233 matches
-
totdeauna Întinsă, limpede, care se pierdea Într-o podoaba de păr negru, stufos, lăsat să se reverse către gulerul hainei până la limita Întruchipării coamei eminesciene, ceea ce era plăcerea lui. Pentru că, În contrast cu restul elevilor, ce respectând regulamentul școlar ne tundeam de Îndată ce perciunii deveneau ispita și motiv de reflecții punitive pentru unii din personalul administrativ al școlii, de Sandu Tăcu nu se lua nimeni. Până și profesorilor, am Înțeles, le plăcea coama colegului nostru. Relații de amiciție nu am avut În anul acela
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
unul Într-un trabant verde deschis. Era Îmbrăcat Într-o geaca de catifea (parcă În dungi) maro. O șapca pe cap la fel. O bluză albă pe dedesubt. Era gras, cu nasul turtit. De sub șapca i se vedea par cârlionțat, perciuni mari. La ora 14 a plecat. Era cu botul mașinii la „stejar”. Avea o vedere extra spre Alină. L-am poreclit Sobo (sobolul pentru că avea nasul că sobolița din Degețica)”. Despre această filă de jurnal, Alină Tăcu Își amintește că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bere într-o cârciumă, vorbind despre câteva piese noi și de-ale vieții, când intră un evreu tânăr, slab ca un ogar, cu un costum care era evident puțin prea mare pentru trupul său fragil, cu kipă pe vârful capului, perciuni groși și barbă scurtă, însoțit de o domnișoară scundă, simpatică și cochetă, îmbrăcată cu o rochie verde-deschis, ca iarba de primăvară. — Curajos băiat, râde Pribeagu. — Curajos sau nebun de-a dreptul. Cei doi și-au comandat cafele, niște sucuri, și-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fire, i-am dat două palme. În măsura în care eu îi istoriseam, fața lui se descrețea. Și câți bani îi plătiți pănă la Dorna-Vatră? Zece galbeni, domnule. Donner Wetter!92 Asta e colosal! În acel moment, iată și evreul care venea cu perciunii fâlfâind în vânt. Domnule polițai, gewalt! gewalt!93 M-a necinstit, m-a bătut, m-a omorât, striga el cât îl lua gura, arătând spre mine. No... No... Langzam 94. Fără vuiet. Spune, mă rog, ce a fost. Însă jidanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
doar cu atît. La ceilalți nu se întîmpla așa. Ceilalți se fereau, se ghemuiau, își băgau bărbia în piept - lucru care o supăra tare și o făcea să se dezlănțuie asupra lor și să-i tragă de urechi și de perciuni. Asta numai cînd făceau vreo poznă, bine înțeles, pentru că tovarășea nu-i bătea niciodată pe degeaba. Tova rășea avea mereu dreptate. Copiii erau răi și nespă lați, fapt pe care-l observa biata de ea de fiecare dată cînd îi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
id="(39)"/>. În Lituania, cei cu nas acvilin și buze groase sunt porecliți „jidani” (Zydas) <endnote id="(296, p. 224)"/>. În vestul Europei, despre oameni cu un astfel de chip caricatural (la care se adaugă, de regulă, părul, barba și perciunii roșii) se spune că au „fața lui Iuda” (span. cara de Judas, germ. Judas Gesicht, oland. Judas tronie etc.). Și scriitorii (chiar și cei evrei) au utilizat imaginea stereotipă a evreului cu nas mare și acvilin. Pentru Moses Gaster, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el !”, spune un personaj neamț. „Și caldeenii aveau același fel de nas”, Îi răspunde altul <endnote id="(786, II, pp. 313 și 334)"/>. Călătorind prin Bucovina, Nicolae Iorga vede peste tot „fețe evreiești”, cu „nasuri coroiate” (sau „coroietice”) și cu „perciuni evlavios coborâți pe lângă urechi” <endnote id="(428, pp. 12, 238, 244)"/>. Tot la Începutul secolului XX, lui Henri Stahl comercianții evrei din București - cu nasurile lor coroiate - Îi apar „ca păsări de pradă cu pliscuri coroiate” <endnote id="(843, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Formula pare să fie preluată de la Calistrat Hogaș, al cărui personaj, crâșmarul Avrum din nordul Moldovei, are „nasul uscat și coroiat, cu fața lungă și Înfășurată Într-o barbă sălbatică și terminată În furculiță, dar mai ales cu nelipsiții săi perciuni...” <endnote id="(439, p. 83)"/>. Isaac Bashevis Singer apelează de ase menea la această tehnică portretistică. Într-unul din romanele sale, de exemplu, un personaj feminin are „nasul coroiat, de rabin” <endnote id="(409, p. 37)"/>. Și unii scriitori britanici
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
oseți etc. - susțin antropologii - „nasul acvilin consti- tuie regula, și nu excepția”. În schimb, „printre adevărații semiți (cum ar fi beduinii puri, necorciți), această formă de nas nu apare mai deloc” <endnote id="(661, p. 83)"/>. 2. Păr, barbă și perciuni rituali În anul 1787, contele Maurice d’Hauterive Îi prezenta domnitoru- lui Alexandru Ipsilante un „memoriu”, scris În urma unei călătorii prin Moldova efectuate În 1785. În Mémoire sur l’état ancien et actuel de la Moldavie, diplomatul francez acuză un șoc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nordul Moldovei - de pe la jumătatea secolului al XIX-lea, după o epocă de masive imigrări din Galiția -, istoricul francez Marcel Emerit face un portret caricatural destul de asemănător : „Străzile orașelor sunt din ce În ce mai mult invadate de acești străini cu lungi sutane negre, cu perciuni ca urechi de câine, care se ivesc dintr-o pălărie rotundă de un negru Înverzit de intemperii [...], cu lungi bărbi negre și roș covane, care se feresc de foarfece ca de un blestem, cu obrajii ca pergamentul, cu spinarea Încovoiată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ovrei muscălit”, cu „obrazul numai mustăți și favorite dese, albe și zbârlite” <endnote id="(824, p. 158)"/>. De fapt, În epocă, imaginea evreului era cam aceeași peste tot În Europa Centrală și de Est : „[Evreii] aveau bărbi și chestiile acelea, perciuni - spune un polonez intervievat de Claude Lanzmann. Oricum, nu erau frumoși. Și mai și puțeau” <endnote id="(835, p. 114)"/>. Dar nu numai figura evreului era asemănătoare În această zonă, ci și modul caricatural de a o prezenta. Iată-l
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
se rade chiar cu briciul. Câteodată are părul o coloare blondă, ba chiar și roșie. Lângă urechi nu se tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii sunt atunci de lungimea prescrisă, dacă se ajung capetele lor sub barbă. Barba și mustățile nu se rad nici tund, ci se poartă În lungimea naturală” <endnote id="(126, pp. 7-8)"/>. În colindele populare românești apar unele remarci privind
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rade chiar cu briciul. Câteodată are părul o coloare blondă, ba chiar și roșie. Lângă urechi nu se tunde părul capului, ci se lasă niște cosițe lungi, care Întotdeauna se Încrețesc și se cheamă «peisă, lature sau margin» sau «perciuni». Perciunii sunt atunci de lungimea prescrisă, dacă se ajung capetele lor sub barbă. Barba și mustățile nu se rad nici tund, ci se poartă În lungimea naturală” <endnote id="(126, pp. 7-8)"/>. În colindele populare românești apar unele remarci privind acest
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evrei] de români, și totul Îi făcea pe aceștia să se revolte sau să se Îngrijească. Portul atât la evrei, cât și la evreice era deosebit ; bonetele acelea de catifea garnite cu blană, antereele lungi, barbele inculte și prolixe și perciunii cei interminabili, iar la femei perucele mari și păroase de pe cap cu cărarea lor lată (femeile la măritare Își tăiau părul) care se vedea de la o poștă că-i artificială, toate acestea te izbeau ca ceva straniu și neadaptabil” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
capul de râie. Și de atunci jidovii Își tund și rad capul, pe unde i-a ajuns stropeala, și numai pe de Înainte, pe unde nu i-a ajuns zeama din pricina urechilor, lasă părul să crească și poartă așa-numiții perciuni” <endnote id="(113, II, pp. 131-132)"/>. Etnologii au stabilit faptul că distanța culturală care desparte națiile nu este impusă numai de diferența dintre zeii „noștri” și zeii „lor”, ci și de diferența dintre unele coduri culturale, aparent minore. Se Întâmplă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
urmă <endnote id="(77, pp. 278-279)"/>. La acestea putem adăuga și o zicală maghiară depreciativă, care atribuie românilor pilozitate excesivă : Szörös talpu Oláh („Valah cu păr pe talpă”). Pentru creștini, modul evreilor ortodocși de a-și purta părul, barba și perciunii rituali marchează mai mult decât o diferență culturală. Iată câteva zicale populare, uzuale În zona de care mă ocup : despre un lucru respingător polonezii obișnuiesc să spună „Frumos ca o barbă de evreu” <endnote id="(70, p. 180)"/>, iar despre
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
imagine : „Crezuse că-l apucase pe evreu de barbă, dar Îl prinsese pe Diavol de coarne” <endnote id="(70, p. 176, și 3, pp. 62-63)"/>. Mai mult decât atât, dacă evreul este - așa cum vom vedea - hărăzit Diavolului, atunci barba și perciunii săi rituali sunt și ei destinați acestuia din urmă. Nu Întâmplător, „lucruri drăcești” sunt considerate În popor nu numai fire din barba unui evreu oarecare, ci și cele din barba unui mare rege iudeu din Antichitate. Într-o legendă românească
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
endnote id="(128)"/> -, pun În evidență relația dintre barba evreului și Diavol. În România, ele sunt atestate În secolul al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este doar un vers ludic și gratuit, inventat de copii, ci și reflectarea unei triste realități sociale. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza a semnat În 1847 un ofis care le impunea evreilor să renunțe la portul lor tradițional (caftan, straimel, barbă, perciuni etc.) și care făcea referire la brutalizările și injuriile pe care le suportau evreii ortodocși tocmai din cauza acestei Înfățișări : „sunt adeseori supuși la defăimări și Înjurări din partea poporului de gios, uneori și la desplăcute tratarisiri, Întâm plări ce aduc neamului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
glume și chiar brutalități ale gloatelor” erau veșnicele distracții ale găști- lor de derbedei, care Încercau să facă diverse „farse jidanilor”. Printre acestea - În afară de bătaie, aruncare cu pietre, strigăte injurioase -, la mare preț erau trasul evreilor de barbă sau de perciuni și aruncarea de bucăți de smoală moale și cleioasă În bărbile lor (cum Își amintește despre propria-i copilărie, petrecută la Piatra-Neamț, Eugen Herovanu În volumul Orașul amintirilor, București, 1936 ; <endnote id="cf. 100, pp. 224-225"/>). Pe la mijlocul secolului al XIX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alta a bărbii. În sală, moș Ilie Îl așteaptă, Îi iese Înainte, Îi dă foc bărbii c-o lumânare, și toate slugile se grămădesc cu haz mare” <endnote id="(411, p. 123)"/>. Pentru locuitorii iudeofobi ai mahalalelor, zgâlțâirea evreului de perciuni și de barbă („Lasă-mă de barbă, că se rupe leuca” ; <endnote id="cf. 3, p. 27"/>), arderea sau tunderea bărbii nu erau simple amuzamente, ci - așa cum voi arăta - gesturi de „bun creștin”. „După credința poporului”, notează principele Nicolae Suțu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
când a pus mâna În barba jidanului, bucățică de perciun n-a mai rămas !” <endnote id="(639, p. 94)"/>. Adevărata victorie a creștinului nu se considera a fi simpla zgâlțâire a bărbii unui evreu Înspăimântat, ci tunderea bărbii și tăierea perciunilor săi rituali. „Distanța culturală” era astfel anulată, iar gestul avea autoritatea unei convertiri religioase (chiar dacă forțate) și pres- tigiul aducerii „ne-legiuitului păgân” la „legea noastră”. Gestul de a tăia sau smulge bărbi și perciuni rituali căpăta el Însuși un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ci tunderea bărbii și tăierea perciunilor săi rituali. „Distanța culturală” era astfel anulată, iar gestul avea autoritatea unei convertiri religioase (chiar dacă forțate) și pres- tigiul aducerii „ne-legiuitului păgân” la „legea noastră”. Gestul de a tăia sau smulge bărbi și perciuni rituali căpăta el Însuși un caracter ritual <endnote id="(116)"/>. Numeroase mărturii istorice atestă că era vorba de un fapt destul de uzual. Iată câteva exemple : În Polonia secolului al XVIII-lea, evreii convertiți Împotriva dorinței lor erau stigmatizați, aplicându-li
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
importante jaloane culturale iudaice : cartea și părul. Cu alte cuvinte, pe de o parte, Talmudul a fost ars, din nou, În public <endnote id="(139, pp. 311- 323)"/>, iar pe de altă parte, evreii au fost obligați să-și taie perciunii și barba, iar evreicele să renunțe la peruci <endnote id="(37, p. 261, și 261, p. 31)"/>. Din această perspectivă, situația nu s-a schimbat odată cu venirea noului țar, Alexandru al II-lea (1855-1881). În 1876, de exemplu, printr-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
călători În Rusia, pentru că acolo nu aveau voie să poarte barbă decât mujicii ruși. „Ușor se poate Întâmpla - comenta Mihai Eminescu această interdicție - ca evreul austriecesc să se pomenească În mijlocul uliței că i se taie cu de-a sila barba, perciunii și poalele caftanului.” „Fericită Rusie !”, exclamă Eminescu, dar nu cu ironie, ci cu sinceră invidie (În Curierul de Iași, 18 iulie 1876 ; <endnote id="cf. 285, p. 181"/>). Se cunosc acțiunile antievreiești Înfăptuite În Țările Române de „volintirii” eteriști În timpul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]