274 matches
-
rănit la gât, urmărit fiind de cavaleria trimisă de Senat. El este cel pe care Dumnezeu, după ce îl va învia, îl va trimite ca rege demn al celor demni de el, iudeii și persecutorii lui Cristos, un Mesia binemeritat de persecutori și iudei” (13, 3). Nero, ca protopersecutor al Bisericii, se situează pe același plan cu iudeii, care, în ochii lui Victorin, l‑au prigonit și omorât pe Isus. Pe de altă parte, tiranul va reveni pe pământ sub o falsă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de invazia goților, conduși de un rege cu nume apocaliptic, rex Apollion (v. 811; cf. Apoc. 9,11). Acesta cucerește Roma cum multa milia gentis, luând prizonieri senatorii, dar tratând „ca frați” (ut fratres gaudio pleni) pe creștini. Astfel, vechii persecutori își primesc răsplata. Supliciul lor durează cinci luni (cf. Apoc. 9,10). După cinci luni, o nouă lovitură de teatru: un alt „Cyrus” se ivește pe neașteptate, qui terreat hostes et liberet inde senatum (v. 824). Acest împărat se întoarce
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
teatru: un alt „Cyrus” se ivește pe neașteptate, qui terreat hostes et liberet inde senatum (v. 824). Acest împărat se întoarce pe pământ din „iad” (ex infero redit, v. 825), unde corpul său fusese „păstrat”. Este vorba despre Nero, primul persecutor al creștinilor, răspunzător de moartea Apostolilor Petru și Pavel (vv. 829‑830). Senatorii sunt înmărmuriți în fața unei asemenea apariții și îi recunosc lui Nero caracterul său divin. El va fi adorat nu numai de romani, ci și de iudei. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
neîntârziat. Ulterior, el declanșează persecuția împotriva Bisericii. Reacția divină nu se lasă așteptată: potrivit Apoc. 11,13, a zecea parte a orașului este distrusă și sunt omorâți șapte mii de oameni. Profeții sunt ridicați în văzduh, printr‑o minune dumnezeiască. Persecutorii nu sunt însă intimidați de aceasta, ci continuă nestingheriți masacrul. Commodian spune că Dumnezeu le‑a împietrit inimile, așa cum făcuse odinioară cu Faraon. Nero ordonă expulzarea creștinilor din cetate și pronunță edicte anticreștine, susținut de cei doi cezari. Credincioșii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Valerian‑Nero rediuiuus este, de asemenea, văzut ca un „nou Cyrus”, dat fiind că reînvie speranțele evreilor. De altfel, Commodian dă de înțeles fără echivoc că domnia acestuia este favorabilă nu numai păgânilor, ci și iudeilor. Nero este caracterizat drept „persecutor”. El a declanșat prima persecuție împotriva creștinilor și, acuzație extrem de gravă, din ordinul său au fost uciși Apostolii Petru și Pavel: qui Petrum et Paulum prius puniuit in urbem (v. 828). Activitatea nefastă care debutează în timpul primei sale existențe se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ineficient. De ce? Mai întâi, trebuie avută în vedere intenția apologetului de a strecura în versuri realitatea istorică, definită, din perspectiva creștinilor, de o persecuție violentă. Dar, pentru ca această realitate să poată fi reflectată în poem, autorul trebuie să inventeze un persecutor credibil, adică un personaj care să îmbine toate trăsăturile împăratului roman. Legenda neroniană oferă cadrul ideal pentru un asemenea demers. Nero‑Valerian nu poate fi totuși identificat cu Anticristul, pentru simplul motiv că tradiția susține originea iudaică a tiranului eshatologic
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
absolută, prăbușit din înaltul grandorii sale, dispare neprevăzut: nici măcar mormântul fiarei nelegiuite nu este cunoscut. Acest lucru a făcut pe unii, nechibzuiți (quidam deliri), să creadă că a fost răpit din lume și păstrat în viață pentru a fi ultimul persecutor, fiind și cel dintâi, precedând venirea Anticristului”. Pentru apologetul creștin, dispariția lui Nero, după moarte, constituie dovada existenței unei justiții divine punitive. Personajul care inaugurează seria marilor persecutori anticreștini beneficiază de o pedeapsă pe măsură, unică, ieșită din comun: trupul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fost răpit din lume și păstrat în viață pentru a fi ultimul persecutor, fiind și cel dintâi, precedând venirea Anticristului”. Pentru apologetul creștin, dispariția lui Nero, după moarte, constituie dovada existenței unei justiții divine punitive. Personajul care inaugurează seria marilor persecutori anticreștini beneficiază de o pedeapsă pe măsură, unică, ieșită din comun: trupul său nu a fost găsit pentru a fi înmormântat religios. Lactanțiu conferă legendei o orientare personală, legată de ideea generală care străbate De mortibus: mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
eshatologici față de confrații lor din perioadele antecedente decurge direct din credința într‑un Anticrist‑Satan: „Cei din vremurile de mai înainte nu aveau de înfruntat decât oameni, cei din vremea lui Anticrist însă se vor lupta cu Satan însuși”. Împărații persecutori se „mulțumeau” să ucidă, fără să facă minuni și fără să‑i înșele pe credincioși prin magie. Satan va fi înainte de toate un magician care va ucide sufletele și nu trupurile credincioșilor, care nu va persecuta omul din afară, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Împărăția cerurilor, fără a veni la Judecata de Apoi. Toți se vor bucura în egală măsură și fără discriminare de „prietenia lui Cristos”. Chiril consideră însă că Anticristul depășește cu mult violența vechilor torționari și de aceea cu cât persecutorul este mai crud, cu atât crește meritul victimelor. Victimele pe care le va face Satan însuși se vor bucura de un statut mult mai valorizant decât victimele unui Dioclețian sau ale unui Decius. Capitolele anticristologice se încheie printr‑o exortație
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
între ei. Ciprian al Cartaginei În calitate de episcop, Ciprian se arată curtenitor față de stăpânire (preferând chiar să se ascundă în timpul persecuției lui Decius, decât să‑i incite pe credincioși la o revoltă antiimperială), dar intolerant față de schismatici. Îi consideră anticriști pe persecutorii păgâni și în mod special pe schismaticii novațieni. Ciprian vede în persecuții semnele apropierii celei de‑a doua parusii. Cu toate acestea, spre deosebire de Irineu și Hipolit, el consideră această încercare esențială pentru identificarea falșilor creștini și pentru mântuirea adevăraților credincioși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lungul vremii. Rămânem de asemenea în registrul exegezei istoricizante; de această dată, Anticristul nu mai este personajul singular care se va arăta într‑un moment determinat, ci o multitudine de personaje identificate cu ereticii, care lucrează încă de pe acum. Alături de persecutori, ereticii reprezintă a doua țintă importantă pe care Părinții o vizează în demersurile lor anticristologice. Este vorba mai ales de Irineu, Tertulian, Origen (dar la un alt nivel), Augustin, Theodoret, și de mulți alții, ca de pildă Atanasie cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Potrivit spuselor lui Bousset, această trăsătură a tiranului eshatologic își face apariția în eshatologia creștină și devine predominantă o dată cu Epistola 2 Tesaloniceni. . În realitate, Bousset distinge cel puțin două tradiții - cea a monstrului primordial și cea a tiranului eshatologic sau persecutorului - care aveau să se întâlnească în mitul creștin al Anticristului, însă nu le acordă prea mare importanță, lăsându‑le deoparte pe celelalte două. . Într‑o secțiune a cărții sale, The Prophet‑King. Moses Traditions and the Johannine Christology, Leyde, 1967
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
341. . Vezi Or. sib. IV, 125. . De mortibus persecutorum, cap. 2; ed. și trad. de J. Moreau, Paris, 1954. Acest deliri i‑ar viza, între alții, pe Victorin și Commodian? Este posibil, deoarece Lactanțiu vorbește de Nero ca de un „persecutor” (al creștinilor, evident). În acest caz, am avea de‑a face cu un atac virulent din partea unui creștin „cultivat”, un bun cunoscător al culturii păgâne, împotriva coreligionarilor săi „inculți”, ca Victorin și Commodian. În realitate, ne aflăm în fața a două
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cu diavolul în persoană sau cu acoliții săi. Exemplul celebru este, fără îndoială, Viața sfântului Antonie, scrisă de Atanasie. . Interpretare reducționistă, care neglijează multe dintre elementele tradiției antiimperialiste. Actele martirilor, aproape în unanimitate, insistă asupra ideii „posedării diabolice” a împăraților persecutori. Ceea ce‑l deosebește pe Anticrist de sângeroșii săi predecesori este caracterul magic al lucrării sale. . Adu. haer. V, 28, 4. . Adu. haer. V, 29, 1. . Hipolit vorbește de o escaladă a violenței inaugurată de împărați și încheiată de Anticrist, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1995, dispărut din circulație după trecerea în neființă a lui Emil Iordache. Ceea ce nu înseamnă că ar exista vreo french-connection între ei. 3 Este vorba de insula scufundată pe spatele unei balene pentru a-i salva pe credincioși de furia persecutorilor. Când a ieșit la suprafață ca publicație (guvernată de cneazul Leonty) a fost lovită de taifunul Tsunanikita pentru a deveni o broșură comunitară. 4 Verbul a apărut în limba română în vremurile lui Ceauș-Vodă în locul mai vechiului "a conchide" (vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
vie, cu atît ...fascinația victimei este mai puternică. De ce nu se dezechilibrează, însă, lumea robită a maestrului șfichiuitor? Răspunsul este la îndemînă. Dezastrul persecuției "victimei" este reprodus în varii situații care ne arată o categorie consistentă de personaje preluînd rolul persecutorului (chiar dacă temporar, pentru că integrat nu de puține ori schemei comice a ...retroversiei, fatalei viceversa...). Unele dintre acestea, precum ...Bubico, "puiul" Goe, sau tînărul ofițer de roșiori își atrag, prin insolență, o cruntă pedeapsă, iar satisfacția naratorului este neascunsă. Degrabă iritabil
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
în care totusi se poate decela halucinația sa în atitudini de ascultare de liniste sau agitație, care presară discursul său. Delirul se poate manifesta în egală măsură și prin bizarerii de comportament, schimbări a profesiunii și locuintei, urmărit fiind de "persecutor" și mașinația lor diabolica. El face cunoscute aceste forme halucinatorii care se constituie rapid, de altfel, pe un teren schizoid sau schizoido-nevrotic. Ele constituie o tranziție cu debut acut veritabil și se opun experientei delirante pe un fond deja morbid
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
un fond de anxietate. Bufeele delirante au o tematică polimorfă cuprinzând delir de grandoare, de influiență, de transformare corporală, dar cel mai adesea delir de persecuție. Totusi în cadrul delirului de persecuție se remarcă faptul ca bolnavul precizează anumite date concrete, persecutorii fiind persoane concrete (membrii familiei, vecini, fosti prieteni, colegi), iar scopul și procedeele folosite sunt bine precizate. Asociate delirului sunt reacțiile afectiv violente, cu stări de exaltare, care pot alterna cu stări de depresie și modificări variabile ale stării de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
delirante de autoacuzare, de otrăvire, de prejudiciu, de gelozie, hipocondriace, de misticism, de legitimă apărare, de revendicare sau răzbunare la cei care se consideră persecutați; pentru aceștia din urma se va acorda o atenție particulară în cazul desemnării nominale a persecutorilor. Se va ține cont, de asemenea, de atașamentul afectivo-emoțional intens la delir sau ideile delirante, cât și de accentuarea ideilor delirante cu exaltări reacționale în cursul episoadelor productive. La cei pasionali, accesarea la stadiile de asentiment formulat, reprezintă un indice
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să se comporte etic, să se situeze într-o perspectivă de salvare și de speranță cu adevărat mesianică. Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea persecutorilor este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia lui Și la legea Lui va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lucrurile, numai evreii vii sunt în măsură să-și slujească Dumnezeul, de aceea nu este recomandat să-și pună viața în primejdie doar pentru a respecta prescripțiile divine. Totuși, în perioade de persecuție religioasă, de exemplu, atunci când obiectivul mărturisit al persecutorilor este să distrugă religia lui Israel, nu există obligația morală și teologică de a-și păstra viața dacă sunt forțați să-și lepede credințann. Martirul este martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
caracterul providențial al evitării acesteia. Precedată de un post, ea amintește, chiar dacă istoricitatea ei se pretează la controverse, de salvarea miraculoasă obținută de Estera și de vărul ei Mardoheu în momentul când Aman, vizirul regelui persan Artaxerxes și arhetip al persecutorului evreilor, hotărâse uciderea lor. Ea arată cum o soartă nefastă a putut fi răsturnată în chip fericit. Această sărbătoare prilejuiește distracții de tot felul și un carnaval, iar consumul de vin este recomandat. Ceea ce o face paradigmatică este faptul că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate în general ca un fundal, iar Graetz neglijează și aspectele sociale și economice. În fapt, el scrie o istorie a suferințelor evreiești și a erudiților/rabinilorkkkk. Monumentala sa Istorie a evreilor 74
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exterminarea în sensul unui autosacrificiu. Acest text servește mai târziu drept prefață la ediția franceză a Nopții lui Wiesel, versiune destinată publicului creștin și european și cu o tonalitate mult diferită față de originalul îm idiș, care debordează de furie împotriva persecutorilor creștini și europeni 32. Pentru Mauriac, tânărul supraviețuitor Wiesel îl evocă pe Lazăr revenit la viață, iar victimele evreiești pe Hristos urcat pe cruce pentru a mântui omenirea. Această traducere a genocidului în autosacrificiu a avut anumite ecouri în lumea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]