227 matches
-
calitatea activității elevului (calitatea procesului): 1 RAPORTAREA ELEVULUI LA TEMA PROIECTULUI se apreciază în ce măsură elevul a înțeles sarcina ce a avut-o de realizat, dacă și în ce măsură a făcut ce trebuia sub aspectul validității și relevanței abordării temei proiectate. 2 PERFORMAREA SARCINILOR vizează nivelul de performanță la care se plasează elevul în realizarea diferitelor părți componente ale proiectului. 3 DOCUMENTAREA important este dacă bibliografia a fost selectată de către elev sau a fost propusă de profesor, dacă este adecvată temei, dacă a
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
METODE ACTIVE DE PREDARE ÎN SCOPUL PERFORMĂRII ȘI DEZVOLTĂRII PROPRIULUI STIL DE MUNCĂ ÎN CADRUL TEMEI: TRADIȚII ȘI OBICEIURI DE IARNĂ Prof. pt. Înv. preșcolar Aurica TOMA Grădinița nr.185 ,,Garofița” Sector 5, București ,,Să-i educăm pe copii pentru lumea de azi. Această lume nu va mai
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Aurica TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93137]
-
titlul Viața cotidiană ca spectacol (2003). Pentru Erving Goffman, realitatea vieții cotidiene poate fi descrisă în aceiași termeni ca și o piesa de teatru, de aici și conceptele pe care sociologia dramaturgică le propune: "rol" (part), "cadru" (setting), "înfățișare" (appearance), "performare" (performance), "față" (front). Erving Goffman, cel mai cunoscut etnometodolog după anii '60 încoace, a lansat ipoteza conform căreia viața socială și cea politică este un "joc de reprezentări", un joc deschis improvizației între actorii succesivi ai unor generații care încearcă
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Erving Goffman să apeleze la "echipamentele expresive standardizate" (E. Goffman, 1959/2003, 50) pentru a controla impresia recepționată de o anumită audiență. În acest sens, Erving Goffman conferă un înțeles mai larg conceptului de "față" (front), ca acel "aspect din performarea individului care funcționează de regulă într-un mod general și fix, pentru a defini situația în ochii celor care observă performarea, [...] deci echipamentul expresiv standardizat, angajat intenționat sau nu de un individ în timpul performării" (E. Goffman, 1959/2003, 50). În cadrul
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
audiență. În acest sens, Erving Goffman conferă un înțeles mai larg conceptului de "față" (front), ca acel "aspect din performarea individului care funcționează de regulă într-un mod general și fix, pentru a defini situația în ochii celor care observă performarea, [...] deci echipamentul expresiv standardizat, angajat intenționat sau nu de un individ în timpul performării" (E. Goffman, 1959/2003, 50). În cadrul interacțiunii sociale, actorii sunt sensibili la modul în care ceilalți îi percep și, în consecință, sunt preocupați "să-și păstreze fața
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
față" (front), ca acel "aspect din performarea individului care funcționează de regulă într-un mod general și fix, pentru a defini situația în ochii celor care observă performarea, [...] deci echipamentul expresiv standardizat, angajat intenționat sau nu de un individ în timpul performării" (E. Goffman, 1959/2003, 50). În cadrul interacțiunii sociale, actorii sunt sensibili la modul în care ceilalți îi percep și, în consecință, sunt preocupați "să-și păstreze fața", să-și protejeze stima de sine. Astfel, "ne punem în scenă" (E. Goffman
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
sociale, actorii sunt sensibili la modul în care ceilalți îi percep și, în consecință, sunt preocupați "să-și păstreze fața", să-și protejeze stima de sine. Astfel, "ne punem în scenă" (E. Goffman, 1959/2003, 277), regizând și interpretând "o performare" prin care încercăm să lăsăm celorlalți impresii favorabile despre noi înșine. În acest context, sinele apare ca "un efect dramatic iradiat difuz din performarea unei scene" (idem, 278), preocuparea fundamentală a participantului la interacțiune fiind credibilitatea și susținerea unei impresii
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de sine. Astfel, "ne punem în scenă" (E. Goffman, 1959/2003, 277), regizând și interpretând "o performare" prin care încercăm să lăsăm celorlalți impresii favorabile despre noi înșine. În acest context, sinele apare ca "un efect dramatic iradiat difuz din performarea unei scene" (idem, 278), preocuparea fundamentală a participantului la interacțiune fiind credibilitatea și susținerea unei impresii favorabile, proces pe care Erving Goffman îl denumește "management al impresiei". Individul își gestionează eficient impresia când devine "responsabil metomimic" (idem, 1959/2003, 77
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Adornment (1985). Autoarea observă că indivizii diferă în ceea ce privește prezentarea vestimentară, unii optând pentru o ținută care răspunde mai mult profilului lor valoric decât cerințelor culturale existente (S.B. Kaiser, 1985/1997, 203). Alții, în schimb, se îmbracă pentru a crește credibilitatea performărilor și pentru a gestiona impresiile pe care le crează altora (S.B. Kaiser, 1985/1997, 196). Pornind de aici, autoarea arată că managementul impresiei înfățișării cuprinde două variabile, "interesul vestimentar" (interest in clothing) adică "resursele de timp și de bani ale
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
pornind de la cunoașterea publicului țintă al bibliotecii și continuând cu formarea acestuia ca utilizator al serviciului public; * redimensionarea rolului și locului lecturii în era informațională parcursă de omenire, care presupune persuadarea pe formarea deprinderilor de lectură, îndrumarea și permanentizarea ei; * performarea sistemului informațional propriu și a accesului la alte rețele, încât să asigure rapid și complet cerințele utilizatorului; * implicarea în proiectele de importanță națională și internațională prin valorificarea fondurilor: educație adultă, civilizație, conștientizarea civică etc.; * asumarea unui rol de influență benefică
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
dintre cele de mai sus ..............1.5%)......................0,5% Comentariu: Dacă în Italia se acordă o mult mai mare atenție echilibrului între viața personală și cea profesională (65%) în România acest lucru este mai puțin luat în considerație în sensul performării firmei (39,4%). Sunt alarmante diferențele de procente în sensul negativ cu privire la toate opțiunile, diferențele fiind cu 23% mai scăzute (ajutor pentru îngrijirea copilului) până la 35% (concediu de maternitate și paternitate) 3. De ce nu se aplică politici sau practici în
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de la toilette récente. Et Duroy cherchait à deviner, croyait voir le corps jeune et clair, gras et chaud, doucement enveloppé dans l'étoffe moelleuse" [Maupassant, Bel-Ami, p.42]. Impresiile pot fi transmise explicit sau doar lăsate să se întrevadă, prin performarea individuală, în mimica. Expresivitatea facială, folosită într-o sintaxa corporală, este întotdeauna bine alcătuită: "Oh! ce petit sourire, comme îl me troubla." [Maupassant, Le verrou, în La parure, p.268]. "Quand je la revis, elle eut pour moi un petit
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
gesturile emițătorului sunt involuntare, însă receptorul percepe mesajul primit ca fiind intenționat. Prin urmare, emițătorul poartă responsabilitatea celor transmise și a modului în care se prezintă pe sine. Analiza contextelor sociale în care oamenii se întâlnesc relevă necesitatea și utilitatea performării unor gesturi intenționate care servesc la integrarea și adaptarea indivizilor la situațiile sociale, construirea și menținerea relațiilor cu ceilalți, influențarea gândurilor și faptelor celorlalți în mod pozitiv sau negativ, crearea unei impresii adevărate sau false despre sine. În acest sens
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ori sugerate, spațiului, timpului comunicării"76. Abilitatea profesorului de a folosi gesturile amplifică impactul activității de predare asupra elevilor și conduce la obținerea unor reacții previzibile din partea acestora. Uneori, relația de comunicare dintre profesor și elevi poate să conducă către performări dramatice: profesorul performează rolul celui care transmite informații minuțios pregătite dinainte sau apar spontan în timpul predării, iar elevii performează rolul de ascultător prin comportamente nonverbale, contribuind la definirea acestor informații ca fiind importante, interesante, utile pentru ei. Astfel, ,,unii elevi
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
chiar ca unii elevi să fie atât de interesați în a arăta cât sunt de atenți, încât după terminarea cursului să nu rămână cu aproape nimic în minte"77. Printre motivele cel mai des menționate de elevi privind dezvoltarea unor performări gestuale dramatice ale rolului de ascultător, se numără dorința de a intra în grațiile profesorului, nevoia de recunoaștere (acceptare, apreciere) și obținerea unei note mari când este evaluat. Deși există expresii faciale și gestuale pe care profesorul nu le poate
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Erving Goffman, se manifestă și în comunicarea didactică: a) gesturi care țin de pierderea controlului muscular asupra propriului corp și care pot crea impresia că performerul manifestă ,,incapacitate, indecență sau lipsă de respect" (a călca greșit, a căsca în timpul unei performări, a râgâi sau a te scărpina); b) gesturi care semnifică gradul de implicare al performerului în cadrul interacțiunii (gesturi agresive, hohote de râs nepotrivite cu situația); c) gesturi care exprimă o ,,regie teatrală nepotrivită" (pauze stânjenitoare de vorbire)113. Prin urmare
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gesturi? 4. Menționați rolurile și funcțiile indexului, cel mai expresiv dintre cele cinci degete, în comunicarea didactică. 5. Explicați cum se aseamănă reglatorii din comunicarea didactică cu semnele de punctuație dintr-o propoziție. 6. Identificați motivele elevilor privind dezvoltarea unor performări gestuale dramatice ale rolului de ascultător în sala de clasă. 7. Exemplificați eficiența limbajului gestual al profesorului care-și propune stoparea comportamentului indezirabil al unui elev fără să piardă timpul disponibil. Întrebări grilă 1. Comparând numărul real de mișcări corporale
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Schimbarea mediului cultural ar fi un fenomen complex care s-ar datora în parte dezvoltării multiculturalismului, prin proliferarea indicilor diversității culturale în mediul urban, în parte dezvoltării televiziunii ca formă a culturii de masă și apariției unor noi stiluri de performare a culturii și în parte apariției unor noi servicii și bunuri de consum care au facilitat diversificarea petrecerii timpului liber. În opinia lui Chaney, schimbarea culturală fără precedent s-ar datora multiplicării practicilor de reprezentare exercitate prin expansiunea literaturii de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
risipite, sculpturii îngropate, artei teritoriului (earth art), artei ecologice (ecological art), artei sistemelor (systems art), artei procesuale (process art), sculpturii corporale (body sculpture), artei prin poștă (mail art), artei auto-destructive, artei denominării unei părți a lumii ca fiind artă, artei performării (performance art), artei limbajului (language art) și a altora. Ideea cea mai importantă împărtășită de artiștii post-obiectualității este aceea că arta reprezintă o activitate care se manifestă în continuitatea vieții și nu este separată de ea, câtă vreme își extrage
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
măcar într-o seară, din zece, unui spectator dintr-o sută i se va întâmpla ceva: va pleca pe gânduri sau cu o întrebare.“ „Cred că ne punem prea puține întrebări - spune Mihaela Michailov - și cred enorm în tipul de performare care lansează întrebări, care te activează să te întrebi. De-asta am și scris piesa asta și asta ar trebui să pățească și spectatorii și actorii.“ Regizoarei i se pare extrem de important și că „un text contemporan angajat (care pune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
promovare a celor mai recente creații coregrafice, într-un program care a avut meritul contaminării cu discursuri corporale diferite. Faptul că au putut fi văzute, unul după altul, spectacole pe care, de multe ori, nu le leagă decât spațiul de performare te face să înțelegi mult mai bine strategia repertorială laxă a Centrului și pistele multiple de evoluție în aproape doi ani de la înființare. Restart 07 a fost, deopotrivă, o prezentare de concept artistic și o mapă a Centrului cu localizări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
instruirii, E.D.P., București, p. 138, apud, Modulul Psihopedagogic, Învățământ la distanță, Editura Universității „Al. I. Cuza”, Iași, 2005, p.209 footnote> scot în evidență următoarele „momente”: * captarea atenției elevilor prin stârnirea intereselor acestora; * informarea cu privire la obiectivele de atins; * reactualizarea și performarea unor capacități formate anterior; * prezentarea elementelor de continut specifice; * dirijarea învățării; * obținerea performanței; * asigurarea feed-back-ului; * evaluarea performanțelor obținute; * consolidarea retenției și a capacității de transfer. Învățătorul trebuie să structureze organizarea lecției, conform scopului educativ propus și legat în special de
Abilitati Practice si Educatie Tehnologica-Proiectare by Laura Savin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84042_a_85367]
-
gândirii autonome, reflexive și critice prin (re)lectura textului și interpretarea analitică a acestuia; abordarea flexibilă a aparatului critic; formarea unor reprezentări culturale privind dramaturgia universală. Ghidul conceput pentru acest curs, intitulat “Build Up”, în curs de apariție, este rezultatul performării la clasă, timp de 15 ani, a unor experiențe de învățare stimulative pentru elevii noștri. Acest support de curs a fost structurat în în acord cu tematica propusă, în opt unități de învățare: Movement and voice, Improvisation, Sketches, Movement and
Arta dramatică. Oportunităţile interdisciplinarităţii pentru dezvoltarea competenţelor cheie ale elevilor. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lotus Hăvârneanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1344]
-
de natura climatului existent la nivelul școlii. Importanța acestuia este similară celei pe care o are ambianța educațională ce se instituie la nivelul clasei de elevi. Și în cazul adulților, un climat organizațional pozitiv predispune la un nivel crescut de performare a activității, deși nu pot fi oferite garanții absolute în acest sens. Asemănător culturii organizaționale, climatul organizației școlare nu este un dat, ci se construiește în timp, prin decantarea variabilelor pe care le implică. De asemenea, susține E. Păun (1999
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
de interpretare a altor limbaje politice, fie în vederea susținerii, fie în vederea respingerii acestora. Din această perspectivă, una dintre trăsăturile specifice manifestărilor verbale din spațiul politic este interdiscursivitatea, raportarea la acte discursive anterioare, ale altora sau ale aceluiași locutor. Palimpsest al performărilor discursive precedente din câmpul politicii, limbajul politic obligă emitentul la raportarea constantă la contextul discursiv, cu atât mai mult cu cât proliferarea media face transparentă fiecare înscriere la cuvânt, influențând opinia publică. b) Dramatizarea. Impactul media a condus la dramatizarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]