604 matches
-
are un mic vas care necesită ligaturare;recesul interpulmonar drept - situat între cele două vene pulmonare drepte, pe aici se trec firele de ligatură intrapericardică;recesul pulmonar stâng - situat între vena pulmonară superioară stângă, pliul lui Marshal, artera pulmonară și pericardul fibros; aici se disecă marginea inferioară a arterei pulmonare stângi și marginea superioară a venei pulmonare stângi, după care se continuă disecția posterioară și superioară a arterei, respectiv fața posterioară și inferioară a venei pulmonare stângi, urmează ligaturarea sau staplarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
se disecă marginea inferioară a arterei pulmonare stângi și marginea superioară a venei pulmonare stângi, după care se continuă disecția posterioară și superioară a arterei, respectiv fața posterioară și inferioară a venei pulmonare stângi, urmează ligaturarea sau staplarea vaselor;inserția pericardului pe marile vase - este mai joasă la nivelul venei cave superioare (inferior de vărsarea venei azygos) și mai înaltă la nivelul aortei ascendente (originea trunchiului arterial brahiocefalic); această inserție impune abordul transpericardic în chirurgia traheei mediastinale și a bifurcației sale
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
cât și în abordul transsternal al fistulelor bronșice postpneumonectomie dreaptă sau stângă. Aorta toracică Aorta toracică continuă conul de ejecție al ventriculului stâng și este formată din aorta ascendentă, crosa aortei și aorta descendentă [1]. Aorta ascendentă este acoperită de pericardul seros, fiind situată antero-medial de urechiușa dreaptă și postero-lateral de calea de ejecție a ventriculului drept și trunchiul arterei pulmonare. Posterior de aorta ascendentă se află artera pulmonară dreaptă și sinusul transvers al pericardului prin intermediul căruia vine în raport cu atriul stâng
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
1]. Aorta ascendentă este acoperită de pericardul seros, fiind situată antero-medial de urechiușa dreaptă și postero-lateral de calea de ejecție a ventriculului drept și trunchiul arterei pulmonare. Posterior de aorta ascendentă se află artera pulmonară dreaptă și sinusul transvers al pericardului prin intermediul căruia vine în raport cu atriul stâng. Se situează pe dreapta și anterior față de trahee, delimitând împreună cu vena cavă superioară loja lui Bariety. Anterior vine în raport cu timusul, respectiv cu sternul. Primele ramuri sunt reprezentate de arterele coronare, care nasc din sinusurile
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
iar lateral stângă cu artera subclavie, canalul toracic și pleura mediastinală. Sub carenă, esofagul păstrează raportul cu coloana vertebrală până la nivelul vertebrei T6, de unde se deplasează către anterior pentru a intra în hiatusul esofagian, anterior de aortă. Ventral vine în raport cu pericardul, respectiv cu atriul stâng; pe partea dreaptă se află ductul toracic, până la T6, când trece posterior de esofag pentru a se plasa pe partea stângă a coloanei vertebrale; tot pe flancul drept esofagul are raport cu vena azygos, pentru ca pe
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
infecțioase orofaringine. Prima cale este cea pretraheală, situată anterior de trahee; este considerată cea mai superficială. Superior este delimitată de cartilajul tiroid iar inferior ajunge în mediastin la nivelul carenei venind în legătură atât cu pleura parietală cât și cu pericardul. A doua cale este cea laterofaringiană, care se întinde de la baza craniului până la arcul aortic ajungând în compartimentul visceral mediastinal. Este numită și „spațiul perivascular” deoarece este înconjurată de teaca pericarotidiană și conține artera carotidă, vena jugulară internă și nervul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
aspectul tipic al mediastinului. Dacă leziunile s-au extins inferior de vertebra T4, în compartimentul visceral, este necesară și asocierea unei toracotomii. Aceasta permite accesul la toate structurile mediastinale, fiind posibilă o debridare completă. De asemenea permite accesul la nivelul pericardului și pleurei, acest abord, făcând posibilă și decorticarea pleuropulmonară. Sunt autori care recomandă practicarea de principiu a toracotomiei [15]. De altfel, Estera (1983) indică drenaj transtoracic al oricărei mediastinite, care a depășit inferior planul bifurcației traheale (majoritatea mediastinitelor de la acest
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
extensia directă, metastazarea limfatică și cea hematogenă [21]. Extensia directă Se poate produce în parenchimul pulmonar adiacent (inclusiv peste scizuri), de-a lungul bronhiei de origine și în structurile adiacente din cutia toracică (pleura parietală și peretele toracic, vasele pulmonare, pericardul, diafragmul, marile vase, cordul, vena cavă superioară, esofagul, structurile nervoase mediastinale). De o mare importanță chirurgicală este extensia în peretele bronșic deasupra masei tumorale palpabile, ce influențează decisiv atitudinea chirurgicală. Așa cum arăta Cotton [4] încă din 1959, invazia în peretele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
corpilor vertebrali, a metastazelor în ganglionii limfatici mediastinali (N2) sau chiar în prezența sindromului Claude-Bernard-Horner. Invazia mușchiului frenic impune rezecția diafragmatică, defectul rezultat, putând fi rezolvat prin sutură simplă, reinserție înaltă a diafragmului sau plastie diafragmatică cu materiale sintetice. Invazia pericardului conduce la pericardectomii parțiale. Defectul poate fi lăsat deschis pe stânga, dar trebuie rezolvat prin plastie pe dreapta. În cazul invaziei bifurcației traheale mulți autori recomandă asocierea la pneumonectomie a rezecției de carenă cu procedee traheo-bronhoplasice (Faber, 1987; Deslauriers, 1989
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
aer și lichide [56]. În dreapta un defect mic poate să fie lăsat fără reconstrucție dacă operația efectuată pe pulmon este pneumonectomia. Ficatul va obstrua soluția de continuitate. În caz de rezecție parțială, lobectomie sau bilobectomie, este necesară reconstrucția diafragmatică. Invadarea pericardului nu este contraindicație pentru rezecția pulmonară. Pericardectomia se va face în bloc cu lobectomia sau pneumonectomia. Aprecierea rezecabilității se face la începutul intervenției, după efectuarea pericardotomiei și explorarea cavității pericardice. Este obligatorie prezervarea nervului frenic în rezecția pulmonară parțială. Frenicectomia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
se va face în bloc cu lobectomia sau pneumonectomia. Aprecierea rezecabilității se face la începutul intervenției, după efectuarea pericardotomiei și explorarea cavității pericardice. Este obligatorie prezervarea nervului frenic în rezecția pulmonară parțială. Frenicectomia nu are implicații funcționale în pneumonectomie. Reconstrucția pericardului se realizează cu plase sintetice (Gore-Tex etc.) și este obligatorie după pericardectomia dreaptă. Se mai poate folosi un lambou pediculizat de diafragm, care se suturează la marginile defectului pericardic. Se va avea grijă însă să se creeze o fereastră pericardo-pleurală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
etc.) și este obligatorie după pericardectomia dreaptă. Se mai poate folosi un lambou pediculizat de diafragm, care se suturează la marginile defectului pericardic. Se va avea grijă însă să se creeze o fereastră pericardo-pleurală pentru profilaxia tamponadei cardiace [56]. În stânga pericardul poate fi lăsat deschis în totalitate (pneumonectomie), hernierea cordului în hemitoracele stâng neducând la torsionarea vaselor, așa cum se întâmplă în caz de luxare a inimii în cavitatea pleurală dreaptă. Invadarea nervului frenic sau nervului vag nu pune probleme legate de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
semnificativ când operația este largă - parietectomie, până la 50%. Rezecția de structuri mediastinale, invadate de tumoră, majoritatea cazurilor, având însă și N2, este urmată de un procent mic de supraviețuire, de 9. Există șanse mai mari după rezecțiile de nerv frenic, pericard și, surpinzător, de esofag. Pericardectomia asociată rezecției pulmonare a crescut șansa de supraviețuire la 5 ani până la 43% (Wattanabe) [66]. Oncogenele S-a constatat că genele K-ras și HER-2/men C erb-B-2 conferă un prognostic rezervat bolnavilor ce prezintă tumori
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92109_a_92604]
-
în statistica lui Moreaux până la 19 / 1 în cea a lui Z. Popovici [1, 2, 52, 69]. Cel mai obișnuit tip de ruptură a diafragmului este ruptura radiară cu punct de plecare rahidian și orientată oblic anterior și la stânga, în afara pericardului, și terminându-se la 5-10 cm de rebordul costal (Moreaux citat de [69]). Apoi, în ordinea frecvenței depistării lor, pe locurile următoare se situează rupturile oblice înapoi și la stânga (10,6% din cazuri după Moreaux [65]) și cele transversale (6
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
pornind de la dreapta venei cave inferioare către linia axilară anterioară. De asemenea, și pe partea dreaptă se regăsesc rupturile transversale sau oblice înapoi și în afară [65, 95]. Rupturile cu direcție antero-laterală se orientează fie net anterior, fie transversal către pericard. Rupturile centrale ale cupolei sunt rar observate pe partea dreaptă. Rupturile centrale, pur tendinoase, sunt întâlnite cu o frecvență redusă (4 cazuri în statistica lui Z. Popovici [69]). Câteodată rupturile centrale pot interesa și pericardul, realizând o comunicare directă între
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
net anterior, fie transversal către pericard. Rupturile centrale ale cupolei sunt rar observate pe partea dreaptă. Rupturile centrale, pur tendinoase, sunt întâlnite cu o frecvență redusă (4 cazuri în statistica lui Z. Popovici [69]). Câteodată rupturile centrale pot interesa și pericardul, realizând o comunicare directă între cavitățile peritoneală, pleurală și pericardică (Vernet, Moore, Brookes, citați de [69]). În funcție de aspectul lor rupturile diafragmatice se pot clasifica în: complet neregulate, stelate (Barrie), în formă de „T” sau „Y” (Lucido, Papai - citați de [69
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
mari. 2. Rupturile în continuitate ale celor două cupole, putând oferi următoarele variante anatomo-patologice: dezinserția anterioară a celor două hemidia-fragme, însoțită uneori de o ruptură radiară a cupolei stângi; ruptura transversală a celor două cupole cu lezarea consecutivă și a pericardului (observația lui Smith și Lippert, citați de [69]); ruptura posterioară, orientată în potcoavă, în raport cu coloana vertebrală cu afectarea hiatusului esofagian (observația lui Garde citat de [69]). Rupturile transversale ale celor două hemidia-fragme sunt, de obicei, în continuitate și presupun interceptarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
Smith și Lippert, citați de [69]); ruptura posterioară, orientată în potcoavă, în raport cu coloana vertebrală cu afectarea hiatusului esofagian (observația lui Garde citat de [69]). Rupturile transversale ale celor două hemidia-fragme sunt, de obicei, în continuitate și presupun interceptarea și a pericardului, realizând o comuni-care directă între cele trei cavități seroase. În statistica personală am întâlnit un caz de ruptură bilaterală de diafragm fără hernie post-traumatică [1, 2]. Rupturile multiple ale aceleași cupole, duble sau multiple, sunt observate și comunicate destul de rar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
dublu orificiu herniar: unul intercostal și celălalt diafragmatic. În statistica proprie am depistat un singur caz de ruptură diafragmatică asociată cu ruptura spațiului intercostal, la un pacient cu leziune diafragmatică fără hernie posttraumatică [1, 2]. Rupturile diafragmului asociate cu lezarea pericardului și a cordului sunt variante rare și conduc la formarea herniilor freno-pericardice traumatice. Au publicat astfel de cazuri autori ca Moreaux (21 cazuri), Bernatz (3 cazuri), Lucido (2 cazuri) și Z. Popovici (3 cazuri) [69]. Ruptura pericardului este mai frecvent
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
asociate cu lezarea pericardului și a cordului sunt variante rare și conduc la formarea herniilor freno-pericardice traumatice. Au publicat astfel de cazuri autori ca Moreaux (21 cazuri), Bernatz (3 cazuri), Lucido (2 cazuri) și Z. Popovici (3 cazuri) [69]. Ruptura pericardului este mai frecvent observată atunci când agentul vulnerant acționează la nivelul toracelui, pericardul plesnind în locul său cel mai slab respectiv pe fața laterală stângă și înaintea nervului frenic (mai rar în spatele acestuia) (Vergoz citat de [69]). În rupturile pericardice recente se
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
la formarea herniilor freno-pericardice traumatice. Au publicat astfel de cazuri autori ca Moreaux (21 cazuri), Bernatz (3 cazuri), Lucido (2 cazuri) și Z. Popovici (3 cazuri) [69]. Ruptura pericardului este mai frecvent observată atunci când agentul vulnerant acționează la nivelul toracelui, pericardul plesnind în locul său cel mai slab respectiv pe fața laterală stângă și înaintea nervului frenic (mai rar în spatele acestuia) (Vergoz citat de [69]). În rupturile pericardice recente se pot pune în evidență cheaguri intrapericardice. Triada formată din hemoperitoneu, hemotorax și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
fața laterală stângă și înaintea nervului frenic (mai rar în spatele acestuia) (Vergoz citat de [69]). În rupturile pericardice recente se pot pune în evidență cheaguri intrapericardice. Triada formată din hemoperitoneu, hemotorax și hemopericard este întâlnită în traumatismele toraco-abdominale, cu interesarea pericardului. Breșa pericardică poate avea direcție verticală sau orizontală. Moreaux consideră că hernia se dezvoltă intrapericardic atunci când ruptura este localizată preponderent la nivelul pericardului (Moreaux citat de [69]). Această variantă de hernie poate fi de trei tipuri:hernie anterogradă (reprezintă varianta
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
evidență cheaguri intrapericardice. Triada formată din hemoperitoneu, hemotorax și hemopericard este întâlnită în traumatismele toraco-abdominale, cu interesarea pericardului. Breșa pericardică poate avea direcție verticală sau orizontală. Moreaux consideră că hernia se dezvoltă intrapericardic atunci când ruptura este localizată preponderent la nivelul pericardului (Moreaux citat de [69]). Această variantă de hernie poate fi de trei tipuri:hernie anterogradă (reprezintă varianta cea mai des întâlnită și constă în hernierea intraperi-cardică a organelor abdominale);hernie retrogradă (așa-numita ectopie abdominală a cordului, în cursul căreia
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
toracice Rupturile pulmonare sunt cel mai ades întâlnite, dintre leziunile organelor toracice, fiind determinate cu cea mai mare frecvență de către capetele coastelor fracturate (prin „embrochement costal”). În seria lui Z. Popovici au fost identificate leziunile pulmonare în 18 cazuri. Ruptura pericardului asociată cu ruptura diafragmului este foarte rară (Z. Popovici o descrie în 3 cazuri; Moreaux în 21 cazuri din 679 studiate) [65, 69]. Pericardul se rupe pe fața lateral-stângă, în fața nervului frenic. Ruptura pericardului și cea a diafragmului formează un
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
embrochement costal”). În seria lui Z. Popovici au fost identificate leziunile pulmonare în 18 cazuri. Ruptura pericardului asociată cu ruptura diafragmului este foarte rară (Z. Popovici o descrie în 3 cazuri; Moreaux în 21 cazuri din 679 studiate) [65, 69]. Pericardul se rupe pe fața lateral-stângă, în fața nervului frenic. Ruptura pericardului și cea a diafragmului formează un T inversat; ruptura diafragmului poate fi antero-posterioară (Vergoz, citat de [69]) sau transversală (Vernet, citat de [69]). După Clark [9] și Slung [82] principalele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]