174 matches
-
a determina schimbări în comportamentul interlocutorului). Din această perspectivă, utilizarea unui limbaj și a unor categorii lingvistice individuale echivalează cu producerea unor efecte particulare la nivel de receptare. Guvernată de finalități specifice, vizând legitimarea ideilor și opțiunilor politice, educarea și persuadarea publicului cititor, responsabilizarea opiniei publice cu privire la problemele țării, exprimarea atitudinii și a opțiunilor politice ale gazetarului ș.a., publicistica eminesciană se remarcă prin strategii discursive particulare, în concordanță cu obiectivele jurnalistului. 5.3.2. Metamorfoze ale relației jurnalist-cititor A vorbi despre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
presa în educarea opiniei publice și, implicit, în atingerea idealurilor naționale. Cu timpul, caracterul strict informativ al primelor gazete este depășit prin cultivarea unui jurnalism de atitudine, definit prin exprimarea opiniilor gazetarilor față de realitățile prezentate, prin atenția din ce în ce mai mare acordată persuadării opiniei publice. 6.2. Analize cantitative, semantice și pragmatice Analiza contrastivă a limbajului politic, cultivat de presa din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vizează identificarea, cu ajutorul mijloacelor informatice, a diferențelor înregistrate sub raport semantic, la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ale jurnalistului. La nivel pragmatic, publicistica eminesciană se definește printr-o dinamică particulară a relației jurnalist-cititor, evidențiind fenomenul co-producerii semnificației mesajului jurnalistic. Plecând de la postulatul că, în cazul discursului publicistic, componenta informațională este dublată de o accentuată componentă pragmatică, vizând persuadarea cititorului, câștigarea adeziunii acestuia la opiniile și judecățile gazetarului, am urmărit în analiza noastră particularitățile de manifestare a relației jurnalist-cititor în publicistica eminesciană și mutațiile pe care le înregistrează aceasta de-a lungul celor patru etape de activitate. În acest
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
serie de teoretizări pe care un număr important de autori le-au realizat în acest sens. În general, analiza termenului de seducție s-a dovedit mereu pusă în relaționări complexe cu alte concepte de maximă generalitate și importanță, precum argumentare, persuadare, convingere, minciună, stratagemă comunicațională, retorică etc. În această situație, o minimă privire de ansamblu asupra unui posibil sistem de noțiuni și legături care să poată da seama în mod eficient de mai buna înțelegere a acestor două concepte mi s-
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
circulat în diverse etape, privilegierea unuia indicând și o orientare a mișcării filosofice respective, cum ar fi episteme/doxa, teorie/practică, convingere/persuasiune, demonstrație/argumentare, logică/retorică etc. Dacă o serie de teoreticieni au cercetat în special efectele argumentării, ca persuadarea sau influențarea (Philippe Breton descrie registrele comunicării, între care convingerea se poate realiza fie prin argumentare, fie prin manipulare), alții au încercat să susțină ideea dimensiunii argumentative a oricărui tip de discurs 537. Din ultima categorie, Ruth Amossy 538 consideră
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a considera manipularea și seducția drept performanțe sau limite discursive, aparținând unui anumit nivel. Perspectiva rațională schițată va permite astfel o comparație cu structuri și strategii discursive care aparțin altor domenii, în special afective (a se vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune, fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite în criteriul ales de Perelman și Olbrechts-Tyteca pentru a distinge între convingere și persuadare auditoriul. Acesta poate fi universal, caracteristic discursului oratoric, un singur interlocutor, în cazul discursului dialogal și auditoriul alcătuit din însuși oratorul, în situația constituită de monolog, astfel încât, notează autorii, "ne propunem a numi persuasivă o argumentare care nu pretinde a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de a o numi convingătoare pe aceea care este gândită să obțină adeziunea oricărei ființe raționale"541. Și această distincție conceptuală ascunde lupta dintre mecanismele de ordinul raționalității (care duc la convingeri) și mecanismele de ordinul afectivității (care duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază ambiția întregii filosofii de a uni rațiunea cu afectele, de a găsi un maximum de garanții sau probe și pentru o "bună" persuadare, de a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
duc la persuadări), relevând încă o dată vechile "neliniști" ale retoricii. În aceeași ordine de idei, Lionel Bellenger subliniază ambiția întregii filosofii de a uni rațiunea cu afectele, de a găsi un maximum de garanții sau probe și pentru o "bună" persuadare, de a legitima "pasiunile" în terminologia lui Descartes alături de rațiune și știință. În acest context, proiectul Noii Retorici este lăudabil, deoarece "prin tratatul lor de argumentare ei au fondat o nouă retorică, ce admite că argumentarea poate accede la statutul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
tratatul lor de argumentare ei au fondat o nouă retorică, ce admite că argumentarea poate accede la statutul de logică a verosimilului, undeva între demonstrația științifică și arbitrarul credințelor și al pasiunilor"542 (s.a.). În arsenalul teoriilor contemporane asupra convingerii, persuadării sau influențării, tipurile de relaționări sunt prezentate în mod divers, și nu urmează neapărat modelul prezentat mai sus. De exemplu, elementul de convertire a atitudinilor, convingerilor, credințelor auditoriului, care este implicit în persuadare (etimologic, persuasio, per + suadeo, suadere a sfătui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s.a.). În arsenalul teoriilor contemporane asupra convingerii, persuadării sau influențării, tipurile de relaționări sunt prezentate în mod divers, și nu urmează neapărat modelul prezentat mai sus. De exemplu, elementul de convertire a atitudinilor, convingerilor, credințelor auditoriului, care este implicit în persuadare (etimologic, persuasio, per + suadeo, suadere a sfătui, în timp ce convictio, con + vinco, vincere a învinge) este regăsit de L. Bellenger la două nivele: persuasiunea retorică, care vizează un faire croire și persuasiunea pragmatică, ce are drept scop un faire faire. De
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a învinge) este regăsit de L. Bellenger la două nivele: persuasiunea retorică, care vizează un faire croire și persuasiunea pragmatică, ce are drept scop un faire faire. De asemenea, acest autor este interesat și de posibila legătură dintre influențare și persuadare; dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a determina oamenii să spună "da" fără să gândească", aceasta presupune o acțiune lentă și continuă în special asupra comportamentului și a actelor (a cumpăra, a vota etc.), precum și prezența manipulării
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dacă, preluând accepțiunea lui Cialdini conform căreia influențarea înseamnă "a determina oamenii să spună "da" fără să gândească", aceasta presupune o acțiune lentă și continuă în special asupra comportamentului și a actelor (a cumpăra, a vota etc.), precum și prezența manipulării, persuadarea se rezumă la modificarea unei opinii printr-o dublă acționare − la nivelul rațiunii și la cel al afectelor. "Pătratul resurselor persuasive"543 realizează o posibilă încadrare a instanțelor discursive, cu următoarele categorii: "a vorbi frumos și corect", care conține probe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este sinonimă manipulării, nesincerității sau minciunii, precum și ineficiența teoriei actelor de limbaj în a o explica adecvat (seducția fiind considerată ca neperformanțială). În schimb, celelalte două etape politică și transpolitică implică seducția într-o varietate de relaționări cu manipularea, influențarea, persuadarea, creând o viziune de ansamblu a utilizării ei conștiente în contemporaneitate. În acest stadiu, majoritatea abordărilor teoretice prezentate schematic la începutul acestui subcapitol par a se aplica seducției (seducția ca persuadare aparținând logicii afectelor, crearea amalgamului afectiv, influențarea prin producerea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
seducția într-o varietate de relaționări cu manipularea, influențarea, persuadarea, creând o viziune de ansamblu a utilizării ei conștiente în contemporaneitate. În acest stadiu, majoritatea abordărilor teoretice prezentate schematic la începutul acestui subcapitol par a se aplica seducției (seducția ca persuadare aparținând logicii afectelor, crearea amalgamului afectiv, influențarea prin producerea iluziei unei alte identități subiectului sedus, utilizarea seducției ca simulacru sau înlocuitoare a unei argumentări etc.). Inserarea strategiilor seducătoare în discurs în vederea obținerii unor scopuri pragmatice, caracteristică acestor două stadii, poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nivelare a distincțiilor de gen dintre filosofie și literatură. Preferând o scriitură mixtă, teoreticianul hiperrealității și seducției, la fel ca și Derrida, se situează în afara cerințelor de științificitate și argumentare, astfel încât receptarea lucrărilor sale face apel la alte modalități de persuadare (forță stilistică, șocul afirmațiilor, expresii paradoxale, teme noi, incitante etc.). Așa cum remarcă Turner, utilizarea aluziei, parodiei și ironiei reprezintă modul caracteristic al analizei baudrillardiene, aceste procedee putând fi decodate și în termenii continuității stilului baudrillardian cu cel al dadaiștilor sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sale de funcționare discursivă (care includ logica ambivalenței, "amânarea sensului", ironia, provocarea). Prezența seducției ca mijloc retoric în multe dintre lucrările dedicate retoricii contemporane a determinat analiza acestui concept în raport cu datele acestei discipline și cu o seamă de termeni precum persuadare, minciună, manipulare etc. De asemenea, o analiză a modalității de a scrie, a procedeelor și strategiilor discursive utilizate a fost o grijă constantă pe parcursul întregii secțiuni dedicate cazului Baudrillard, un capitol de final fiind în totalitate rezervat acestui tip de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de stânga, a mișcărilor democratice și progresiste în multe țări vestice sunt tot atâtea forțe potențiale sau reale ale schimbării (Dolgu în Concepția președintelui Nicolae Ceaușescu...: 1976, 70-106). Leninismul romantic era convins de puterea perseverenței și de capacitatea sa de persuadare la nivel internațional. Dar între militantismul său, pe de o parte, și ponderea sa politică, pe de altă parte, exista o defazare care, în loc să se estompeze sau măcar să rămână constantă, se va accentua progresiv. În ceea ce privește morala și "etica socialistă", activitatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
realizat în cele din urmă acordul. (O remarcă: ar fi interesant de urmărit în istoria românilor cum s-a manifestat concret capacitatea lor de negociere și de identificare de soluții eficiente în momente de criză). Practic, una din modalitățile de persuadare eficientă a comunităților românești a fost constituită de mitul conducătorului, cu multiplele sale ipostaze istorice și spirituale. Imaginea monarhului absolut este, precum în imaginarul de sorginte bizantină, un pivot al mentalităților locale, fiind reprezentată mai ales în cultura populară, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
agenții influențării. Principiul rarității se alătură teoriei rezistenței psihologice elaborate de psihologul Jack Brehm, care face să dorim un lucru cu atât mai mult cu cât este interzis. Pe parcursul Întregii lucrări, Robert B. Cialdini susține necesitatea cunoașterii metodelor folosite În persuadare Într-o lume a avalanșei de informații și a schimbărilor rapide, absolut necesară În vederea eliminării practicilor necinstite folosite de agenții de influențare. Nicoleta Mihăilescu Guillaume Grandazzi și Frédérick Lemarchand (coord.) Tăcere la Cernobîl. Viitorul contaminat, Paris, Autremant, 2004 (234 p.
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
rezolva dificultățile care survin în comunicare. Intenția de a-i convinge pe ceilalți joacă un rol important în procesul de comunicare, aceasta numindu-se și comunicare persuasivă. Între grupuri de culturi diferite ar trebui să funcționeze cel mai bine. Dacă persuadarea reușește sau nu acest lucru depinde de o serie de factori, dintre care: * calitatea argumentelor; * prestigiul vorbitorului; * contextul social; * limbajul, mimica, tonul și atitudinea. Comunicarea persuasivă ca mediere interculturală presupune interdependența dintre finalitatea și mijloacele comunicării, dintre pragmatică și semantică
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
de către membri din aceeași specie sau din altele asigură animalelor o viață colectivă sau solitară echilibrată, echilibru ce nu poate fi periclitat decât de animale puțin experimentate sau bolnave. Chiar și în astfel de cazuri animalul dispune de strategii de persuadare prin intermediul cărora încearcă să restabilească ierarhia sau să stabilească o nouă ordine bazată pe aceleași reguli, având aceleași finalități. Înfruntările ajung foarte rar să se sfârșească dramatic. Din moment ce orice animal este liber să facă ceea ce vrea, cel mai mic gest
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
fondurile sociale trebuie să se integreze mai bine și să aibă un rol mult mai bine definit în cadrul politicilor macroeconomice naționale și al strategiilor de reducere a sărăciei structurale. În mod explicit, fondurile sociale pot juca un rol activ în persuadarea obținerii unui sprijin politic mai amplu privind includerea unor obiective ce țintesc spre o mai mare echitate socială în cadrul dezvoltării politicilor de creștere economică. De asemenea, fondurile sociale nu trebuie să creeze așteptări nejustificate referitor la posibilitățile lor de a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
acestora asupra datelor s. fie redusă. Sugestii de teme: „Caracteristici ale climatului educațional în clasa de elevi”; „Locul și ponderea activităților în echipă în timpul orelor de curs”; „Diferențe în așteptările profesorilor în ceea ce privește succesul școlar al fetelor și băieților”; „Strategiile de persuadare a colegilor utilizate de managerii instituțiilor educaționale”. Studiul de caz constă în investigarea intensivă, în detaliu a unei persoane, a unui eveniment, a unei instituții sau a unei comunități (Sax, 1968). El este asociat deseori metodei istorice (Havârneanu, 2000b), dar
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]