569 matches
-
-ți spun, aceste lucruri sunt Învăluite, suntem, tu și cu mine, de aceeași parte a vălului, iar când acesta va cădea, nu vom mai fi acolo”. După o săptămână de drum, ajung la Isfahan. XII Esfahane, nesf-é djahane!, spun astăzi persanii. „Isfahan, mijlocul lumii!” Expresia s-a născut la multă vreme după epoca lui Khayyam, dar deja În 1074 exista o sumedenie de cuvinte de laudă aduse orașului: „pietrele sale, zăcămintele de galenă, albinele, iarba de șofran”, „aerul este atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar Îl contemplă Îndelung. Mii de Întrebări Îi străbat mintea, dar le Îndepărtează fără a căuta să le răspundă. Hotărârea sa e luată, În mod irevocabil. O legendă trece din carte-n carte. Ea vorbește despre trei prieteni, despre trei persani care au marcat, fiecare În felul său, Începuturile mileniului al doilea: Omar Khayyam, care a scrutat lumea, Nizam al-Mulk, care a guvernat-o, Hasan Sabbah, care a terorizat-o. Se spune că ar fi studiat Împreună, la Nishapur. Ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trei ani ai șederii au fost consacrați observatorului din Isfahan, el a supravegheat construcția, confecționarea materialului, a pus la punct noul calendar, inaugurat cu pompă În prima zi a lunii Favardin a anului 458, adică pe 21 martie 1079. Care persan ar putea să uite că, În acel an, datorită calculelor lui Khayyam, preasfânta sărbătoare a Nourouz-ului a fost mutată, că noul an, care trebuia să cadă la jumătatea Zodiei Peștilor, a fost amânat până la primul răsărit de soare din Berbec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Îi va face să tremure pe sultan și viziri. Cu nu prea multă vreme În urmă, când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În cărți. — Iar alții continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e poreclită „Chinezoaica”. S-a născut la Samarkand, dintr-o familie originară din Kashgar, și, asemenea fratelui ei mai mare, Nasr Han, chipul nu-i dezvăluie nici un amestec de sânge străin, nici trăsăturile semite ale arabilor, nici trăsăturile ariene ale persanilor. Este, de departe, cea mai vârstnică dintre soțiile lui Malik Șah. Când s-a căsătorit cu el, acesta n-avea decât nouă ani, iar ea unsprezece. Răbdătoare, a așteptat ca el să se coacă. I-a atins primul tulei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ruga a devenit un act de necredință. În schimb, vinul, socotit de Coran drept băutura paradisului, era, de acum Înainte, Îngăduit; a nu bea vin era un semn clar al lipsei de credință. Când acestea fură rostite, relatează un istoric persan din epocă, adunarea se puse pe cântat din harpă și din flaut, și pe băut vin fără fereală, chiar pe treptele podiumului. Reacție excesivă, pe măsura exagerării practicate de Hasan Sabbah În numele Legii coranice. În curând, succesorii Mântuitorului se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
la piept o carte, am Întrebat-o ce citea.” Exact În acel moment, Omar Khayyam a pătruns În viața mea. Ar trebui chiar să spun că el mi-a dat naștere. Mama tocmai terminase Les Quatrains de Khéyam, traduits de persan par J.-B. Nicolas, ex-premier drogman de l’Ambassade française en Perse, publicată În 1867 de Tipografia imperială. Tata avea În bagaje The Rubáiyát of Omar Kháyyam În traducerea lui Edward FitzGerald, ediția din 1868. „Încântarea mamei tale n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-adevăr, că marele conducător al șiiților pusese În circulație o proclamație uluitoare: „Orice persoană care va consuma tutun se va situa În stare de răzvrătire Împotriva Imamului Timpului, grăbi-i-ar Dumnezeu venirea”. De azi pe mâine, nici un singur persan nu-și mai aprinse vreo țigară. Narghilelele, celebrele kalyans, au fost puse la locul lor sau sparte, negustorii de tutun au tras oblonul. Până și printre soțiile șahului prohibiția fu respectată strict. Monarhul Își ieși din minți, Îl acuză, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Întrucât protestele mele au apărut ca o manifestare de modestie care reprezintă, o știe toată lumea, semnul adevăraților savanți. Serata a Început la apusul soarelui, dar gazda mea insistase să vin mai devreme; dorea să-mi arate culorile grădinii sale. Un persan, dacă are un palat, după cum era cazul tatălui lui Fazel, caută arareori să-l arate oaspeților, Îl lasă deoparte În favoarea grădinii, unicul său subiect de mândrie. Pe măsură ce soseau, invitații apucau cupele și se așezau În preajma cursurilor de apă, naturale sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
metalică, lovise un aisberg. Pieriseră șapte marinari din ținutul nostru. Nenorocoasa navă se numea Persia. Oamenii mării nu glumesc cu semnele destinului. Astfel Încât am socotit necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau „Iran”, prescurtarea unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat, după aceea, pe Omar Khayyam, singurul persan despre care majoritatea cititorilor mei auziseră deja vorbindu-se, citând din opera lui un vers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
necesar să remarc, În introducerea la articolul meu, că „Persia” reprezenta un termen impropriu, că persanii Înșiși Își numea patriau „Iran”, prescurtarea unei expresii foarte vechi, „Airania Vaedja”, Însemnând „Țara Arienilor”. L-am evocat, după aceea, pe Omar Khayyam, singurul persan despre care majoritatea cititorilor mei auziseră deja vorbindu-se, citând din opera lui un vers marcat de un profund scepticism, Paradis, Infern, va fi călcat oare cineva prin aceste ținuturi aparte? Util preambul Înainte de a mă ocupa, În câteva paragrafe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Persiei și Golfului Persic. Poziția dlui Naus părea de nezdruncinat; așa a și rămas până În momentul În care protectorul său a fost zdruncinat el Însuși. Faptul s-a produs mai repede decât se așteptau până și cei mai visători dintre persani. Și În doi timpi. Mai Întâi, războiul cu Japonia, care, spre surpriza lumii Întregi, s-a Încheiat prin Înfrângerea țarului și distrugerea flotei acestuia. Apoi furia rușilor, provocată de umilirea la care fusese supuși din pricina unor conducători incompetenți: revolta marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pretutindeni corturi, grupate pe bresle. Acolo viața se organizase rapid, o bucătărie era instalată În spatele pavilionului străjilor, Între diferitele „cartiere” circulau cazane enorme, fiecare masă ținea trei ore. Nici un fel de dezordine, puțin zgomot, oamenii ceruseră refugiu, bast, după cum spun persanii, altfel zis, se dedicau unei rezistențe strict pasive, la adăpostul unui sanctuar. Existau mai multe sanctuare În regiunea Teheranului: mausoleul șah-Abdul-Azim, grajdurile regale și, cel mai mic dintre toate, tunul pe roți din Piața Topkhane: dacă un fugar se agăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În biroul său decât de câteva minute, nu-l acuzasem de nimic, nu-i cerusem nimic. M-am mulțumit, așadar, să dau politicos din cap. El continuă: — Atunci când un misionar dă dovadă de indiferență În fața nenorocirilor care-i copleșesc pe persani, când un Învățător nu mai Încearcă nici o bucurie În fața progreselor elevilor săi, Îl sfătuiesc ferm să plece Înapoi În Statele Unite. Se Întâmplă ca entuziasmul să se răsufle, mai ales la cei mai tineri. Ce poate fi mai omenesc? Odată Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și-a manifestat atât de zgomotos dezaprobarea față de crimă, Încât a fost dat el Însuși morții. Bineînțeles, cum n-au Întotdeauna la Îndemână un european pe care să-l facă să urce pe scenă, iau atunci un turc sau un persan cu tenul deschis. Dar, de când se află Baskerville la Tabriz, s-a apelat constant la el pentru acest rol. Îl joacă de minune. Și plânge de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pierdu iarăși Într-o contemplație tăcută. Apoi, anevoios: Când am sosit În această țară, nu reușeam să Înțeleg de ce nobili domni bărboși sângerează și se flagelează pentru un omor comis acum o mie două sute de ani. Acum am Înțeles. Dacă persanii trăiesc În trecut, este pentru că trecutul e patria lor, pentru că prezentul le este un ținut străin, unde nimic nu le aparține. Tot ce simbolizează pentru noi viață modernă, expansiune eliberatoare a omului, pentru ei reprezintă semnul dominației străine: șoselele Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sugrume, dar ni se interzicea până și să ne apărăm! — De ce această Înverșunare? Întrebă Baskerville. — Țarul nu dorește o democrație la granițele sale, cuvântul „Parlament” Îl face să tremure de furie. — Nu este, totuși, cazul britanicilor! — Nu. Numai că, dacă persanii ar ajunge să se guverneze În mod matur, aceasta le-ar putea da idei indienilor! Și Anglia n-ar mai avea altceva de făcut decât să-și strângă bagajele. Și, apoi, există petrolul. În 1901, un supus britanic, Mr. Knox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
soiurile”. Populația rămânea, totuși, opacă la această propagandă, ne Înconjura cu o afecțiune plină de recunoștință, fiecare bărbat ne era ca un frate, fiecare femeie ca, o soră sau ca o mamă. Să mai fie oare nevoie să precizez că persanii Înșiși sunt aceia care au adus Rezistenței, din prima zi, sprijinul cel mai spontan și cel mai masiv? Mai Întâi locuitorii liberi din Tabriz, apoi refugiații care, datorită convingerilor lor, fuseseră nevoiți să fugă din orașe sau din sate ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
circulație ca să iasă cu automobilul din capitală, fără ca detașamentele de cazaci să Îndrăznească să intervină. Micul ei cupeu semi-decapotabil a fost primit cu uimire de populație, cu atât mai mult cu cât șoferul era din Tabriz, unul din foarte puținii persani care conduceau un asemenea vehicul. Prințesa se instalase Într-un palat părăsit. Acesta fusese construit de către bunicul ei, bătrânul șah asasinat, care Își pusese În gând să petreacă acolo o lună pe an. Dar, din prima noapte, spune legenda, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înfrângere pentru șah. Nu era oare acesta țelul luptei tale? — Ei bine, nu, iată! Pot să-l detest pe șah, dar nu Împotriva lui mă bat. A triumfa asupra unui despot nu poate fi scopul ultim, eu mă lupt pentru ca persanii să devină conștienți că sunt oameni liberi, fii ai lui Adam, așa cum spunem pe-aici, să aibă Încredere În ei Înșiși, În forța lor, să-și găsească un loc În lumea de astăzi. Acest oraș a respins tutela monarhului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vin de Șiraz, uneori chiar șampanie, ronțăind fistic de Kirman și nugale de Isfahan; prințesa mea știa să fie, deopotrivă, o mare doamnă și o fetiță. Tandrețea noastră umplea fiece clipă. Odată cu cele dintâi călduri, Zarganda se Însuflețea. Străinii și persanii cei mai bogați posedau aici reședințe somptuoase, unde se stabileau pentru luni Îndelungate de trândăvie, În mijlocul unei vegetații luxuriante. Nu Încape Îndoială că, pentru nenumărați diplomați, numai apropierea acelui paradis făcea suportabilă cenușia plictiseală de la Teheran. Cu toate acestea, iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
va trebui să accepte tutela Marilor Puteri. Prima urgență, pentru noi, este să ne reformăm finanțele. Modernizarea Persiei depinde de asta; libertatea Persiei are acest preț. Dacă remediul este atât de evident, ce se așteaptă pentru a-l aplica? — Nici un persan nu este astăzi În măsură să se Înhame la o asemenea sarcină. E trist să afirmi asta despre o națiune de zece milioane de locuitori, dar nu trebuie subestimată puterea ignoranței. Aici, nu suntem decât o mână de oameni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
instituțiile americane și În modul nostru de gestionare a afacerilor. N-am intenția să-i decepționez. Nici pe aceea de a-i Înșela. Provin dintr-o națiune creștină, domnule Lesage, și pentru mine asta Înseamnă ceva. Ce imagine au astăzi persanii despre națiunile creștine? Preacreștina Anglie, care-și Însușește petrolul lor, pravoslavnica Rusie, care le impune voința ei, potrivit cinicei legi a celui mai puternic? Care sunt creștinii pe care i-au cunoscut până acum? Șarlatani, aroganți, oameni fără Dumnezeu, cazaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
plăcutul jaf al vistieriei, care continua de secole. Existau, desigur, nemulțumiți, dar aceștia nu puteau decât să tacă, fiindcă majoritatea oamenilor, chiar și dintre responsabilii guvernului, aveau motive să fie satisfăcuți: pentru prima dată În istorie, funcționarii, soldații și diplomații persani din străinătate Își primeau lefurile la vreme. Chiar În mediile financiare internaționale, s-a Înfiripat credința În miracolul Shuster. Dovada: frații Seligman, bancheri din Londra, hotărâră să acorde Persiei un Împrumut de patru milioane de lire sterline, fără a impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]