472 matches
-
decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. în schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
al geloziei / și-apoi În pat Îmi spunea mereu / nu meriți nici doi bani“. Pe el Îl durea capul și era nervos, nu-și mai amintea de ce. — Mă Înnebunești, Îi spusese. „Și mă gândeam la Începuturi“, continuase Emma cu o perfidie fățișă, „când Încă eram inocentă... și-l obligam mereu să-mi spună / ești minunată, ești minunată“. Antonio Închisese aparatul și, ca să-l pedepsească, Emma nu mai deschisese gura, până la sosire. Îl cuprinse din nou un impuls nervos. Scoase caseta, băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum cu perfidie - așa avea să-și amintească peste câteva zile fericitul și bietul -, completând certificatele de naștere și Întinzându-le apoi nespus de fudulului tătic. Gemenii s-au dovedit a fi identici până și la nume, nu Însă și la minte, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hotarul dintre secolul al XII-lea și al XIII-lea, în epoca genezei națiunilor medievale europene, au căpătat contur stereotipurile despre germanii certăreți, rău intenționați și necuviincioși în timpul chefurilor, francezii instruiți, muieratici și aroganți, englezii bețivi și sperjuri, de unde expresia perfidia Anglica și jocul de cuvinte - Anglus non angelus est. Aceste stereotipuri vor însoți timp de secole popoarele europene (G. Kristo, op. cit., p. 58-64 și urm.). • Ibidem, p. 64-65. orice popor al lumii, mai ales că sunt „numeroși ca firele de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
transformându-l într-un apărător al virtuților neamului său. El neagă existența unor gesturi de intoleranță religioasă în trecutul conviețuirii dintre armeni și moldoveni, legitimând represiunea lui Gheorghe Duca prin „crimenele laesae Majestatis, praeditionis Patriae“, săvârșite de armeni „și prin perfidia lor asupra domnitorului“ împotriva căruia s-au răsculat la sfârșitul anului 1671. Chiar dacă acest răspuns nu a fost publicat, rămânând în manuscris, conținutul său indică nivelul cunoașterii la acea dată a evenimentului petrecut în timpul celei de-a doua domnii a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
peisajul politic contemporan și din desfășurarea evenimentelor în mijlocul cărora se afla. „Valahii - nota el - nu se consideră un popor ocupat, iar datorită ultimelor împrejurări tind tot mai mult spre diminuarea vechilor adversități față de turci. Obligațiile cumplite impuse lor de ruși, perfidia austriecilor, depărtarea raselor galice și italiene cu care românii simpatizează în chip natural, i-au aruncat pe aceștia din urmă lângă osmanlâi. Ei preferă să rămână subiecți ai padișahilor, decât să se supună unui Habsburg sau unui Romanov, cu atât
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și nu poți lăsa locul tău de demnitar sau poziția publică fiului, fiicei, soției sau soțului. O regionalizare științific făcută și votul obligatoriu ar fi alte măsuri pozitive. Dimensiunile oligarhizării României sunt acum uriașe, iar potențialul său de acțiune și perfidia perpetuării este de asemenea mare. Oligarhia sărăcește în jurul său subminând însăși statul. Oligarhul nu știe ce este o lege pentru că în mintea sa el este legea. Averile lor sunt imposibil de acceptat din punct de vedere social și duc la
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Și-au trecut în conservare 193 însușirile de caracter cu care au operat în epoca de aur - și care le-au adus numai foloase și privilegii - și au scos de la naftalină trăsăturile de rezervă: egoismul, lăcomia, individualismul exacerbat, aroganța, invidia, perfidia, lenea, minciuna, necinstea, nerușinarea etc., pe care le-au pus în funcțiune la intensitate maximă, în noul context social, economic și politic. Toate relele, care macină temeliile societății românești postdecembriste și blochează mersul ei înainte, sunt datorate și carențelor caracteriale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
spun nimic, nu aud nimic. Sau cel puțin: am văzut, dar nu spune ce am văzut, am auzit dar nu destăinui nimic din ce am auzit. Să nu-ți scape nimic din josnicia lumii, din răutatea oamenilor și nici din perfidia lor, dar să te abții de a le face publice. Montaigne a practicat această înțelepciune și, din câte se pare, cu folos. în Eseuri, el mărturisește că, atât pe pământurile sale cât și la castel, a văzut destui oameni sustrăgând
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
combate aceste două gândiri niciodată citate, dar care-l preocupă, după câte se pare, tot timpul? Pentru că Aristip din Cirene nu e citat niciodată în opera completă a filosofului, ca să zicem așa, socratic, decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
decât o singură dată, și atunci cu perfidie... Platon povestește sfârșitul lui Socrate, îi descrie ultimele clipe, subliniază absența filosofului din Cirene, care locuia nu departe, la Egina, și lasă deci să se înțeleagă că ar fi putut fi prezent... Perfidia denunțului se întoarce împotriva lui Platon, deoarece acesta ne aduce dovada irefutabilă că îl cunoștea pe Aristip; îi știa numele, cu certitudine, dar și, în mod obligatoriu, tezele, învățătura, ideile. A trece sub tăcere un filosof pe care-l combați
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adevăr, că absența lui Aristip din Cirene din opera lui Platon dovedește inexistența tezelor cirenaice în momentul în care acesta scrie dialogul Philebos, consacrat totuși în exclusivitate problemei plăcerii. Am văzut în ce măsură această omisiune s-a datorat mai curând unei perfidii ideologice voluntare decât inexistenței în epocă a unui corpus demn de acest nume. în schimb, așa cum o atestă fragmentele, ceea ce subzistă la rubrica filosofilor cirenaici seamănă cu un han spaniol în care nu găsești decât ce ai adus: Aristotel, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
evita să le critice în mod serios și nu le dă interlocutorilor șansa să-și apere realmente poziția. Probitatea intelectuală? O lasă în seama altora... Pentru că Platon îl știe pe Aristip din Cirene, ca să nu-l amintim decât pe acesta. Perfidia sa îl acuză, căci, așa cum s-a văzut, în Phaidon el menționează numele filosofului pentru a-i semnala absența de la moartea lui Socrate și prezența nu departe, la Egina - ar fi putut deci să vină fără nicio problemă... Iar în timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea înțelegerii obișnuite, ordinare, asupra obiectului real. Văzută ca mască socială, ca "regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă cu ipocrizia și, prin urmare, devine incompatibilă cu adevărul care trebuie rostit fără perdea și fără prejudecata că ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Păunescu, Miron Radu Paraschivescu ș.a.). Traiectoria, nu o dată capricioasă, a câte unui destin literar, e trasată succint, cu o distanțare afabil-ironică. Rezervele moral-estetice nu lipsesc, ele sunt însă rostite când aluziv, când subtextual, cu o insinuare stilistică înșelătoare, în genul „perfidiei” lui Perpessicius. Alteori, judecata e tranșantă și S. - se poate observa la o nouă lectură - nu are ce „revizui” în capitole suficient de severe, cum ar fi cele despre ultimele creații ale lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu ș.a.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
limbajului, a sentimentelor morale, a sentimentelor religioase, a sentimentelor de justiție, a unora din expresiile emoționale (de exemplu: doliul, sărutul etc.); determinările sociale ale personalității; cadrele sociale ale memoriei, ale inteligenței și voinței etc. consecințele psihice ale vieții politice (intoleranță, perfidie), ale vieții economice (egoism, interes), ale vieții naționale (specificul național etc.); rolul tradiției și al imitației în dezvoltarea vieții psihice individuale (ibidem). După Traian Herseni, repezentanții psihosociologiei sunt: Gabriel Tarde, Petre Andrei și Pitirim Sorokin), iar cei ai sociopsihologiei: Gustave
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
circumstanță - fie ea și lipsită de candoare - poate deveni o capcană tare afurisită, ce-ți cade cu tronc lent, prinzându-ți-se de suflet ca un farmec malefic. Prin comparație, confuzia le inspira o siguranță casnică. Dar avea și ea perfidia ei. De-abia adoptată de Rică, disciplina în gândire începuse deja să-i siluiască făptura cu muchiile ei dure. Rezervă circumspectă... bun, dar până când? Ideea de a-ți pune singur lacăt la gură când alții oricum de-abia așteaptă să
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ultimii 23 de ani a fost ca Biserica să devină o instituție și mai slabă, cu accente spre derizoriu pentru a nu mai fi credibilă. Ba mai mult, dorința oamenilor corecți de a afla niște răspunsuri, a fost folosită cu perfidie pentru a sădi neîncrederea și debusolarea în mintea oamenilor. în acest scop preoții au fost fie corupți, fie forțați prin diverse ,,mijloace specifice” să abdice de la menirea lor și să slujească mai mult diverselor interese obscure. Scopul a fost dublu
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
fiecare mișcare și să nu-i permitem nici un contact În afara celor stabilite prin consemnul scris”12. În opinia unora dintre jurnaliștii și istoricii străini, acțiunile de protest ale Doinei Cornea au reușit pentru prima dată să dovedească opiniei publice internaționale perfidia și profunda dezumanizare a regimului comunist din România. Ansamblul tacticilor operative prin care s-a Încercat discreditarea disidentei și dezavuarea atitudinii sale civice stau ca mărturie a unei astfel de realități. Începând de la utilizarea forței Împotriva Doinei Cornea și până la
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
asemănările și deosebirile situațiilor cu care Europa a confruntat America în 1917, 1941 și 1947 și în ce măsură necesită ele politici externe identice sau deosebite din partea Statelor Unite? Care este sensul acestor schimbări în politica externă britanică? Provin ele din capriciul și perfidia monarhilor și a oamenilor de stat? Sau sunt inspirate din înțelepciunea provenită din experiență a unui popor atent la forțele permanente, dincolo de orice alianță particulară care determină relațiile sale cu Europa continentală? Sunt dezastrele ce au urmat celor trei încercări
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Vasile Mihalache face muzica și restul cântă de le ,,cresc" bojogii sau sparg trompetele ! Dictatură sau nu, ăștia știu ce să facă (și fac bine) și cum puradeii din alte partide se hrănesc doar la sânul lor ... vom mai vedea ! Perfidia unora e clară: cei de la PNL n-au nici o șansă, dacă nu-i lasă ăștia care se fac a țipa mângâindu-i pe creștet sau prin părți mai moi ... Politica, mare curvă, are ce arăta, sau cu ce ademeni ... Să
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui instabilitate dislocă eul din realitate și îi provoacă vertijuri. Terorizat, exclus sau atras cu perfidie de materie, descumpănit de conținutul propriului psihic, personajul se simte și mai străin în lumea oamenilor, ale căror manifestări i se par hilare, artificiale. Mult mai adevărate, mai coerente par spectacolele propriu-zise - filmul, teatrul, panopticumul. Varietatea, schimbarea, repetarea, dispersarea, inutilitatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
de interpretare a scriiturii lui Arcadie. Editura are grijă să ne prezinte succint universul poetic al volumului: „chinuri și izbăvire de nebunia lumii [...] Mamă și Pămînt, drumuri și... mers pînă mai e lumină în priviri... Un mers prin abis, prin perfidia timpului, dar mai înseamnă și Credință, Speranță, eternul sentiment de dragoste pentru tot ce este viu și mort, ce se păstrează în memoria inimii - Poetului, Fiului, Tatălui, Iubitului...“. De aceea nu vom insista asupra acestui aspect. Vom aduce însă în
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]