1,183 matches
-
față pe cel mai bogat om al planetei și pe unul dintre cei mai puternici. Marie Dénarnaud Îi lăsase un set de documente, Între care jurnalul preotului din Rennes-le-Château, câteva hărți și - cel mai important - un număr de hârtii și pergamente care aparținuseră lui Bérenger Saunière și care făceau din deținătorul lor stăpânul tainei Cavalerilor Templieri și al tezaurului lor. Sau, poate, al tainei comorii regentei Blanche de Castilia, nepoata lui Ludovic cel Sfânt. Pe acestea din urmă (despre documente vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
crescut rând pe rând din mormântu-i, spulberându-se cu plecarea fiecărui anotimp. Generații întregi de rozătoare, de rândunele care, o vreme, i-au supraviețuit, au pierit și ele, îngrășând pământul. I-a murit până și actul de deces, un frumos pergament în care mai întâi, în colțul din stânga sus, a apărut o necruțătoare gaură. Moliile au lărgit cât au putut gaura cu pricina, apoi, la rândul lor, au îmbătrânit și s-au stins. Insă, înainte de a muri, doamna Potoțki era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para chioară, dar că și tatăl lui, stră-străbunicul meu, avea o datorie care nu mai încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze onoarea familiei, palatul, moșiile, gondola de mahon și flota din Mediterana, s-a gândit la un plan. — Ce plan? - făcu bătrânelul cu gura căscată. — Se împrumuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și blândă. Ochii i se-nchiseră ca de la sine și când îi deschise, se văzu în fața unui sobor de vreo 12 călugări care stăteau pe scaune în jurul unei mese unde odihnea o carte mare. Fiecare avea la îndemână foi de pergament, pene, cerneală, nisip. Numai unul dintre ei, mai înalt, stătea în picioare lângă masa cu cartea deschisă și părea că așteaptă să-nceapă o cuvântare. în grupul scaunelor unul era neocupat și îngerul îl conduse pe Iovănuț acolo. îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înlocuiască imediat cel puțin jumătate din acest lichid, ar fi început să aibă amețeli, să simtă oboseală, să aibă febră și să devină irascibili. Țesuturile superioare ale pielii lor s-ar fi înnegrit, întinzându-se și făcându-se ca un pergament, iar vederea acesteia le-ar fi provocat un atac subit de panică, deoarece mercenarii știau din experiență că asta însemna întotdeauna pasul dinaintea unui inevitabil colaps renal. În asemenea împrejurări, nici un european nu și-ar controla ritmul cardiac, drept pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
a Împrăștiat Domnul de acolo În tot pămîntul și au Încetat de a mai zidi cetatea și turnul.“ Fața galbenă rătăcitoare printre norii de praf, un far În ceață, descoperind case În ruină, a mea, a lui, toate - manuscrise vechi, pergamente, semne ale minții, vrafuri de vorbe lepădate de Dumnezeu În somn; Biblioteca din Alexandria și librarul care mînca margarină În fața statuii, un plonjor pendulînd prin valurile stîrnite din senin ei toți librari vajnici visînd să devină ghizi să scrie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe muntele Sinai. Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă plină de atenție. Un sul al Torei care conține cea mai mică greșeală nu se poate folosi. În plus, trebuia să-și procure pergament și o cerneală neagră specială. Felul de a scrie nu îi era străin, pentru că era un tipograf experimentat. Între litere trebuia să fie o anumită distanță, de asemenea între rânduri și episoade. La fel, marginea liberă a paginii scrise trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și episoade. La fel, marginea liberă a paginii scrise trebuia să aibă o anumită mărime. Tot timpul trebuia să-și aducă aminte că o greșeală cât de mică făcea Tora de nefolosit. Ziua următoare, Noah a cumpărat cel mai scump pergament și multe sticle de cerneală neagră specială. Depusese totul în pivniță și se simțea fericit când, pe neașteptate Judit intră în cameră ca o furtună. Aflase deja că toate economiile lor dispăruseră din contul bancar comun. Noah dădu repede pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că El, Cel de Sus, a auzit rugăciunea lui. În zadar, n-a venit nici măcar un răspuns cât de mic. Ziua următoare era Sabat. Înainte de a se duce la sinagogă, Noah a coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
coborât în pivniță să arunce o privire pe pergament și pe călimările cu cerneală neagră, strălucitoare. Când a deschis ușa aproape ruginită de timp, a fost izbit de un miros neplăcut. Un miros tare de șobolani. A căutat în zadar pergamentul. Nu mai era nimic decât câteva firimituri amestecate cu praf negru. Chiar și sticlele de cerneală erau murdărite de praf negru, crăpate, și o parte din cerneală se scursese în pământ. Noah simțise o mare slăbiciune în tot corpul, gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a ridicat într-o rână, strigând după ajutor. Judit a venit imediat, urmată de domnul Takakusa. Noah abia se putea ține pe picioare. Auzea voce lui Judit povestind japonezului: - A făcut parf și pulbere toate economiile noastre! Șobolanii au mâncat pergamentul și și-au înfipt dinții în sticlele cu cerneală! Noah nu putea să răspundă. Trebuia să suporte totul cu umilință și curaj. Tot ce se întâmplase îl ajuta să-și înțeleagă mai bine insuccesele. Își amintise deodată cum, pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Înainte-stătător al tehnologiei grafice. În favoarea sa trebuie să spun că, deși probabil că aveam o Înfățișare de mațe-fripte, vînzătorul ne-a lăsat să mînuim stiloul cît am voit, l-a umplut cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Deschise larg ușa odăii sale, cuprinzând cu o privire nerăbdătoare interiorul micii chilii. Părea să fie totul acolo. Își controlă scrierile, adunate Într-un teanc pe masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi porțile sale magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și Îl aștepta la magaziile stofelor, dacă o inspecție Întâmplătoare nu i-ar fi luat-o Înainte. Întinse mâna spre traista pe care o azvârlise pe cufărul de la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
viitoarei sale opere. Marele poem despre cer și pământ. Dialogul unui pelerin cu marile suflete din vechime, unde avea să dezvăluie toate secretele lumii de dincolo. Privirea Îi lunecă pe o grămăjoară de foi de pe masa de scris, hârtii și pergamente adunate de pe unde se nimerea și răzuite cu grijă, pentru a mai putea fi utilizate. Răsfoi câteva pagini. Pe una din primele trasase o imagine a pământului, cu repartiția sa perfectă de uscături și de ape. Iar În măruntaiele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vederea acelui om. Apoi trecu pragul, apropiindu-se. Din rană cursese sânge din belșug, stropindu-i veșmintele și țâșnind pe o foaie peste care Încă mai zăcea mâna dreaptă a mortului, exact În centrul unui octogon trasat cu cărbune pe pergament. Capul Îndoit părea să se fi Întors cu fața către trupul de care Începuse să se desprindă. Priorul fu nevoit să Își Învingă o amețeală neașteptată, Înainte ca ochii săi să se hotărască Încotro să privească, Înspre care dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
franciscanilor. Dante așteptă la intrarea către scriptorium să iasă călugării, la capătul zilei de lucru. În sfârșit, În prag apăru chipul lui, cu trăsăturile sale adânci și lipsite de sânge. Îl văzu cum pleacă ducând cu sine un fascicol de pergamente și caseta de scris. Părea suferind și obosit și Înainta cu un pas Încet și anevoios. Totuși, nu părea dispus să cedeze la asaltul căldurii. Din când În când, se oprea, sprijinindu-și piciorul pe câte o piatră, și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
acesta numai la han, unde l-am zărit doar de câteva ori, În timpul meselor. Cercetarea mea mă poartă deseori afară, În căutare de informații. Sau În cămăruța mea, unde aștern pe hârtie ceea ce aflu, adăugă el, făcând un semn spre pergamente. Dante veni mai aproape, curios. - Care este natura cercetării dumitale? - Încerc să duc la bun sfârșit partea a treia a unei scrieri, Res gestae Svevorum. Istoria acestor mari Împărați. Și mai ales a celui mai mare dintre ei, Frederic. Isprăvile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cuprins de flăcări și de remușcări, s-a Înjunghiat În spate? Omul nu zise nici pâs. - Mai degrabă, continuă Dante implacabil, altceva n-ai observat? Întinse brațul spre mort, arătând ceva de lângă trup. Niște resturi ale unor foi groase de pergament, complet arse. Orice ar fi fost scris pe ele, era pierdut. - Alte scrieri? zise bargello cu un aer Îngrețoșat. O carte? Priorul scutură din cap. - Sunt prea mari. Și nici urmă de legătură Între ele, zise el culegând una și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sări asupra lui, descoperindu-l. În Întuneric, văzu pentru o clipă lucind figura călugărului Brandan, Înainte ca aceasta să Înceapă să se deformeze sub ochii lui. Uluit, Își dădu seama că smulsese și nobila frunte a omului, o mască din pergament vopsit. Eliberată din strânsoare, o claie de păr căzuse dintr-o dată, ascunzându-i fruntea, Îngustă și teșită, ca a unui plebeu. Brandan părea și el pierdut, Însă pe chipul lui Începuse un spectacol incredibil, așa cum poetul mai citise doar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unde erau aliniate niște rafturi pline cu foi Înfășurate și cu lăzi Întărite cu benzi de fier. După ce umblă la Încuietoarea unei asemenea lădițe, scotoci Îndelung Înăuntru, apoi se ridică iar cu un aer triumfător, arătându-le un fascicul de pergamente prăfoase. - Iată-l! Ochii Îmi sunt obosiți, Însă memoria mea e Încă neatinsă. Știam că trebuiau să fie aici. Le Întinse filele sub ochi. - O copie făcută de mine Însumi, pe când am fost coleg de breaslă cu Bigarelli. Pe ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tale În amintire. Maestrul Matteo schimbă o privire iute cu priorul breslei, ca pentru a-i cere autorizația. Acesta făcu un semn scurt de confirmare, iar bătrânul se așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat prin adâncurile memoriei. Apoi se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cardinalului de Acquasparta. Probabil că omul era acolo de mult, căci, de cum Îl zări, se ridică brusc În picioare, cu o expresie de ușurare pe față. - Eminența sa dorește să primiți aceasta, zise pe un ton oficial, Înmânându-i un pergament Împăturit și Închis printr-o bandă sigilată. Dante rupse pecetea și citi În grabă: Înaltul prelat Îi cerea să vină cât mai curând posibil la sediul legației pontificale, pentru a sta de vorbă asupra unor chestiuni confidențiale. - De ce nu cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]