352 matches
-
neostenită de o umanitate mereu amenințată de spectrul foametei endemice. Astăzi Încă, copiii noștri mănâncă, bine garnisit cu zahăr și scorțișoară ori dichisit cu ciocolată Îndulcită ori gem de casă, griș preparat În variantele de bază: fiert În lapte sau perpelit la foc deschis. Este unul dintre alimentele care perpetuează amintirea unui tip de hrănire deschis tuturor, de la cei atât de mici Încât nu aveau Încă dinți, până la cei care au avut destulă vreme să uite că i-ar fi posedat
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Roumanie. Allemands et Hongrois en perspective comparée". Transitions 48(1): 135-163. Dragoman, Dragoș. 2010. Capital social și valori democratice în România. Iași: Institutul European. Duverger, Maurice. 1954. Political Parties. London: Metheun. Drăgan, Ioan, Camelia Beciu, Ioana Dragomirescu, Valentina Marinescu, Nicolae Perpelea și Simona Ștefănescu. 1998. Construcția simbolică a câmpului electoral. Iași: Institutul European. Elster, John, Claus Offe și Ulrich K. Preuss. 1998. Institutional Design in Post-Communist Societies: Rebuilding the Ship at the Sea. New York: Cambridge University Press. Evans, Geoffrey și Stephen
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
din afară și a mentalității populațiilor din țările europene față de români. Europenizarea este un proces de durată și de o nebănuită complexitate, încă nu suficient de bine perceput de majoritatea cetățenilor din țările membre ale Uniuni Europene. Bibliografie Beciu, Camelia, Perpelea, Nicolae (coord.) Europa și spațiul public. Practici comunicaționale, reprezentări, climat emoțional, București: Editura Academiei. Chalmers Adam. (2006). Refiguring the European Union’s Historical Dimension, European Journal of Political Theory, vol. 5, 4, 437-454. Delanty Gerard. (2003). The making of a
[Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
auzise toată povestea de la doi tovarăși ai lui Rică, ce asistaseră la proces. "De ce-o fi vrut curva aia să-l bage la apă, arde-o-ar focul și nu i s-ar mai ține țâțele de piept!" se perpelea ea, oțărâtă că îndârjirea americancei împotriva flăcăului rămânea învăluită în mister. Ce să se fi întâmplat de fapt între ei acolo, la Roma? Aducătorii veștilor spuneau că fata nu era frumoasă și că plesnea de grasă; cum de putuse atunci
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gândurile copilului tot felul de scenarii de groază: că se răstoară căruța într-o râpă; că se sperie caii și se răstoarnă căruța, că-i iese în drum un lup: că îl atacă niște hoți. Sub această teroare s-a perpelit băiatul o jumătate de noapte. La fiecare foșnet și la fiecare zdruncinătură a căruței se speria și aștepta ce era mai rău. De frică, s-a strâns în coșul căruții ca un arici și a ștepta să se năruie cerul
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
din câmp se leagă multe dintre amintirile noastre. Era locul unde joaca, chiotele și cântecele se prelungeau uneori până noaptea târziu. Parcă mă revăd în jurul focului, cu știuleți de porumb în lapte numai buni de copt, înfipți într-o țepușă, perpelindu-i în jar, pe toate părțile. Alteori, organizați în cete, așa, doar ca să bravăm, plecam după... furat. Ni se părea că pepenii altora sunt... bostani. Și, în timp ce unii dintre noi îi țineau de vorbă pe „stăpâni”, alții, cu cârlige uriașe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și tuburi și camioane, da’ de mâine Încolo nu se știe dacă n-o să facem doape să le poarte lumea ca să nu Împută aeru’, și iar era bine că iar râdeam, de râs să fim și-n hohote să ne perpelim, astea erau vremurile pentru toți și până și pentru moșu’ cu buzunarele lui pline cu bani, acolo-i ținea, e cel mai sigur și cel mai sănătos. Luminează-mi mintea cu Înțelegerea sfintei Tale Evanghelii și sufletul cu dragostea Crucii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și legănându-i-se până la brâul chiloțeilor tetra scroțiți de jeg, muncindu-se din răsputeri să rupă bolovani din arătura uscată ca să arunce după agresori. — Florinele, unde-i mă-ta? Se lăsase pe vine În fața lui, dar amarnic se mai perpelea Florinel În focul dorinței de răzbunare. N-avea vreme de părințelul Andrei. Florinel! Bă, tu n-auzi?! Îl prinse de umeri și-l zgudui de săriră lacrimile și mucii din el În toate părțile. Unde-i mă-ta și tac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai mult și mai mult am iubit o femeie care mugea și răgea și se zvârcolea din tot trupul ca o bestie. Amândoi eram niște bestii Într-un țarc cu pământ pe jos, bătătorit de tălpile și de trupurile noastre perpelindu-se În focul dorinței, dar uite că n-am avut parte prea mult timp unul de altul. Ne-au gonit de acolo, ne-au zburătăcit și ne-au hăituit cu gloanțe și gaze și jeturi de apă, ne-au alungat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
o diplomă pe care scrie Premiu de Debut, plus un plic cu două sute de mii de lei. Mă uit a milă la bani. Cât de buni și frumoși sunt și cât le-am dus dorul! Am tânjit și m-am perpelit toată viața, ani și luni și zile-n șir. Suma echivalează cu salariul de stilistă-șefă al Ortansei, de care ea s-a lins pe bot. Sunt vreo patru luni de-atunci. Chiar nu m-aș fi așteptat la bestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-a ieșit În cale după ce am coborât din tren, și am rămas cu un pumn de mărunțiș de câteva sute de lei. Dacă nu reușesc să adorm, În cel mult o jumătate de oră am să Încep să mă perpelesc pe nisip de foame, și iar mi-e frig și spurcăciunea asta de soare parcă s-a uitat În mare. Ce-ați făcut cu poporu’ târfe ordinare? I-ați tăiat lumina și căldura și l-ați trimis la mare fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că lumea în care intram, la 40 de ani, nu-mi dădea răgazul să-mi văd de poezie. Responsabilitatea mea față de soție și copil, a căror viață o tulburasem profund, m-a făcut să iau decizia de a nu mă perpeli la focul iluziilor. America este plină de tragedia celor care ajung pe drumuri, își pierd familiile și tot ce au pentru că se încăpățânează să piardă mai mult timp cu scrisul decât le îngăduie realitatea. Deși nu există un singur model
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
mă poate primi dat fiind că e cineva la dânsul - și că mă roagă să revin a doua zi dimineață. Am plecat fără să cer explicații. Dar ceea ce a urmat a fost Infernul. Tot restul zilei și noaptea m-am perpelit ca pe tăciuni, am zăcut, am plâns în hohote, m-am zbătut în brațele Mamei, care încerca să mă liniștească... În primul rând nu reușeam să înțeleg despre ce putea fi vorba. După atâtea zile și nopți în care sălășluisem
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mi-e teamă să nu alunec în melodramă. Cred că lui Mihai am să-i fixez o întâlnire ori duminică, ori numai săptămâna viitoare, așa, cam pe joi, adică peste o săptămână... Iar eu în tot timpul acesta mă voi perpeli ca pe jăratec. Gelozia, oricât de neroadă ar fi, are totuși și ceva măreț într-însa. Dar gelozia amestecată cu rușinea de a fi gelos este ceva cu totul jalnic. M-am cam încurcat în acest complex de simțăminte atât
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
luat pijama, deodorant și alte mărunțișuri. Cu ce să-ți faci bagajul dacă nu ai bani? Pleci pentru multă vreme într-o țară străină. Îți trebuie multe lucruri. Mi-aduc aminte că și vecina mea care lucrează aproape de Torino se perpelea înainte de plecare. Îi trebuia cam 100 de lei și n-avea. Nu este jenant ce-ți spun. Când ai copii, le cumperi lor ce le trebuie și tu rămâi mereu ori fără una, ori fără alta. Nu mi-e rușine
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
frumusețe pură, de nimic contaminată. suferință Mi-e rău. Mă dor viscerele de parcă ar fi sfâșiate de un cuțit. Trec prin suferințe crâncene, pe care nu mi-aș fi închipuit vreodată că trebuie să le îndur. Am strigat, m-am perpelit ca un isteric pe pâmântul gol. Am avut dorința de a muri, de a mă sinucide. Aia mi-a mărturisit că durerile încercate de femeie în timpul facerii sunt cu mult mai cumplite. Dacă, în mod paradoxal, mi s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sau rod din mine. Gheara În dimineața asta am febră foarte mare și dureri în piept. Simt că aproape mă sufoc. E ca și cum o gheară ascuțită mi-ar zgâria și mi-ar răsuci plămânii. Am început să strig, să mă perpelesc pe jos, dar n-am reușit să scap de senzația aceea surdă de sufocare. Eram la capătul puterilor când a sosit Aia. Mi-a fost de ajuns să simt căldura mâinii ei pe trupul meu, și durerea și apăsarea au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
care m-a frapat: era clar că mi se întâmplă ceva care o să-mi prefigureze viitorul. De la un timp, folosesc terapia găinilor: mă îngrop în țărână și - după câteva ședințe - practica asta îmi redă forma normală a picioarelor . Alteori mă perpelesc în nămol, ba chiar mă îngrop până la mijloc în el, rămânând în această poziție, pe jumătate adormit. Apoi, când mă trezesc, mi-e foarte greu să-mi reiau mișcarea. Picioarele parcă au prins rădăcini și trebuie să mi le smulg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ea, material și fizic dureroasă, judecând după alterările profunde pe care Mincu i le atribuie trupului lui Ovidiu al său (suferințe cumplite pe care nu mi-aș fi închipuit niciodată că va trebui să le îndur. Am țipat, m-am perpelit pe jos”; „Azi m-am sculat mai devreme din pricina unor dureri foarte mari; îmi simt măruntaiele în putrefacție, ceva putred care nu mai aparține trupului meu”). Din nou e vorba, așa cum reiese din paragraful intitulat Schimbare, de niște metafore ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ușurare, de eliberare... Gherasim pentru orice eventualitate, ca să fie în siguranță, se lasă binișor în iarbă, "turcește", așa cum a învățat la Stambul. Stai! Stai și povestește, Gherasime! îl îmboldește Ștefan. Luminăția sa Sultanul, ros de podagră, cu încheieturile butuc, se perpelește urlând de durere de pe un divan pe altul ce să mai urce pe cal ca să prăpădească Țara Moldovei și pe "Ghiaurul" ei?!? Doftorii ăi mari roiesc împrejur înspăimântați, cu moartea în suflet; nu știu ce leacuri să-i mai dea să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
băgat la glagorie. Gura prostimii, adevăr grăiește, încheie Ștefan și începe să tușească. Tusea aiasta, lămurește el, mi se trage de la Baia vă amintiți? atunci când am stat o noapte întreagă îngropați în zăpadă. Apoi, când am pus focul, ne-am perpelit pe jăratec, spune el râzând. Boierii râd și ei. Cum să uităm? O noapte de Crăciun de pomină, își amintește vornicul Bodea. Am aprins pomul, se luminase Cerul. Moldovanu' are inimă largă, îi place să râdă de toți, chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apoi, unde scrie că trebuie cu orice preț să fii fericit? spune cu voce din nou aspră. Are dreptate "Sfânta", izbucnește el în hohote sarcastice de râs. Turcii stau ciotcă la hotare să potopească Moldova, și bătrânul Ștefan Vodă se perpelește în pojarul dragostei, pierdut în adâncul unor ochi albaștri ca marea! N-am timp de dragoste, Voichițo!! strigă deodată, brutal, să se convingă singur Pleacă!! Du-te la mânăstire!! Se smulge din îmbrățișare și pleacă. Din prag, o privește lung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o bătut șeaua de s-o luat pielița curului numai bășici-bășici, carne vie! Pe brânci, când mă oblojește muierea cu lapte bătut și miere, urlu cale de trei poște, că nu te văd de usturime! Numai pe burtă dorm; mă perpelesc și gem cât îi nopticica de lungă. Îl visez pe Diavol și sar țipând: "Jos burdihanu'!" De groază să nu mă-ncalece iar, ciugulesc ca o păsărică nici nu te văd de foame! Mă prăpădesc cu zile, zău așa! Alexa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ea, randamentul meu variază. Sînt un biet om sub vreme, un meteosensibil, cum se zice mai nou, iar uneori cea mai mică indispoziție devine un obstacol de netrecut. Așa se face că, în timp ce eu dau tîrcoale unui început ori mă perpelesc din cauza unei fraze nereușite, confratele meu (mai pot oare să-i spun așa?) a și trecut de mijlocul romanului sau al studiului în lucru. *Atenție însă la ceea ce spunea Rivarol în Pensées: „C’est un terrible avantage que n’avoir
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]