532 matches
-
mare atractor“, expresie cu evidentă tentă metaforică, căci e un fel de a spune că discul se rotește sub imboldul atracției exercitate de centru. Că în centru e o gaură neagră sau altă fantomă întunecată nu se știe. A treia perplexitate se numește „baletul universului“ sintagmă sugerînd că părțile lumii se mișcă unele față de altele fără putința de a preciza dacă există un centru nemișcat al întregii butaforii. Privit dinspre Pămînt, baletul acesta îți dă fiori prin lipsa unui reper stabil
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
fizicienii au ales un roi de galaxii aflat la cîteva miliarde ani-lumină și rezultatul i-a liniștit: pendulul lui Foucault se rotește în planul de rotație ale acestui roi, despre care însă nu știm mai nimic. În fine, a patra perplexitate e că 96% din natura universului ne este necunoscută: nu-i știm esența și nici ce efect are asupra noastră. Dar știm că în aceste 96 de procente se ascunde o forță care neutralizează gravitația, caz în care tetrada forțelor
Patru perplexități by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3395_a_4720]
-
Și prima surpriză pe care ne-o oferă actrița. Cine este Monica Vitti, întreabă cu o candoare remarcabilă, Alina, ocazie cu care află că este una din actrițele iconice din filmele lui Michelangelo Antonioni. Și din nou un moment de perplexitate: „Cine este Michelangelo Antonioni?” întreabă la fel de inocent actrița. Răbdător regizorul îi enumeră câteva filme celebre ale cineastului, Aventura, Eclipsa și intens popularizatul Blow-Up. Alina nu a auzit de niciunul! Biografia ei, în cele câteva detalii pe care le relevă personajul
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
cu ritmul halucinant în care se schimbă istoria. Morala, de-un creștinism asumat cu multă finețe intelectuală, este că se obișnuiește omul cu orice. Însă asta nu schimbă nimic din așteptarea tot mai neîncrezătoare a unui semn de pace, din perplexitatea în fața noilor elite, și a comportamentului celor, până mai ieri, părtași la o altă lume, la o altă filosofie. Alice Voinescu, vorbitoarea în public, conferențiara seducătoare (deși nu-i prilej să nu-și reproșeze uscăciunea prelegerilor ei), trăiește, aproape cronometrându
Fleacuri și nenorociri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2923_a_4248]
-
Nuvele, Editura Brumar, Timișoara, 2013, 272 pag. Cititorul romanelor lui Florin Toma trebuie să- și ia întotdeauna măsuri de precauție. Întâlnirea cu textele lui aduce cu aterizarea într-un teatru de operațiuni: nimic previzibil, pretutindeni explozii stilistice, întorsături de fraze, perplexități imagistice. Toată gama ludicului absurdist. Iar dacă nu-ți pregătești nedumerirea la tensiune maximă, riști să ieși spășit din caruselul lingvistic organizat de acest desăvârșit artificier. Cărțile lui nu sunt, se-nțelege, populare. Nici printre criticii literari. Urmuzian și plonjând
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
40, ecouri ale unei secvențe amoroase chinuitoare se află în jurnalul lui Jeni Acterian — Jurnalul unei ființe greu de mulțumit —, unde, către sfîrșit, apare un misterios „S“, ale cărui irumpții fulgurante urmate de prelungi absențe o umplu de angoase și perplexitate pe tînăra autoare.) Tot acum este perioada în care Dragomir îi cunoaște pe Noica, pe Cioran, pe Mircea Vulcănescu, pe Mihai Rădulescu, personaje care (cu excepția lui Cioran) vor reveni în viața lui Dragomir în împrejurări, nu de puține ori, dramatice
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
nu este taxată, de fapt, drept simptom "maniaco-depresiv". Viețuim în "vremuri sărace" ontologic, iar apelul la tradiția instituită prin moștenirea greco-romană și iudeo-creștină nu mai convinge aproape pe nimeni. Autosuficiența iresponsabil-jucăușă cu care privim, nepăsători, spre trecut solicită imperativ stupoarea, perplexitatea. Într-un asemenea context, virtuțile terapeutice ale muzicii, teatrului sau poeziei devin mai actuale ca oricînd. Neliniștea, revolta, resemnarea sînt sublimate, în bună măsură, prin atmosfera familiară, intimă chiar, pe care o degajă următoarele versuri din Anatolida; înțelegi ireversibil că
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
iată, acum i se împlinea, adică la 26 decembrie, o zi după împușcarea dictatorului român care se numește Yatagan. Lectura cărții lasă pînă la urmă o senzație ciudată și contradictorie, nici de acceptare, nici de respingere, ci mai degrabă de perplexitate: și ea nu e datorată imposibilității de a găsi, în cele din urmă, o structură oarecare într-un text aglomerat mai degrabă prin suprapuneri (deși ea nu se evidențiază decît tîrziu și justificările ei sînt mai degrabă debile), nici unei maniere
Povestea lui Prithvi by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/15177_a_16502]
-
pare kafkiană. Un întreg proces al literaturii se pregătește cu fiecare situație, cu fiecare monolog, cu fiecare dialog din carte. De aici tensiunea ce se transmite din nuvelă în nuvelă, fără să-și diminueze efectele estetice, fără să-și consume perplexitățile politice. La capitolul momente literare memorabile, nu mă pot abține să nu remarc personajul Tinibalda (care suplinește lipsa mătușilor) din O ramură de măslin, camilpetresciana nuvelă Ziua aceea a austriacului, elogiul adus hazardului în La Monj sau fragmentul de 34
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
și curios, iar lumea din jurul lui, cu personajele, întîmplările și poveștile ei de toată mîna, își urmează imperturbabilă un curs firesc, fără să-l dumirească, fără să-l aștepte să priceapă rosturile, lăsîndu-l să se împace singur cu micile lui perplexități sentimentale și erotice. Cînd am fost la mare, mie mi-au luat ai mei tot ce am vrut eu... După ce am făcut poze, mama a vrut să-mi dea slipul jos, dar eu m-am ținut de el și am
Remix de generație by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11111_a_12436]
-
care îl prinde foarte bine. Poezia lui își delimitează aici un spațiu de sondare extrem de interesant. Undeva între simțuri, între privire, respirație și atingere, între obiecte, aer și impresie există un spațiu incert, un loc unde par să se formeze perplexitățile existențiale, o limită unde se petrec cele mai adevărate rătăciri ale noastre, unde percepțiile levitează imprevizibil în sfera cotidianului. Ființa apare ca o membrană, ca un organ extrem de sensibil, înregistrînd supraprealist, într-un ritm ireal, descompus, parțial și intermitent, infrarealitatea
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
Numeroase sunt lucrările, dintre cele acum expuse, care au primit la momentul vernisajelor elogii meritate din partea unor critici marcanți. Am vizitat expoziția Depozit, însoțit de fostul director al unuia dintre marile colegii de artă și design din Anglia. Reacția de perplexitate a acestui om de artă, care ne-a vizitat frecvent în ultimii cincisprezece ani, se cere citată aici pentru a atenua temerile neîntemeiate ale echipei MNAC. "", expresia îi aparține, compune un tablou pregnant, inconfundabil românesc, necunoscut în Occident, pe care
Școala din depozit by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/11146_a_12471]
-
în rezervația construită de tine însuți precum apărare împotriva umilirii, autocondamnat la exil, dar în ce țară, te-ai hotărât în sfârșit? Aia din primul sărut sau din prima oară? Unii te observă cu expresia de analiză sau poate de perplexitate, compătimire.. cu ce te poate ajuta asta? N-au importanță ochii iepurelui înfricoșat, îmbibați de sânge, învinețiți din rumegare excesivă, pupilele dilatate din aburii promazinei, capul o mină gata să explodeze, în împrejurimi tot este un solitar, omul de pe stradă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
aparatului critic ar avea nevoie de mici retușuri, adaosuri, reorganizări sau resistematizări. Dar mai ales așteaptă să fie încheiată biografia lui Rebreanu, cu un al treilea volum, extrem de mult amânat după apariția primelor două părți. Amânarea îi pricinuiește remușcări și perplexități: cum a fost posibil să se prelungească atât, cum a trecut timpul? Așa că lucrul nu s-a încheiat, nici pe departe. Șantierul ediției și al biografiei lui Rebreanu nu s-a închis pentru Niculae Gheran și nici nu cred că
A trăi pentru Rebreanu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11033_a_12358]
-
Părea vârstnic, dar totodată era extrem de mobil și dinamic în mișcări; ochelarii săi cu lentilă groasă erau de neuitat". Gelu Ionescu îi aduce reproșul că n-a comentat niciodată alipirea sa juvenilă la mișcarea legionară: "Nu resimt decât o mare perplexitate în fața obstinațiilor lui Mircea Eliade de a nu recunoaște aderența sa, după unii doar temporară, la mișcarea și Ťideologiať legionară". E foarte probabil că extrema dreaptă l-a fascinat prin aceea că a fost "o sectă mistică", animată de un
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
zace în noi. Neavînd fibră mistică, Pandrea respinge rugăciunea, în care vede bîiguirea ineptă de silabe rostite la ananghie, dar admite rostul meditațiilor cu bătaie speculativă. „Eu accept meditația, mai puțin rugăciunea.” (p. 85) Dar cum meditația îl duce la perplexități lucide, Pandrea are o vigilență de spirit neconsolat, fără imbold de a-și admira semenii și fără înclinație de a se consacra ceremoniilor. Ritualurile bisericii nu-l atrag, în schimb admite riturile strămoșești, păgîne în majoritatea lor. Crede în legătura
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
față, se află în India, în martie, se duce la schi. Evident, n-a suferit privațiuni, n-a dus o existență penibilă, dar a reușit să țină stresul și anxietatea la distanță. Numai scrisul îl poate arunca într-o anumită perplexitate.” (Fiica scriitorului nu exagerează: căutat spre a fi invitat la standul românesc al Salonului Cărții din martie de la Paris, s-a aflat că la începutul lui februarie este în India și la sfârșitul lui martie va fi la schi).
Tânărul Jean d’Ormesson () [Corola-journal/Journalistic/3866_a_5191]
-
și fierbinte! Tot ce atingi, se întrupează din carnea lui ,nu se poate". Totul reîncepe - secundă de secundă - să fie, ca pentru ultima dată. Parcă. Da. Sub ochii tăi, totul, totul e îmbrâncit - oho - în ființă: aici, în țara numită perplexitate, într-o tăcere de moarte prevestind un destin nou, ce te absoarbe împotriva voinței tale. Aproape. Reînveți lucrurile. Le numești aidoma unui copil: apă, fântână, iarbă, cărare, scară, cal, floare, cer... și încă, și încă o dată: apă, fântână... Singur în
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
poposisem. Timpul trecu, nasturii rămîn. îi pun înapoi în pungă, iar punga în dulap. Ce se va întîmpla cu acești nasturi după? Un faraon i-ar fi luat cu el în mormînt. Dar eu nu vreau să-i arunc în perplexitate pe arheologii mileniului 4. îmi voi depune, așadar, colecția la Muzeul Literaturii Române. Ștefan Cazimir
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
se pronunțe despre identitatea personală. Niciunul nu recunoscu locul. Ce mai! Nu mai știau cum îi cheamă, nu alta! Când ușa se deschise, nevasta lui Gabi dădu nas în nas cu cei trei, neînstare nici să scoată o vorbă. Depășind perplexitatea momentului, soția lui fu rugată să achite călătoria și să-și aleagă ea consortul! O făcu păstrând un aer decent. De voie, de nevoie, îi primi și pe cei doi amici provinciali. Referință Bibliografică: La o băută / Angela Dina : Confluențe
LA O BĂUTĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382622_a_383951]
-
raiul ceresc, trebuie să fie ... VIII. TEOLOGUMENA - DESPRE REALITATE, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017. • De ce există totuși ceva, când ar trebui să nu existe nimic? Fapt este că există ceva, inclusiv întrebarea, nedumerirea, perplexitatea noastră. Nu este prea puțin verosimil ori imposibil că totul e doar vis fiindcă și în vis rar ne îndoim că imaginile, filmul proiectat pe cortina panoramică a minții noastre, n-ar fi reale. Când însă ne trezim mare parte
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
este lipsit de orice conținut, “tabula rasa” pe care să scriem noi legile și tainele creației. (“Tabula rasa”) ... Citește mai mult • De ce există totuși ceva, când ar trebui să nu existe nimic? Fapt este că există ceva, inclusiv întrebarea, nedumerirea, perplexitatea noastră. Nu este prea puțin verosimil ori imposibil că totul e doar vis fiindcă și în vis rar ne îndoim că imaginile, filmul proiectat pe cortina panoramică a minții noastre, n-ar fi reale. Când însă ne trezim mare parte
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
parte din conținut, pentru a o vărsa mai apoi Într-o fiolă. Alunecând pe pereții de sticlă, picăturile acelei substanțe păreau străbătute de o străfulgerare luminoasă, În timp ce un miros aspru se răspândea În aer. Poetul Întinse mâna, Înfrângându-și ultimele perplexități. Durerile de cap izbeau din nou ca niște ciocane. În clipa aceea, ar fi făcut orice, numai să Învingă durerea. Dar Teofilo părea să dorească să mai țină o vreme fiola. — Să respecți aceste doze, a căror regulă exactă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întrucât nu dorește răul, puterea lui Dumnezeu ne luminează mințile pentru a-l combate, Încheie dânsul. Păreau interziși, iar Dante se Întrebă ce pricepuseră din raționamentul său. Puțin, era sigur, poate cu excepția lui Cecco, astronomul. Se relaxă pe scaun, savurând perplexitatea pe care le-o vedea zugrăvită pe chipuri. În fond, nu era prea dificil să tratezi cu acești străini, chiar dacă de o anumită cultură. De astă dată Augustino fu cel care curmă tăcerea. După cum vorbești, messer Alighieri, s-ar zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vrei să spui? — Cine știe, poate că Într-adevăr vei fi În măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să răspundă la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit să depășească o ultimă perplexitate, iar apoi se apropie de un scrin. Îl deschise și scoase caseta perfect cubică, făcută din Întunecatul și prețiosul lemn african iubit de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]