trei tipuri textuale locale ale Pentateuhului: Septuaginta avea drept prototip o versiune dezvoltată în Egipt, Pentateuhul samaritean reprezenta o versiune „palestiniană”, în timp ce textul masoretic era fructul unei evoluții de origine „babiloniană”1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
1. Textul ebraic rabinic este foarte bine atestat de numeroase documente, iar textul grecesc al Bibliei permite reconstituirea, cu grade diferite de probabilitate, a tradiției textuale ebraice care stă la baza versiunii grecești. Abraham Tal spune că aparenta asemănare dintre Pentateuhul samaritean și fragmentele descoperite la Qumran ne determină să credem că cele două surse au un fond comun și deci o vârstă comună. Prin urmare, ortografia samariteană nu reprezintă o ameliorare medievală a vocalizării, ci dimpotrivă, reflectă practicile scribale de la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
coerența necesară încadrării lor într-un adevărat sistem. Majoritatea manuscriselor samaritene nu prezintă vocale, puținele texte vocalizate parțial apelând la vocale doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
doar pentru a face distincție între omografe. Analizând cu atenție caracteristicile gramaticale fundamentale, Tal îndrăznește să afirme că ebraica Pentateuhului samaritean se apropie de ebraica literaturii rabinice reprezentate de Mișna și de alte lucrări contemporane. Desigur, aceasta nu înseamnă că Pentateuhul datează din acea perioadă, ci doar că poartă amprenta limbii vorbite în timpul lui Hilel 2. Cele cinci Cărți ale Legii, sub forma transmisă comunității samaritene, diferă foarte mult în privința structurii, a limbii și uneori a conținutului, de forma pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și motivul pentru care Tora samaritenilor este mult mai voluminoasă decât cea a evreilor. Pe de altă parte, dacă aceste manuscrise „protosamaritene” de la Qumran nu ar fi fost descoperite, s-ar fi ajuns destul de greu la ipoteza potrivit căreia textul Pentateuhului samaritean este constituit din două niveluri. Primul nivel corespunde unui anumit tip de text „palestinian” atestat de manuscrisele „protosamaritene” deja menționate. Al doilea nivel, mai recent, corespunde actualei recenzii samaritene. Întrucât această recenzie este destul de superficială, schimbările făcute în text
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
măsură după un gen de principiu sola Scriptura. În materie de legi, samaritenii aveau multe în comun cu saducheii, din moment ce și aceștia respingeau Tora orală drept sursă legitimă de îndrumare etică. Ei au preferat să adere la Legea lui Moise (Pentateuhul), pe care o priveau ca pe singura lege canonică 3. Conservatorismul comunității samaritene se vedea atât în strictul lor monoteism, cât și în respectarea practicilor tăierii împrejur. Dacă legea orală iudaică permitea, în anumite cazuri, cirmcumcizia la o dată ulterioară, practica
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la canonul scripturistic cărțile profeților și aghiografele. Pe lângă câteva modificări importante, rezultate din concepții teologice, textul s-
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textul s-a păstrat ca la început și, din moment ce comunitatea samariteană nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau un prea mare pericol 3. În acest fel, dincolo de cele câteva modificări deliberate, Pentateuhul samaritean aduce mărturie despre una dintre formele textuale ale Pentateuhului ebraic din secolul al IV-lea î.Hr. Pe baza celor relatate la I. 4,20, unde aflăm despre credința samaritenilor potrivit căreia lui Dumnezeu i se aduce închinare pe Muntele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samariteană nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau un prea mare pericol 3. În acest fel, dincolo de cele câteva modificări deliberate, Pentateuhul samaritean aduce mărturie despre una dintre formele textuale ale Pentateuhului ebraic din secolul al IV-lea î.Hr. Pe baza celor relatate la I. 4,20, unde aflăm despre credința samaritenilor potrivit căreia lui Dumnezeu i se aduce închinare pe Muntele Garizim, se crede că au modificat textul Pentateuhului original pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
textuale ale Pentateuhului ebraic din secolul al IV-lea î.Hr. Pe baza celor relatate la I. 4,20, unde aflăm despre credința samaritenilor potrivit căreia lui Dumnezeu i se aduce închinare pe Muntele Garizim, se crede că au modificat textul Pentateuhului original pentru a-și legitima această credință. De fapt, nu se știe cu absolută certitudine cine este autorul acestor modificări, din moment ce chiar și în tradiția iudaică întâlnim anumite indicii potrivit cărora lui YHWH i se aducea închinare și pe muntele
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
din moment ce chiar și în tradiția iudaică întâlnim anumite indicii potrivit cărora lui YHWH i se aducea închinare și pe muntele Garizim, indicii ce au fost înlăturate ulterior 1. Pe de altă partea, există semne clare ale intervenției samaritenilor în textul Pentateuhului; de exemplu, în locul binecunoscutei propoziții deuteronomice, „locul pe care îl va alege Domnul”, samaritenii spun „locul pe care l-a ales Domnul”, arătând prin aceasta că Sichemul a fost ales de Domnul încă din vremea lui Avraam, în timp ce Ierusalimul va
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Dacă tradiția iudaică spune că Isaac a fost adus jertfă pe muntele Moria (Fac. 22,2), samaritenii identifică locul jertfei cu Moreh, lângă Sichem. Respectarea strictă a textului tradițional, susținută de circumstanțe favorabile, a făcut ca forma textului, păstrată de Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Fac. 22,2), samaritenii identifică locul jertfei cu Moreh, lângă Sichem. Respectarea strictă a textului tradițional, susținută de circumstanțe favorabile, a făcut ca forma textului, păstrată de Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
făcut ca forma textului, păstrată de Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă. Atât textul masoretic, cât și cel samaritean poartă urmele diferențelor religioase și ale disputelor teologice din comunitățile care le-au transmis
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]