333 matches
-
a lui, ne mai urcăm în mașină. - Foarte bine și așa am nevoie de mișcare. La birou sunt sătulă de stat pe scaun. Nu vezi cât m-am îngrășat? - Oh! da, cred că ai aproape vreo.... șaizeci de kilograme, o persiflă Elena privind-o de sus în jos, la cât de slabă ești la înălțimea ta. - Am mai mult, completă Adriana cu jumătate de glas. Amândouă au luat câte ceva din bagaj și au mers spre casa scării unde avea locuința familia
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
plângere! - N-ai decât! - Și să-mi puneți la loc ușa! - Să-i puneți imediat ușa la loc! îmi sare în apăreare doamna Florescu, care apăruse și ea între timp. Nu puteți lăsa omul așa! - Noi nu punem uși, ne persiflează individul rânjind, noi stricăm uși! Se mai întâmplă să și greșim! Doamna Florescu este de-a dreptul indignată. Sună la 112, la Poliție, la Parchet și nu în ultimul rând la echipa de intervenții a asociației de propietari. - Acum o
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
nivel, cum ajungi cu rulanta, e un panou-indicator cu magazinele ofertante... Și tot așa. -Atunci, ce te nemulțumește? zic eu, gândindu-mă că Babacu nu mai este insul știut. De-atâta bine, confort, s-a viciat?! Și dau să-l persiflez. N-apuc. Mă-ntrerupe brusc și contrariat: -Toate ca toate, dar politica de sales scârțâie! Spre pildă, astă toamnă, voiam niște mănuși pentru vremea geroasă. M-adresez unei domnișoare din zona de marochinărie. Înăltuță, cochetă, silfidă, mieroasă în glas începe
INOVATIV IN EXTREMIS de ANGELA DINA în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376782_a_378111]
-
războaie / Cerem țării re-ntregire” - Ideea care străbate acest poem-manifest este transformarea acestor picături într-un ocean: „Suntem picurii de viață / Preludiu de uragan / Alungând norii de ceață / Vom redeveni ocean” (Picături de viață). Și nu o dată, în ton autoironic, autorul persiflează moartea, luându-se la trântă cu ea: „Nu aștept căderea nopții / Când bat cliopotele-n dungă / Îmi urmez cărarea sorții / Răbdător, căci viața-i lungă // Salvând moartea de la moarte / La răscruce de milenii / Geamurile vieii sparte / M-au ferit să am
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374678_a_376007]
-
-i spun că era posibil să mă întorc într-o zi-două, n-avea rost să revin. Din cortul alăturat se aud două voci mânioase, angrenate într-un dialog nu tocmai prietenos. - Nu sunt obligată să mă justific în fața ta! îl persiflează femeia cu un glas ascuțit. Ești gelos și bădăran, recunoaște! - Toate curvele zic la fel! ripostează bărbatul. Și nu uita că te afli aici pe banii mei! - Bagă-ți banii ăia nenorociți undeva! - Oricum nu mai vezi de la mine nimic
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
Nu mă consideram bătrân; abia împlinisem patruzeci și trei de ani. Aveam o mare parte din viață în față, trebuia doar să întind mâinile și s-o cuprind în brațe. Nu eram nici măcar un ratat, așa cum de nenumărate ori mă persifla Mariana. Mă trece și acum un fior de gheață ori de câte ori îmi amintesc de ea. A fost o vreme în care am iubit-o la nebunie, o adulam ca pe o nebuloasă unică în felul ei. Acum, acest personaj care mi-
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
chip", un filolog radical esclamă indignat: Filologul: Ce fel, "chip"? Asta-i o bazaconie slavonă! Să se înlocuiască imediat cu un alt sunet radical! {EminescuOpXI 45} 3. "Monitorul oficial" (23 februarie/4 martie 1880) cu dezbaterile din ședința Adunării deputaților persiflată de Eminescu în NAIVITĂȚI RADICALE, "Timpul", 26 februarie 1880. Voci: Așa este! În Adunarea deputaților, după apelul nominal: d. președinte, prezenți d-ni deputați, adică înscriși 89. Voci: Numai înscriși? D. președinte: Vom vedea mai tîrziu! După o jumătate oră
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să aștepte; principele Gorciacoff s-a oprit de-a-mi mai vorbi. Deci în iunie 1877 d. Ioan Brătianu nu mai poate pretexta că nu știa nimic. Când trece însă oștirea noastră în ajutorul rușilor fără zapis și chezășie, după cum ne persifla d. Rosetti prin "Romînul"? În august 1877, peste două luni după conversația cu prințul Gorciacoff. Fără autorizarea Adunărilor s-a încheiat convenția, nu li s-a comunicat nicicând conversația interesantă si fără autorizarea lor s-a trecut Dunărea. Din cele
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
dovedit că aceste cuvinte au fost adăogate între 3-4 aprilie de către d. Cogălniceanu; am dovedit că cererea de retrocesiune s-a repetat la Ploiești de cătră prințul Gorceacov; am dovedit că "Romînul", fiind în stare a ști acea cerere, ne persifla că cerem zapis și chezășie; am dovedit, în fine, că știind cererea Rusiei, d. Brătianu a pus armata română la dispoziția comandantului imperial fără a cere din nou garantarea anume a posesiunii Basarabiei. Oare asta nu însemnează a merge în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
toate privirile respectabile, a împăratului, încît, daca împăratul le-a putut ierta și îngădui, nu credem că le va putea și uita. Odată pe clina concesiilor și a adaptării cu împrejurările, cabinetul englez nu poate evita de-a se vedea persiflat cu cruzime de adversarii săi politici, "Mai bine se trimiteau șase căzi de baie cu câte un steguleț înaintea Dulciniului decât o flotă europeană; ar fi avut acelaș efect", zice cu răutate marchizul Salisbury; o idee pe care a esprimat-o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
au fost otomanii, iar rușii erau creștini, de unde și decizia sa de a nu pune în mișcare un corp armat contra rușilor, dar nici nu li se va alătura pentru a alunga și nimici pe turci. Aceste considerații au fost persiflate de Iosif al II-lea, care definea, în scrisoarea sa din 24 ianuarie 1771 către Leopold, astfel sistemul său: ori îl introduc pe regele Prusiei în joc (de constrângere a Rusiei la concesii), ori îi ruinez pentru totdeauna creditul la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
meu insolit. Autorul Omagiu operei Întotdeauna au existat oameni care au vâslit contra curentului, chiar și atunci când toți cei din jur i au sfătuit să se lase păgubași, să o ia mai moale, să se potolească sau chiar au fost persiflați cu celebra întrebare care ar merita să fie scrisă cu litere aurite pe drapelul tricolor: La ce-ți folosește? Cei care au nesocotit aceste povețe și s-au lăsat purtați de valul propriilor pasiuni sau viziuni ce i au mănat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
să dea ceea ce are de dat, nu are noroc de un public care să-i urmeze Îndemnurile și sfaturile. În loc de interes, găsește doar apatie și obrăznicie. În loc de ascultare, este Întâmpinat cu vociferare și negație. Mai mult decât atât, poate fi persiflat, ostracizat, condamnat (să zicem că este poreclit, privit cu dușmănie, otrăvit - precum Socrate sau, de ce nu, Împușcat - cum se Întâmplă azi prin America). Ca să-și continue totuși treaba, face pe plac elevilor săi, scăzând ștacheta sau trecând În registre care
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a tineretului din „era socialistă”, cât prin câteva piese mici din planul al doilea al creației sale (Verbul galben, Vârsta zero). Una dintre lucrările sale de rezistență, comedia Duet, în treisprezece capitole, probează vocația comică a dramaturgului care, observator fin, persiflează cu vervă tot ce este fals, mediocru, limitat. În 1974, a publicat impresii de călătorie în volumul Ochii și lumea, aici dezvăluindu-se două fațete inedite ale dramaturgului, acelea de grafician și de om de artă pasionat. SCRIERI: Urcuș, București
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
fel ciudat de asceză, care Îi transformă pe mulți În adevărați artiști ai foamei. Brummell Începe să Îl disprețuiască pe viitorul rege George al IV-lea și din cauza pântecelui său tot mai rotund, a obrajilor buhăiți. Are curajul să Îl persifleze În fața asistenței, comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
e mai curând un rictus, vădind o tensiune continuă a spiritului critic, o pornire de maliție, ațâțată de priveliștea ridicolelor de tot soiul. Intenționa să alcătuiască un ciclu de „studii fizico-psihologice naționale” - Moftangii și moftangioaice. În Rromânul, Rromânca, Savantul sunt persiflate șovinismul, snobismul, imoralitatea femeii, găunoșenia unor pretinși oameni de știință. Chiar dacă acest ciclu nu s-a realizat, opera întreagă a lui C. mișună de asemenea „moftangii”. În „Ghimpele”, „Claponul”, „Moftul român”, unde îi apar cronici satirice, fanteziste, literare, scriitorul își
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
poate croi o formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a unui liric. De fapt, el mimează poezia. După câteva poeme cu turnură elegiacă, unde deplânge zădărniciile omenești, va trece la un registru care îi convine, acela de parodist: persiflează scrierile moderniste, „decadente”, face schime de amuzament citind stanțele macedonskiene. Oricum, C., care avea să-l prefere, ca poet, pe G. Coșbuc lui M. Eminescu, manifestă o receptivitate insuficientă față de lirism. Mai e și ostilitatea lui dintotdeauna în fața inovației, fie
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Mitică, pe care știe să-l acomodeze cu stalinismul și ceaușismul. Personajul prozelor „ficționarului” vede lumea ca un colaj suprarealist în culori de melodramă, dar nu fără distanțare autoironică. El își constată ridicolul avântului revoluționar de tinerețe, dar nu-l persiflează și nu-l tratează corosiv: nereușite sunt, aici, dorlotate, privirea se strecoară prin găurile țesăturii biografice și extrage invariabil binele șăgalnic până și din cele mai atroce abdicări de la umanitate. Compusă aluvionar, amețitor și aparent haotic, precum cunoscuta „tablă de
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
sumară a unei mulțimi de declarații vizibile în mass-media naționale arată sau lipsa experienței în utilizarea elementelor misiunii, sau înclinația spre formalism a celor ce le realizează. Nu trebuie scăpat din vedere faptul că publicul nostru latino-balcanic este obișnuit să persifleze defecțiunile de orice fel din declarațiile oficiale, probabil ca un reflex la vremurile totalitare din secolul trecut. Cum distanța de la sublim la ridicol este mică într-o astfel de declarație, instrumentul devine o armă cu două tăișuri. Este de reținut
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
de texte ținând de coduri a căror particularizare permite reglarea discursului pe frecvențe joase, minimalizatoare față de ideea „înaltă” de literatură: jurnalul de tinerețe al naratorului, o scrisoare a părinților naratorului adresată acestuia, confesiunile soției naratorului. Însuși actul scrierii romanului este persiflat prin procedeul punerii în abis; în acest scop, cadrul asimilează personajele Irimie Ionescu, primar, și Ilarie Obrașca, doctor, ambii din Guguieni, cei care scriu la două mâini un roman similar celui care îi cuprinde. O amplă secțiune, intitulată Versurile celui
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
vocabularului, spontaneitatea replicii. „Fiziologistul” are un fel de jubilație răutăcioasă în contemplarea tipului social care, odată individualizat, este pus să susțină un adevărat recital pentru a-și dezvălui ridicolul. Scriitorul adoptă întotdeauna poziția omului de rând, plin de bun-simț, care persiflează cu umor aerele superioare ale parvenitului, obtuzitatea unor demnitari, impostura autorilor „neînțeleși”. În scrierile politice și filozofice (Mémoires sur l’histoire de la régénération roumaine ou sur les événements de 1848 accomplis en Valachie, 1851, Biblicele sau Notițe istorice, filosofice, religioase
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
ia în derâdere franțuzomania - motiv pentru care I. Heliade-Rădulescu îi va schimba denumirea în Franțuzitele -, deschizând o serie de succes în dramaturgia satirica pașoptista. Înrâurita de Leș Précieuses ridicules a lui Molière, comedia se inspiră din realitățile românești. Antibonjurist, autorul persiflează apucăturile cosmopolite ale generației tinere, sesizează ridicolul încercărilor micii boierimi și ale burgheziei ajunse de a mima obiceiurile protipendadei. Comicul vine din caricarea nu atât a gesturilor, cât a limbajului. Din împerecheri de arhaisme, neologisme și expresii populare, F. știe
FACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286928_a_288257]
-
intertextualitate și metaforă). Un prim act teatral (datat 1934, retipărit de sine stătător în anul următor) a cunoscut și o montare pe scena Naționalului din Cluj; „dezamorsând”, cu ironie în subtext, conflictul pe care îl anunță Întâmplarea, F. se amuză persiflând convenții, stereotipii, modele, într-un scenariu căutat, parodic. Atracția spre teatrul de idei, pirandellismul - cu formula teatrului în teatru și uzura măștii - rețin în piese ca Manole și Ana (1935; rescrisă în 1940, în umbra dramei expresioniste a lui Blaga
FARAGO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
discret, nu sar în ochi. Față de Camil Petrescu însă, „tânăr scriitor vioi, inteligent, cu siguranță mai mult dramaturg decât poet”, nici o reticență; dimpotrivă, penița muiată în acid tare îngroașă, divulgă și zdrobește orgoliul omului, văzut ca o infirmitate, dezarticulat, ironizat, persiflat prin reducere la absurd. Deasupra altor schițe de portret e prinsă câte o tăbliță explicativă, traducând simpatia sau prețuirea. Astfel, Dan Petrașincu, Ieronim Șerbu și Horia Liman sunt „discobolii”, iar Mihail Celarianu „seraful pogorât printre oameni”. Delimitându-se, memorialistul era
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
ș.a., „cu acea literatură țărănistă care îi mirosea a opincă literatului diplomat Duiliu Zamfirescu”, Ilarie Chendi, „analistul fin și desăvârșit”, G. Ibrăileanu, „o autoritate determinând un curent nou” potrivit principiilor de luptă socială ale lui C. Stere. În schimb, îi persiflează pe Mihail Dragomirescu și pe „secondantul” său E. Lovinescu, „veșnicul sburător literar” care a „născocit” noul gen de critică, simbolistă. În final, autorul crede a elucida absența unei noi generații de critici, fenomen „asupra căruia nu s-a gândit nimeni
LECTURA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287768_a_289097]