270 matches
-
sa specifică. Astfel, în timp ce persecutio la origine, indica pur și simplu o supraveghere judiciară ce putea duce până la urmărirea unei acțiuni, treptat, în limbaj creștin, a devenit sinonim cu urmărirea crudă și nedreaptă efect al unei judecăți negative atinse prin persecutori, termen depreciativ la origine. Un atare raționament a condiționat pentru multă vreme istoriografia creștină, iar faptul este cu atât mai natural cu cât a impregnat și marea majoritate a surselor noastre. În realitate, ne-au parvenit prea puține documente oficiale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în favoarea unor texte stereotip, în care martirii impasibili reușesc să-i înfrunte pe guvernatorii plini de furie. Necesitatea unei atenții sporite asupra acestui ultim aspect unilateral al surselor noastre, precum și al încercării de a înțelege din punctul de vedere al persecutorilor aspectele politice, sociale și religioase ale acțiunilor lor, variabile în funcție de persoane, locuri și perioade etc. devine tot mai evidentă. Tot aici amintim și diversitatea martirilor care ne grăiesc despre varietatea creștinismului antic, care deși aparține marii Biserici astăzi nu mai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
eforturi pentru a conduce persecuția neroniană spre adevăratele proporții, de care s-a îndepărtat uneori propaganda creștină de-a lungul secolelor. Scriitorii creștini s-au lansat împotriva lui Nero deformându-i imaginea și alterându-i faptele: l-au definit ca persecutor prin excelență, tiran blestemat și ticălos (execrabilis ac nocens tyrannus) și chiar o personificare a Anticristului; l-au făcut precursorul diavolului, cel care la sfârșitul lumii va trebui să devasteze pământul și să răscoale neamul omenesc; l-au numit misterul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o obligație față de stat: cine încerca să se sustragă trebuia să fie pedepsit. Evreii au reușit să-i târască după ideile lor și pe creștini, provocând contra lor o persecuție nedeclarată oficial. Critica modernă nu recunoaște în Domițian un adevărat persecutor al creștinismului și respinge judecățile, în opinia sa, superficiale ale lui Irineu, Eusebiu, Orosius, Sulpicius Severus și Tertulian asupra entității și calității persecuției sale dintre anii 95-96. Aceiași critică pune la îndoială creștinismul lui Flavius Clement și al soției sale
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
lui Cristos au preferat, fără ezitare și fără să mai discute, mărturisirea lui Cristos în schimbul măririi aparente și bunăstării avute înainte. Consecința acestor acțiuni imperiale a fost deosebită. Spre sfârșitul secolului III, creștinii erau destul de numeroși; de teama mulțimii lor, persecutorii evitau provocarea deodată a unui război împotriva tuturor. În anumite regiuni, precum cele dunărene, unde creștinii nu erau majoritari, persecuția împotriva soldaților creștini a fost cumplită. Astfel, din dorința evitării izbucnirii vreunei revolte necontrolate, epurările au vizat palatul de la Nicomedia
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a coreligionarilor acestora, comportându-se într-o manieră destul bolnăvicioasă. În persecuția sa i-a întrecut prin exigențe Dioclețian și Galerius pentru că, după ce a actualizat o largă și crudă epurare în armata sa (298-302), a rămas în tradiția creștină drept persecutorul prin excelență al militarilor creștini, mult mai numeroși în legiunile sale, decât ale celorlalți doi. Din mărturiile panegirice ale lui Lactantius și Eusebiufață de Constantius I Chlorus (305-306), care nu i-a persecutat pe creștinii, deși erau numeroși și pe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acuzați la scurt timp de inițiatorii persecuției dioclețiene de a fi creștini, au fost iarăși arestați și condamnați la moarte. Toate acestea ne confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius și Valerian) care au lovit mai mult în episcopii orientali și africani decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a ținut ușor suspendat și astfel fericitul martir înotând, din câteva mișcări complete ale brațelor l-a trecut ajungând pe celălalt mal. Cu pas emoționat a intrat în întăritura publică și a mers până la râul Iares unde, fiind capturat de persecutorii săi și cu mâinile legate la spate a fost condus acolo unde se venerează mormântul sfântului. Aici, lovit de o furie dezlănțuită, a căzut ucis. Câțiva creștini buni și unii soldații din prezidiul orașului l-au înmormântat nu departe de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de aureola martiriului, pentru că nici nu voia să pornească un război pe față. Căci toți, zicea el, vor zbura spre martiriu ca albinele. Atitudinea sa era alimentată și de superstiție: deși se temea să nu riște sfârșitul tragic al celorlalți persecutori, n-a putut să se elibereze nicidecum de soarta lor, murind pe câmpiile Persiei, la Ctesiphon (363). Repugnându-i ideea de a trece în istorie cu numele de tiran, a evitat să cadă în excesele lui Dioclețian, și a dezlănțuit
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
confuzia e voită, cu intenția de a diminua importanța acreditării academice ca atare). Deși aparent inofensiv, Lică joacă în plan narativ rolul de agent al intrigii, iar la nivelul întregului ciclu romanesc el este eroul negativ prin excelență, rivalul și persecutorul ascuns sub masca binefăcătorului (alt truc specific melodramei), care încearcă să-l manipuleze pe Bizu, modelându-i din umbră destinul. De pildă, atunci când Bizu se hotărăște în sfârșit la o carieră și solicită un post de profesor, Lică se eschivează
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității datelor Actului martiric din textul hagiografic ajuns până la noi, trebuie să luăm în considerare și mărturiile arheologice dobândite până în anii noștri, care sunt prețioase elemente în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cu Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos. Spre deosebire de alți Sfinți Părinți și scriitori bisericești care începeau ciclul pascal de la unii împărați romani, Dionisie Exiguul afirmă următoarele: „Eu n-am voit să pun la baza ciclurilor mele amintirea acelui om fără de lege și persecutor (Dioclețian), ci mai degrabă am ales să socotesc anii de la Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca astfel să fie tuturor mai cunoscut începutul nădejdii noastre și pentru ca să apară mai clară cauza răscumpărării neamului omenesc, adică Patimile Mântuitorului nostru”. Datorită rigorii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să se comporte etic, să se situeze într-o perspectivă de salvare și de speranță cu adevărat mesianică. Cât despre oropsitul din Psalmi, și lui îi este dat să-și continue facerea de bine, știind că, în ciuda succesului lor, calea persecutorilor este cea a răului: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea celor păcătoșilor nu a stat și pe scaunul hulitorilor n-a șezut; ci în Legea Domnului e voia lui Și la legea Lui va
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lucrurile, numai evreii vii sunt în măsură să-și slujească Dumnezeul, de aceea nu este recomandat să-și pună viața în primejdie doar pentru a respecta prescripțiile divine. Totuși, în perioade de persecuție religioasă, de exemplu, atunci când obiectivul mărturisit al persecutorilor este să distrugă religia lui Israel, nu există obligația morală și teologică de a-și păstra viața dacă sunt forțați să-și lepede credințann. Martirul este martorul suveranității lui Dumnezeuoo. Suferința și moarta lui dovedesc natura în același timp tragică
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
caracterul providențial al evitării acesteia. Precedată de un post, ea amintește, chiar dacă istoricitatea ei se pretează la controverse, de salvarea miraculoasă obținută de Estera și de vărul ei Mardoheu în momentul când Aman, vizirul regelui persan Artaxerxes și arhetip al persecutorului evreilor, hotărâse uciderea lor. Ea arată cum o soartă nefastă a putut fi răsturnată în chip fericit. Această sărbătoare prilejuiește distracții de tot felul și un carnaval, iar consumul de vin este recomandat. Ceea ce o face paradigmatică este faptul că
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ai iudaismului lor. Heinrich Graetz, venit dinspre studiile rabinice, se dovedește arhitectul necontestat și ideologul acestei istorii lacrimale. El însuși descrie lupta poporului evreu și a iudaismului pentru supraviețuire, unicitatea acestei experiențe, suferințele exilului, curajul martirilor în fața cruzimii dușmanilor și persecutorilor lui Israel. Evoluțiile politice și legale sunt tratate în general ca un fundal, iar Graetz neglijează și aspectele sociale și economice. În fapt, el scrie o istorie a suferințelor evreiești și a erudiților/rabinilorkkkk. Monumentala sa Istorie a evreilor 74
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
exterminarea în sensul unui autosacrificiu. Acest text servește mai târziu drept prefață la ediția franceză a Nopții lui Wiesel, versiune destinată publicului creștin și european și cu o tonalitate mult diferită față de originalul îm idiș, care debordează de furie împotriva persecutorilor creștini și europeni 32. Pentru Mauriac, tânărul supraviețuitor Wiesel îl evocă pe Lazăr revenit la viață, iar victimele evreiești pe Hristos urcat pe cruce pentru a mântui omenirea. Această traducere a genocidului în autosacrificiu a avut anumite ecouri în lumea
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
el, introduce Holocaustul în conștiința israeliană și, apoi, în cea evreiască din diasporă. Evreii se identifică de acum cu victimele și supraviețuitorii genocidului, care rupseseră tăcerea pentru a spune cu propriile cuvinte ce li se întâmplase. Este o revanșă împotriva persecutorilor, prin discursul cărora existaseră până atunci. Identitatea de victimă se transformă în țară în cea de acuzator și, prin această evoluție, supraviețuitorii, "oile" de ieri, se ridică la rangul de "eroi" și "sfinți" moderni. Asistăm, de asemenea, la o elaborare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mult decât religia, îi face să regăsească onoarea pierdută a familiilor lor. Acțiunile spectaculoase ale eroilor cauzei palestiniene devin acte de bravură, obiecte de apropriere, în timp ce Israelul, asociat Occidentului care i-a împins la marginile lui, întruchipează dușmanul prin excelență, persecutor al palestinienilor, frații lor de destin. În această schemă, cel mai adesea, israelienii și evreii nu sunt disociați. Cât despre evrei, și aceștia au dezvoltat de mult, în jurul Israelului, un naționalism de diasporă consolidat odată cu evoluția conflictului din Orientul Mijlociu. Care
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
solid încât să-i permită adolescentului să aibă o încredere neclintită în acesta, orice pierdere riscă atunci să-l dirijeze, în cel mai bun caz, spre o neglijență, o absență niciodată satisfăcută sau, mai rău, spre un „obiect intern rău” persecutor, făcut responsabil de starea de rău. Într-un anumit număr de cazuri lucrurile se întâmplă ca și cum adolescentul ar spune: „n-am nevoie de nimic, nu sufăr de nimic, nu depind de nimeni”. Auzim uneori aceste formule în mod direct: aspectul
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
internă” mai mult decât de o „anobiectualitate internă”, nici o trăire internă satisfăcătoare (după ipotezele lui Klein: nici un obiect intern bun) nefiind capabilă să se opună trăirii răului intern (obiectul intern rău). Strategia va consta în acest caz în descompunerea obiectului persecutor: trebuie să înțelegem bine că pentru adolescent acest obiect persecutor poate fi reprezentat de o persoană (sau un lucru) extern, dar și de corpul său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
internă satisfăcătoare (după ipotezele lui Klein: nici un obiect intern bun) nefiind capabilă să se opună trăirii răului intern (obiectul intern rău). Strategia va consta în acest caz în descompunerea obiectului persecutor: trebuie să înțelegem bine că pentru adolescent acest obiect persecutor poate fi reprezentat de o persoană (sau un lucru) extern, dar și de corpul său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic acești adolescenți oscilează între măsurile de apărare contra depresiei așa cum
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
său în totalitate sau parțial și chiar, uneori, de propria sa funcționare mentală. În plan psihopatologic acești adolescenți oscilează între măsurile de apărare contra depresiei așa cum le-a descris Klein cu ajutorul „atitudinii depresive”, pe de o parte, și a proiecțiilor persecutorii paranoide pe de altă parte. În plan metodologic problema clinică constă în a ști dacă acești pacienți mai aparțin încă domeniului „depresiei” sau dacă nu trebuie să fie situați într-o altă categorie diagnostică, aceea de exemplu a „stărilor limită
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
schimb, abordarea psihopatologică a unor astfel de pacienți demonstrează cu o regularitate constantă în ce măsură, datorită mecanismenlor de clivare (între un obiect ideal, mitic și satisfăcător în totalitate retras, în general, în zona secretă a eului și un obiect periculos, rău, persecutor, ascuns, cel mai adesea, într-un colț, gata oricând să sară asupra pacientului la cea mai mică dovadă de „slăbiciune”), de idealizare (un obiect foarte puternic, omniscient, protector), de devalorizare (un obiect decăzut, devalorizat, nefast), de negare etc., aceștia se
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
valori, etosul și norma socială interiorizate în urma interacțiunii cu ceilalți. Tipurile de Părinte: Părintele Normativ fie dirijează, evaluează, aplică principii morale (varianta pozitivă, ca Părintele Protector), fie critică, devalorizează, își exteriorizează neîncetat nemulțumirea față de acțiunile celorlalți (varianta negativă, ca Părintele Persecutor). Verbul caracteristic este a impune restricții. Părintele Grijuliu fie încurajează, mângâie, consiliază, oferă sprijin (varianta pozitivă, ca Părintele Sfătuitor), fie exagerează în ajutorul acordat, împiedicându-l pe celălalt să se dezvolte, să devină autonom și independent (varianta negativă, ca Părintele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]