240 matches
-
capabile să dicteze conținuturile vizionare ale unui poem receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința artistică independența și, desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
receptorului (eul creator). Inspirația posedă voința artistică independența și, desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
desi eul creator păstrează un grad superficial de libertate, el trebuie să rămână fidel principiilor impuse de afflatus. Vom urmări, în continuare, versiunile personificate ale inspirației blakeene. 2.3.2. Ipostaze personificate ale inspirației Spre deosebire de formele indefinite ale inspirației, ipostazele personificate include o serie de agenți expliciți, având o identitate independența, cu toate ca mistica și subiectivă din punct de vedere aperceptiv. Acești factori au o esență supranaturala și numără, printre ei, următoarele figuri: Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele și muzele. Pentru
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
stăpânirea poetului, ființa supranaturala acționează în maniera unui duh oriental, tocmai eliberat din lampă: "Seeing himself în my possession thus he answerd me: / My master, I am yours. command me, for I must obey" (E: 60). După cum am arătat, ipostazele personificate ale inspirației blakeene sunt, în general, agenți autoritari și inflexibili. Este, probabil, o consecință a statutului ontologic privilegiat al acestor entități că ele să acționeze cu îndrăzneala și în chip independent: nefiind supuse morții, ele transcend condiția efemera a omului
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
infinite & unbounded / Or where are human feet for Lo our eyes are în the heavens" (E: 391). Procesul treptat de înțelegere pe care-l parcurge un zoa implică o recuperare speculara a armoniei din partea altuia. Tocmai de aceea Urthona, aspectul personificat al facultății metafizic-creatoare a omului, isi regăsește gloria pierdută odinioară, sub armura de aur a științei: "Urthona is arisen în his strength no longer now / Divided from Enitharmon no longer the Spectre Los / Where is the Spectre of Prophecy where
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Poetic Inspiration, / To build the Universe Stupendous: Mental forms Creating" (E: 129). Metaforă complexă ce descrie sânul lui Satan înfățișează de fapt ruină completă a artei decăzute. Fiindcă omul se găsește în centrul tuturor eforturilor estetice blakeene 201, arta este personificata, iar cititorul este confruntat, astfel, cu perspectiva unui construct antropomorfic steril și lipsit de viață. Formă arhitectonica prezentată, desi decrepita, nu-și abandonează însă iluzia grandorii, asemenea monumentelor antichității: "I also stood în Satans bosom & beheld its desolations! / A ruind
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
will lead thee into the Wilderness în shadow of my cloud / And în my love I will lead thee, lovely Shadow of Sleeping Albion" (E: 210). La scurt timp după aceea, Jerusalem se bucură de pacea făgăduita, fiindcă Vocea Divină (personificata de Christos) o conjura să îmbrățișeze adevărul lui Dumnezeu: "Behold: în the Visions of Elohim Jehovah. behold Joseph & Mary / And be comforted O Jerusalem în the Visions of Jehovah Elohim" (E: 211). Rolul lui Isus de catalizator al intrigii transpare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
resursele intime ale unui individ, ultimul reprezintă o abilitate externă, impusă subiectului prin exercițiul unei autorități transcendente. În legătură cu inspirația, trebuie spus că am făcut distincție între formele sale indefinite, în care statutul ontologic al agentului rămâne neclar, si ipostazele sale personificate, care includ figuri dintre cele mai variate, precum Dumnezeu, îngerii, demonii, sfinții, profeții, spiritele unor persoane decedate și muzele. De asemenea, am precizat că, la Blake, nu ar trebui să ne grăbim să afirmăm că un factor sau altul este
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
În zadar se chinuie Sandi să-i explice că nimeni nu e vinovat, în afară de Iorgu însuși: "Sinuciderea lui n-am pricinuit-o noi. A fost o fatalitate străină de dragostea noastră! El nu știa nimic, nu bănuia nimic. Era bunătatea personificată și plutea cu mintea într-o lume străină [...]. Totdeauna a fost fără voință, cu gândul aiurea, cu sufletul mort (s.n), bietul Iorgu!". Ana nu mai e acum dispusă a crede în naivitatea soțului sinucigaș și se hotărăște să-și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Vîntului Iea așa zicea Că ea e mai mare, Că-i frate-so Boare. Că de n-ar bori Oamenii-ar muri. Oamenii la plug, Vitele la jug. Textul se putea opri aici, întrucît delimitează un conflict între două forțe naturale personificate. Funcția cîntecului, astfel fragmentat, este strict didactică, încercîndu-se să se răspundă la întrebarea: cine e mai mare. I s-a adăugat o parte finală, stil orație, făcînd ca Dealul Mohului să capete elemente de cîntec de seceriș: Stăpîne, stăpîne Nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sau a Absolutului, ce reprezintă prin intermediul revelației, credinței și rațiunii expresiile esențializate ale sacrului, revelând diferitele ipostaze ale înțelegerii și trăirii sentimentului religios inclusiv în zona artisticului. În a doua situație, se distinge expresia unui sacru religios, a unei imagini personificate (umanizate) a unui Dumnezeu viu, specific religiilor, așa cum este și cazul creștinismului. Așadar, sacrul se dovedește a fi un concept extrem de complex, care, de la o civilizație la alta și de la o perioadă la alta, poate să suporte sensuri și funcții
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
primordial, a cărui imagine bine conturată poate fi regăsită încă din cele mai vechi teorii cosmogonice. Haosul este descris ca o formă inițială de existență a materiei dezorganizate, imaginația și credințele specifice fiecărei culturi în parte atribuindu-i un statut personificat, ce lua, de cele mai multe ori, înfățișarea unei divinități sau a unei făpturi supranaturale. De aici s-au afirmat, treptat, acele definiții care înțelegeau creația ca o opoziție față de dezordinea inițială a materiei, conotațiile acesteia referindu-se și la aspectele spațialității
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
rânduri încercările de definire a sacrului, am constatat că diferitele forme de reprezentare a Realității absolute pot fi sintetizate în două categorii esențiale, care fac referire fie la o imagine metafizică a sacrului, specifică unei viziuni filosofice, fie la una personificată, proprie unei viziuni religioase. În cercetarea modalităților de reprezentare a sacrului în arta vizuală, credem că reiterarea unor concepte precum cele de arhetip, mit sau simbol, termeni care activează atât în domeniul religios, cât și în cel al artistic, a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
poate, teoretic, să întruchipeze o persoană reală. Acest lucru implică doar abordarea noastră structurală. Cu toate acestea, principiul fabulei rezidă în aspectul de intenție al acesteia, iar rezultatul practic este că subiectul este de obicei o persoană ori un animal personificat (în fabulele cu animale) și nu un obiect. Următoarele exemple ne oferă impresia unor posibilități multiple care pot fi "traduse" prin această schemă structurală de bază: actor/ subiect-actant funcție actor/ complement actant a) John vrea să se căsătorească Mary b
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
includ romane psihologice, basme simbolice, romane mitologice, romane istorice, deseori plasate într-o societate decadentă, nuvele, însemnări de călătorie și jurnalistică. Tema sa recurentă este pregnanța destinului în viața umană. Destinul, pentru Couperus, este o forță în esență obscură, aproape personificată, impregnată de vinovăție. Opoziția dintre nord (frig, întuneric, masculinitate și burghezie) și sud (feminitate, senzualitate) stă la baza multora dintre romanele sale. Of Old People, and Things That Pass (D-ale bătrînilor și lucruri care trec, 1906) poate fi considerat
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
semn rău, ghinion sau necaz. Cele mai frecvente credințe românești consemnate etnografic sunt legate de reprezentări feminine sau masculine ale apei sub forma știmei apelor: "Apa are știmă, se arată ca femeie și ca flăcău, fel de fel"237. Fiind personificată, toate legăturile pe care oamenii le aveau cu ea puteau fi concepute ca o relație cu un altul, chiar dacă aparține altei lumi. Cu apa se poate comunica (ne referim în acest sens la rolul terapeutic, propițiator, apotropaic și divinatoriu al
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
M. Eminescu -Înger și demon ) Apostrofa este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamație ori cu o afirmație sentențioasă. Exemplu: "Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
tobele și surlele sânt în zadar; și în orice caz lumina nu se aprinde decât pentru cei ce văd, nu pentru orbi. Domni-va aceeași orbire la alegerile viitoare ca la cele trecute, trimite-se-vor din nou aceleași incapacități personificate, aceleași ambițiuni meschine, aceleași mutre imposibile în Adunările viitoare sau poporul rumânesc își va deschide ochii și va refuza concursul la încercarea de-a se forma un nou cabinet de curiozități - iată întrebarea pe care noi, câți n-am pierdut
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de gâlceavă între statul român si acei acționari cari nu vor voi să-și preschimbe acțiile pe titluri de ale statului. Acești acționari vor veni totdauna înarmați cu teșcherele nemțești de protecție extraordinară, fiecare din ei va fi statul german personificat și nu ne vom putea mocarisi de ei pentru că îndărătul lor vor fi un milion de baionete și principele de Bismark pe deasupra. În discuțiunea aceasta "Presa" ne adresează următoarele cuvinte bine simțite: Combaterea lor nu are de țintă proiectul supus
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în care au nenorocirea de-a se afla. Ce lucru mai plăcut putea fi pentru roșii acum trei ani decât existența unei asemenea clase, pe care-o puteau sumuța în contra guvernului. Era destul ca o asemenea nulitate, o asemenea turpitudine personificată să strige prin cafenele și pe uliți, să se puie în fruntea a doi-trei mahalagii, pentru ca de-a doua zi să fie scris între corifeii ortalei roșie. Dar de când - amăgind poporul prin neadevărul nerușinat al programei de la Mazar Pașa și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pentru rezolvarea celor mai diferite probleme din domeniul științelor sociale" (p. 262). Toate acestea justifică pe deplin desemnarea perioadei Republicii Socialiste România (post-1965) drept "Epoca Ceaușescu" (Almaș și Fotescu, 1986, p. 166). Prin aceasta, istoria recentă a României este complet personificată. Încercând să deslușească geneza socio-culturală a cultului ceaușist, C. Durandin (1998, p. 338) corelează instituirea cultului personalității cu doi factori: i) tranșarea luptelor intestine dinlăuntrul partidului și cristalizarea relațiilor de putere, clarificate în favoarea lui Nicolae Ceaușescu odată cu marginalizarea, urmată de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
cinci ani, nu economisise aproape nimic. Afanasi Ivanovici încercă să apeleze la un mijloc foarte ingenios ca să-și rupă lanțurile: pe neobservate și cu multă dibăcie, asigurându-se de ajutoare pricepute, începu s-o supună unor idealuri ispititoare; dar idealurile personificate: prinții, husarii, secretarii de ambasadă, poeții, romancierii, chiar socialiștii n-o impresionară deloc pe Nastasia Filippovna, ca și cum ar fi avut o piatră în loc de inimă, iar sentimentele i-ar fi secat și i-ar fi pierit pentru totdeauna. Trăia mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și monastic vor fi fost în mare parte cauza acestei ironii. Din această ramură puțin cultivată a literaturii populare d. Baican ne trimite câteva probe, cari desigur vor interesa. Între mulțimea aceasta de tipuri, românul însuși apare isteț și batjocoritor, personificat ici în Pepelea, colo în Păcală. Cronicele noastre, descrierea din vremea lui Matei Basarab făcută de diaconul Paul din Aleppo, scriitorii poloni mărturisesc că la mesele domnilor Basarabi și Mușatini se cânta și se glumea mult. Astfel bunăoară cântecul dezgropat
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
circulație elemente legendare, hagiografice, apocrife, folclorice, provenind frecvent din Biblie sau din fondul popular balcanic. Teme universale - moartea ca „trecere”, călătoria în „lumea de dincolo” - sunt preluate de omiliile la înmormântarea, învierea, înălțarea și coborârea lui Iisus în iad. Iadul personificat se tânguie într-un discurs ce cuprinde repetiții anaforice, proprii retoricii bizantine. Rituri funerare și elemente de bocet popular stau alături în „plânsul Maicii Domnului”; durerea Mariei capătă proporții cosmice și rezonanțe mioritice. Filoane populare conțin și predicile la Învierea
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
puternic și de consecvent. Vezi și Zafiu (2007b). 27 Norma dublării este formulată explicit atât în ceea ce privește complementul direct, cât și complementul indirect: "Dubla exprimare a complementului direct este obligatorie ori de câte ori se realizează prin (...) forma prepozițională cu pe: - substantiv comun personal/personificat sau substantiv propriu nume de persoană, indiferent de poziția față de verbul regent" (GALR II : 401−402); " Dacă nominalul prin care se exprimă complementul indirect postpus față de verbul regent are trăsătura semantică [+ Uman], complementul indirect este, conform normelor limbii literare, dublat
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]