383 matches
-
înapoi la Eternitate. Am intrat în bodegă, la căier, și-am vărsat cîțiva stropi de țuică pe pardoseala mirosind a eternitate: Dumnezeu să-i țină-n înalturi! Afară, Ajunul își desăvîrșea minunea. 23 ianuarie Chiar dacă vedem în observația cu ton peremptoriu a lui Lessing statuile, monumentele nu sînt artă o exagerare, nu înseamnă că trebuie s-o și trecem total cu vederea, să ne prefacem a nu distinge indispoziția scriitorului în fața abuzului. De altfel, aici, în această constatare, discernem, din păcate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fidelul Kremlinului într-un iad al sărăciei generalizate să iasă de sub blestemul egalitarist și să revină la condiția ei modern-luxuriantă, vecină a performanței nord-americane? Oricum, nu mai puțin jumătatea de secol, cît a durat rătăcirea castristă. Justificarea vine, ca argument peremptoriu, dintr-o regiune a globului, una, dacă nu chiar atît de paradisiacă, oricum hărăzită democrației prin generoasele ei date istorice. Trecută, și ea, alături de suratele estice, la fel de condamnate, prin proba purgatoriului moscovit, încercînd acum, dramatic, să se redreseze, să-și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
suspiciunea. Și recunoscînd că suprem admirativ textul nu voise decît să-i amplifice legenda. Da, da, dar cum... veni imediat hipnotizantul rictus. De revenit n-ai încotro la inevitabila periferie. 3 mai De plecat, perifrastic, de la constatarea lui Sorin Alexandrescu, peremptorie, că femeile noastre sînt din ce în ce mai frumoase. Acceptată, prompt simptomatic, de Horia Roman Patapievici, care-l și provocase tv în chestiune. Aș include, adițional, și pe fete. Asta, pentru a-mi servi scenariului. Care ar putea începe cu evocarea cavalerismului cruciat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost sugerat de afirmația lui Panin, cancelarul Ecaterinei a II-a: Principatele devin „principala piatră de încercare” a diplomației în legătură cu împărțirea Poloniei și tentativele de încheiere a păcii din 1774. Altfel spus, destinul, politic al Moldovei și Munteniei era atașat peremptoriu dezlegării celor două probleme capitale în zonă: polonă și otomană. Constatarea nu contrazice totuși faptul bine stabilit că ținta cea mai importantă și apropiată a Petersburgului rămânea Crimeea, poarta nordică, zăvorâtă, a Mării Negre, regiunea de unde tătarii crimeoți loveau cu regularitate
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
propriului demers. În aparență minimalist, demersul se relevă a fi maximalist... În exces: o Încercare de a dobândi totul, totalitatea, invocând strategic piedicile puse În cale de practica excesivă a umilinței față de artă, dublată de practicarea agresivă a unui ton peremptoriu, mai potrivit unei dizertații aulice decât unui text ce vorbește despre moliciunea etică a ființei umane, o moliciune Întrecută doar de slăbiciunea acesteia față de propriile inconsistențe. Portretul lui Dorian Gray confirmă plăcerea enormă a lui Wilde de a povesti. (Jurnalul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Ei n-au căzut totuși din cer și n-au venit nici din fundul iadului! Această unanimitate împotriva românilor incită, prin urmare, la adoptarea tezei cu privire la dăinuirea daco-romanilor la nordul Dunării. Nici o mărturie sigură nu este în mod necesar și peremptorie. Afirmația că întreaga populație din Dacia nord-dunăreană ar fi fost adusă în sudul fluviului este la fel de neadevărată." A priori, spune Lot, este mult mai probabil ca o bună parte din populație să fi rămas pe loc. Dacia se întindea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
manipulate comercial și impuse mediatic. C. opinează, în deschiderea studiului său: „Dacă lumea postmodernă este una a realităților multiple, a micilor narațiuni, a nonliniarității, lumea post/postmodernă este lumea diverstismentului generalizat”. Prima parte a frazei se susține (și e demonstrată peremptoriu și elegant de primul volum al autoarei), a doua rămâne discutabilă, oricum neevidentă deocamdată. SCRIERI: Forme în mișcare: postmodernismul, București, 1999; Post/ postmodernismul: cultura divertismentului, București, 2001. Traduceri: Willis Barnstone, Borges despre Borges. Conversații, Cluj-Napoca, 1990; Maria Todorova, Balcanii și
CONSTANTINESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286373_a_287702]
-
exclamație și fervoare religioasă, formulată într-un lexic simplu (cel fundamental, cu împrumuturi din lexicul liturgic sau biblic), cu imagistică puțină, banală sau discretă. Forța acestei poezii încearcă să se impună prin intensitatea - iar nu prin „meșteșugirea” - rostirii, prin vădirea peremptorie a puterii credinței. SCRIERI: Cântare din cântare, pref. Ioan Alexandru, București, 1993; Vita coronata, pref. Ioan Alexandru, București, 1993; Etern și emblematic în devenirea neamului românesc (în colaborare cu Cornelia Călin Bodea), București, 1994; Floarea florilor, pref. Gh. Istrate, București
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
a se-nvechi, nu ar fi început prin a fi nou. Apoi vin sofismele acelea cari pretind că legile vechi sânt irevocabile și înlănțuiesc posteritatea pentru de-a pururea; apoi acelea care se razimă pe opinia numărului celui mare, ca peremptorie; acelea cari speculează asupra efectelor unei umilinți afectate sau a unei pretinse superiorități față cu adversarul lor sau cu măsura propusă. O a treia categorie cuprinde sofismele numite dilatorii, întru cât tind a amâna examenul propunerilor de reformă pe cari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de curs, partidul liberal trebuia să apuce spre criză îndată ce se ivea în față-i cerința de a face ceva pentru reformele dinlăuntru - ceea ce în România era echivalent cu înlăturarea corupțiunii. În măsura în care se dezlegau cestiunile esterioare, se prezenta tot mai peremptorie cerința aceasta și, pentru că Brătianu n-a izbutit în vara trecută de a face pe partidul său să taie cu dezinteresare în carne proprie, se retrase, spre a nu fi îngropat și el sub ruinele partidului său. Atunci intră de dragul
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
menține greu de tot în polemică, fiindcă adversarul, dacă e un adversar serios și nu un simplu compars, nu cruță. A discuta, de pildă, în presă timp de cinci săptămâni despre Jean-Jacques Rousseau și a da într-a șasea dovada peremptorie că nici măcar acum, cu această ocazie, nu ai citit Contractul social, carte scurtă și ușoară, e o situație la care numai inconștiența și mitomania pot duce pe cineva. Tot așa, a crede (și a o da la tipar) că ideea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
statului sau pe cele pe care moșierii și-ar fi exprimat dorința de a le vinde. Comuniștii au negat sistematic sinceritatea intențiilor național-țărăniștilor de a realiza reforma agrară, promisiunea de a o înfăptui după război fiind considerată ca o dovadă peremptorie în acest sens. La cererea lor de a se efectua împroprietărirea în momentul când soldații s-ar fi întors de pe front, comuniștii i-au acuzat că, prin temporizarea reformei, subminau susținerea efortului de război, slăbind puterea de luptă a țărănimii
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un stil care îl anunță pe Edgar Bostandaki din schița High-life a lui Caragiale. Cel de-al doilea fragment, Istoria lui Alecu Șoricescu, nu este decât o introducere a romanului pe care îl proiectase. I s-a atribuit, fără argumente peremptorii, paternitatea romanului Don Juanii din București, apărut fără semnătură în „Independința” (1861-1862). Autorul s-ar putea să fie Pantazi Ghica. A mai tradus, fără a le tipări, piesele Daniel Rochat de Victorien Sardou și Hernani de Victor Hugo. În afară de pamfletul
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
urmată de altă selecție (restrânsă la erotică), intitulată Mississippi (1993), și de Noul Adam (1994), ultima carte antumă, o meditație asupra scrisului, asupra harului, văzute ca îndemnuri și daruri ale providenței. Logosul e miracolul care transmite „substanța pururea divină”, concluzie peremptorie ce pune capăt unei experiențe agitate, luptei înverșunate cu cuvântul, cu acel cuvânt care a refuzat să fie mistificare, podoabă, artificiu. Poemele lui R. stau sub semnul simplității austere, pusă în mișcare de o energie amplificată de zăgazurile unui control
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
formă concretă, între emițător și receptor: m), adresat de către emițătorul NC receptorului (de fapt, receptorilor), aici auditoriul de la Simposion, dar în intenție, "întregului popor". Nu se are în vedere nimic care ar putea să genereze un dialog, totul este un peremptoriu monolog, enunțat dintr-o suflare, în care nu ar fi loc pentru a separa ceva în acest m, șir de enunțuri fără apel, lipite gramatical între ele până la sfârșitul care dă "rezolvarea": comunismul!, cu semn de exclamare (așa dorise NC
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
la ideea abia conturată și se apropie chiar de interpretarea ei ca o veritabilă lege a formării civilizației și culturii române moderne. În alt articol, semnificativ intitulat Simulare - stimulare (1920), i se pare de necontestat progresul nostru cultural, încât susține peremptoriu că „forma n-a împiedicat deci fondul: l-a și ajutat chiar prin exercițiul continuu al unor simulacre care au ajuns, în unele privinți, să răspundă, în sfârșit, unui fond potrivit”. De la constatarea justificată a necesității istorice, dar și a
SINCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289696_a_291025]
-
societatea fiind un organism, iar conștiința ei manifestându-se tot în forme individuale. Creația și-o justifică individul în măsura în care contribuie la dezvoltarea bunurilor sufletești, la cultura poporului din care face parte. În studiul Cultura română și politicianismul (1904), se afirmă peremptoriu: „Dar bucuriile sufletești, deși transformă și înnobilează activitatea individului, nu nimicesc însă rațiunea de a fi a acestuia, adică individualitatea [...]. Cultura desăvârșită hotărăște diferențierea permanentă între popoare; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a individualității.” R.-M. critică deformările
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
politică -, cu o bază epistemologică ce o scoate de sub dominația umilitoare a ideologiei și a imposturii științifice. Bun cunoscător al sociologiei occidentale, Cătălin Zamfir ajunge la concluzia că aplicabilitatea ei la Înțelegerea și proiectarea tranziției postcomuniste este limitată. Argumentul este peremptoriu și greu de respins - cele două societăți, cea occidentală dezvoltată și cea românească (sau oricare alta postcomunistă) În tranziție, sunt prea diferite pentru ca ceea ce produce sociologia ce studiază societatea dezvoltată să fie adevărat și În realitatea pe care o produce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
extrema stângă și extrema dreaptă). Liiceanu și Manolescu au fost imediat executați, în țară și în străinătate, pentru acești faux pas, pe care eu îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată în cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai bune pentru a fi integrate în narațiunea anti-antisemită. Am urmărit și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată în sfera noastră publică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
excelentă, caractere tipografice elegante, tipar deosebit de îngrijit), conținând poemele care suscitaseră exclamația argheziană din 1934 („un mare poet, și un poet complect”, care „a pus piciorul în lumea cealaltă și calcă pământul inconsistent al făgăduinței”), avea să-i aducă elogii peremptorii din partea criticii. Conform adecvatei caracterizări formulate de poetul însuși în niște însemnări liminare, oarecum pretențioase și calofile, totuși impunătoare prin seriozitate, poemele din Cântarea cântărilor „nu sunt nici o traducere, nici o adaptare, nici o versiune, ci texte pe un pretext biblic”, pretext
BRESLASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285879_a_287208]
-
cu editoriale, eseuri și articole, la „România liberă”, „Alianța civică”, „Baricada”, „Dreptatea” „Cuvântul”, „Contrast”, „Luceafărul” ș.a. Prima lui carte de proză, Secvențe dintr-o margine de lume, apare în 1966. Proza lui B. se circumscrie unor scheme fixe, cu reguli peremptorii: scrieri pentru copii (Strigătul, 1967, Numiți-mă Varahil, 1969, Ochiul alb al visului, 1969, Hoții de vise, 1972, pentru acesta primind Premiul Uniunii Scriitorilor, Aventuri cu Varahil, 1996); romanul polițist (Nuanța albastră a morții, 1971, Nuanța albastră a căderii, 1974
BUZINSCHI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285975_a_287304]
-
este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație, gândul așternut înseamnă, de regulă, o stare agonală, un impact de conștiință. Concepția pesimistă se justifică, paradoxal, și din punct de vedere estetic
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
doamnei de onoare. Era vocea unui om care rămâne calm sub bătaia tunurilor. L-am simțit mișcându-se în spatele meu, apoi, brusc, capul lui a țâșnit în spațiul limitat dintre doamna Silsburn și mine. — Șofer! a grăit pe un ton peremptoriu, după care a așteptat un răspuns. Când răspunsul a venit prompt, vocea a devenit mai maleabilă, mai democratică. — Cât crezi că o să ne țină aici, în loc? Șoferul s-a întors spre el: — De un’ să știu eu, șefule? Apoi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
gata să-l facă, adică să moară, să răposeze, să dea ortul popii, și prin urmare hotărâse, să dea Înapoi. Ori, cuvintele pe care fericitul nepot le pronunțase efectiv, Ca și cum s-ar fi căit, erau cu totul diferite de un peremptoriu S-a căit. Câteva noțiuni de sintaxă elementară și o mai mare familiarizare cu subtilitățile elastice ale timpurilor verbale ar fi evitat quiproquoul și admonestarea pe care biata fată, roșie toată de rușine și umilință, a trebuit s-o suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ageră, Ceea ce ați spus ar suna, poate, lingușitor dacă nu ar fi o realitate, e adevărat, gândesc cu rapiditate, Veți accepta propunerea, Voi face o contrapropunere, Mă tem că nu o vor accepta, termenii În care a vorbit emisarul, pe lângă peremptorii, erau mai mult decât amenințători, vor mai intra niște supraveghetori În comă dacă răspunsul nu e cel pe care-l așteptăm, acestea au fost cuvintele, Dragul meu, răspunsul pe care-l vom da va fi exact cel pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]