993 matches
-
Odesa. Dl. Baconschi ne îndignase și el mai demult cu referințe tipic rasiste la biologia țiganilor, cumva asociată cu criminalitatea în mintea lui simpluță. Iată că omul său numărul doi, Adrian Papahagi, noua speranță a dreptei românești, se dă în petec integral cu comparația de mai sus. Legionarul român nu este schimbat de studiile în străinătate, unde asemenea afirmații ar atrage exmatricularea. Ei îndură proximitatea valorilor occidentale în tăcere și apărîndu-se de influența lor nefastă, că e la Cambridge, Londra sau
Papahagi despre o președintă romă, lesbiană și atee. Vezi răspunsul Alinei Mungiu () [Corola-journal/Journalistic/41953_a_43278]
-
este uniformitatea anvelopei. Treceți ușor cu mâna pe suprafața acesteia pentru a vedea dacă există denivelări în structura ei. De asemenea uitați-vă în interiorul anvelopei pentru a vedea dacă există urme de recondiționare. În cazul în care găsiți prea multe petece înseamnă că a fost folosită prea mult și ar trebui să nu o cumpărați. Cumpărând anvelope de pe internet puteți scuti drumul până la un târg auto. Și în România sunt foarte multe siteuri care vă pot ajuta să găsiți exact mărimea
Indiferent de anotimp, aveti grija ce anvelope cumparati [Corola-blog/BlogPost/95163_a_96455]
-
rămas în urmă răsăritul Cu prea aproape-în față asfințitul. Epitemia Trezire/ penitență la trezire O dată cu păcatul împăcată Cum fu și nu proorocirea dată Pe-un dublu fir. Nouă pre noi clavire Ne dau o noapte tragerii pe roată Până rămânem petec de psaltire Din stricăciune o milostivire Să ne așeze-în har ființa toată Cât ține răstignită lumânarea / Canonul ei e carnea ta umilă/ Un țipăt și aleargă-întunecarea Mioapa și cucernica feștilă Sfințirea untdelemnului ce arde La semnul mut al sfintei Hildegarde
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
meu, Clipe de dor, vise se cuibăresc în mine În nopțile stinghere cu glasul tău. Cuvinte nerostite, răvășite pe pagini de gand Mustesc în șoapte clipe de așteptare, În toamna brumărie cu adieri de vânt În valsul frunzelor plânse pe petece de soare. Se plămădesc vise, se rumenesc pe buze Cuvinte silabisite cu lacrimi în palmă, Pe margine de gand în dânsul unei muze Clipe se-ngână într-o lacrima de toamnă. Ești atât de aproape și singură-s mereu În
INTR-O LACRIMĂ DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384724_a_386053]
-
repezite, poticnite, în acea limbă colțuroasă a sudului, mi-a relatat o istorie pe care n-o pot înțelege nici până azi. Ce se întâmplase? În urmă cu un an și mai bine, Mr. Pierre primise un avans pentru un petec de vie, urmând ca noul proprietar să achite mai târziu întreaga sumă. Veniseră căldurile lui iunie și, de vreme ce formele definitive de vânzare nu se făcuseră încă, Mr. Pierre s-a urcat în mașina lui 4x4 și s-a dus să
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
omletei și asprimea făinii de porumb, deși altfel nu suferea galbenul, decât numai în acele bucate luminoase ca soarele îi plăcea). Era puțin trist în acea dimineață, dar nu din cauza ploii, a ruperii de nori ce se destrămau acum în petece albe, rătăcitoare, ci a sfaturilor primite de la tatăl său cu o zi înainte, să nu fii aidoma torentului, viiturii, ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, ci aidoma mâlosului fluviu, iar Ștefan se simțea acum ca un fluviu mâlos
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
nu vă supere strălucirile, nu înseamnă nicidecum prost gust. Sunt doar o convenție, căci drumul spre lumea Revistei e pavat cu paiete. La urma urmei, există insulițe sclipicioase în noi, populate de câte un Nae și Vasile. Rămâne câte un petec deasupra, oricât le-am scufunda sub umor ultra-subțire. Se cheamă azi „guilty pleasures”, chiar dacă-s plăceri cât se poate de nevinovate. Ironia e doar o formă de a le îmbrățișa fără a risca să fim judecați. În fața noastră, Vasile Muraru
Astă seară facem glume de tranziție () [Corola-blog/BlogPost/338195_a_339524]
-
înghițea totul, iar eu rămâneam mut în fața neputinței și începeam o nouă construcție pentru o altă posibilă groapă. Ploaia aceea de vară cânta munca zadarnică și greșelile vieții mele. Ce greșeli? Am avut încredere în oameni și de câte ori aveam un petec de ceva alergam sa-l ajut pe cel ce-l consideram prietenul meu. El primea darul și eu rămâneam în urmă. Închideam ochii, înțelegeam că cine oferă, nu mai are și căutam să găsesc o ieșire din valurile în care
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
au adus-o în istorie creștinii. 20. De creat doar zeul creează, iar omul imită. Eu când citesc cuvântul creație - literară, muzicală, filozofică - leșin de râs. Omul nu face altceva decât să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendență. 21. Cum să fie creatura creator? '' Hai tată, să-ți arăt moșia pe care ți-am făcut-o când nu eram în viață...'' Păi cum să fie creatura creator? 22. Omul este un animal care se roagă la
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2050 din 11 august 2016 Toate Articolele Autorului SUB CERUL GOL Zi după zi insectă prinsă-n melasa-mbâcsită a memoriei încă mă mai trezesc să exersez desprinderea de ne-nțelesul univers întrezărit prin fanta pleoapei petecul de cer gol maidan de soare pustiit pe care-n afara norilor sterpi răzlețiți nicio fărâmă nu mai poți găsi - cât s-o poți trece prin urechea unui ac - din adevărul veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește în
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
pentru orice întrebare incomodă, care ar fi putut fi pusă de un potențial client nemulțumit. Culoarea elementelor înlocuite era normal să fie diferită, pentru că în cele câteva luni de când fusese achiziționată mașina, vopseaua acesteia s-a mai mătuit, cu siguranță. Petecele aplicate puteau fi în cel mai rău caz considerate puțin inestetice. Însă cu siguranță în zona aceea nu ar fi trebuit aplicat vreun cordon de sudură, sau vreun alt tratament pentru remedierea fisurilor apărute, deoarece, din punctul lor de vedere
POFTIŢI, VĂ ROG! de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383316_a_384645]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DORUL NE RĂNEȘTE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dorul ne rănește (Poezie sugerată de Mirela Bilc) Dorul lasă-n suflet rană Ce se vindecă târziu, Cu un petec de maramă Colorată-n verde viu... Lacrimile curg,tot curg Dorul poate le oprește Și precum un Demiurg Verde viu înfăptuiește, Sufletu-i rană deschisă Lacrimile-mi curg șuvoi, Și marama larg întinsă Strânge dorul pentru noi, Ești o lacrimă
DORUL NE RĂNEȘTE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383481_a_384810]
-
-i transform în verde viu!... XXVIII. DORUL NE RÂNEȘTE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2242 din 19 februarie 2017. Dorul ne rânește (Poezie sugerată de Mirela Bilc) Dorul lasă-n suflet rană Ce se vindecă târziu, Cu un petec de marama Colorată-n verde viu... Lacrimile curg,tot curg Dorul poate le oprește Și precum un Demiurg Verde viu înfăptuiește, Sufletu-i rană deschisă Lacrimile-mi curg șuvoi, Și marama larg întinsă Strânge dorul pentru noi, Ești o lacrima
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Oare și speranța moare Sfârtecata prin vecini? Dorul pleacă la culcare, Îmbrăcat în plumburiu, Pot și spun,că fiecare ... Citește mai mult Dorul ne rânește(Poezie sugerată de Mirela Bilc) Dorul lasă-n suflet ranăCe se vindecă târziu,Cu un petec de maramăColorată-n verde viu...Lacrimile curg,tot curgDorul poate le opreșteși precum un DemiurgVerde viu înfăptuiește,Sufletu-i rană deschisăLacrimile-mi curg șuvoi,Si marama larg întinsăStrânge dorul pentru noi,Esti o lacrima ce doareTrandafir fără de spini,Oare și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
de Mihaela Mircea , publicat în Ediția nr. 1704 din 31 august 2015. SE DUCE CLIPA CA UN VIS Se duce clipa ca un vis Veselă,tristă sau deplină Mereu aștepți alta să vină În sufletu-ți mereu deschis Pe-un petec de hârtie lină Poete,singur vei fi scris Se duce clipa ca un vis Veselă,tristă sau deplină Ca picurând din Paradis Prin ochii tăi raza-i divină Lasă-ți măcar un gând ne-nchis Privește cerul și te-nchină
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
aripă Sub ochii mei albaștri și senini Voi sta de strajă și-acestei înserări ... Citește mai mult SE DUCE CLIPA CA UN VISSe duce clipa ca un visVeselă,tristă sau deplinăMereu aștepți alta să vinăîn sufletu-ți mereu deschisPe-un petec de hârtie linăPoete,singur vei fi scrisSe duce clipa ca un visVeselă,tristă sau deplinăCa picurând din ParadisPrin ochii tăi raza-i divinăLasă-ți măcar un gând ne-nchisPrivește cerul și te-nchinăSe duce clipa ca un vis!(NE)CUVÂNTMĂ-îmbată
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
parfum amețitor... Blânda lună albise și ea, lăcrimând amețită de trilurile privighetorii. Și tot pământul se umplu de rouă. Lângă mine nea Martin sforăia pierdut. Purcelușul se scărpina pe burtă, grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
în alte ierni. — O să vină ea, zăpada, nu scăpăm fără belșugul cerului, ziceau localnicii. Orașul, pătruns de frigul uscat lua căldură de la aglomerația străzii. Înfofoliți, turiștii rămâneau dezamăgiți simțind totuși că iarna nu e prea iarnă. Ici, colo, câte un petec de zăpadă păta verdele uscat rămas din toamnă. Lăsând la o parte hainele groase de iarnă, localnicii erau îmbrăcați primăvăratic. Nu așa, îi spuse Delia fiicei sale Cristina. Îmbracă blănița, scumpo. Mergem la cumpărături fără mașină, astăzi cumpăr doar câteva
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383265_a_384594]
-
zise unul din voinici, întinzând brațul. — Stănciulescu Demeter! - spuse și celălalt, făcând aceeași mișcare. își strânseră îndelung mâinile, se îmbrățișară cu respect. — Poftiți, ședeți, nu vă sfiiți! - spuse Stănciulescu Demeter, lăsându-se în iarbă. Călugării, destinși, căutară din ochi un petec de pământ și luară loc. — Noi suntem lotri - spuse Stănciulescu Vasile - și de aceea precum ați văzut... în sfârșit... ce să mai vorbim, v-ați dat seama. — Nu face nimic - spuse Metodiu. Mare-i grădina Domnului și orice om trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sau mai simți, poate, ca și mine... Pfuah! Oooh... Nu-mi vine să cred că nu avem pic de control asupra vieților noastre!! Nu-i nimic!!! Eu am formula mea, de-asta vreau s-o completez, pentru ca odată aplicată unui petec de pământ pe care anterior eu voi fi declanșat pieirea și pustiirea mea, acolo să renască forme zoidice impunătoare, Luca, paraclefe mixte generatoare de viață perfectă și neprevăzută, tuburi metalice ieșinde dintr-una-ntr-alta, reprobabile, dătătoare de cleobe geniale și radiante de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
prin asta, i-am zis. Zău că-mi pare. Aș fi dat orice să fi putut evita asta, dar era singura modalitate. Am mers până la capătul străzii și apoi către Bismarkplatz, o intersecție liniștită de străzi suburbane, cu un mic petec de iarbă în mijloc. De-abia acum am realizat cât de aproape ne aflam de casa lui Frau Lange de pe Herbertstrasse. Am ochit mașina lui Korsch și am oprit în spatele ei. — Bernie, crezi că poliția o s-o găsească acolo? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
grei de-ngîndurare, nămeți mă năpădeau), Cu ochi ce cheamă somnul din goluri și îl beau, Îmi deslușii deasupra, înghemuit pe-o bârnă, Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, Cu mâinile și gura aduse la genunchi. Trei petece răzlețe i se țineau de trunchi. Când vasul fără nume trecu prin dreptul nostru Un fund de vad îi prinse și pântecul, și rostru. Cutreierată, apa jur împrejur undi... Și glăsui un pașe într-astfel: - Efendi, Corăbier și oaspe în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de dureri tăcute și nemairostibile azi de către cei care ar fi putut glăsui cu lux de amănunte despre inimaginabilul arc al mizeriei îndurate pe fronturile estice și apusene ale morții pentru împlinirea diabolicei „profeții” churcilliene mâzgălite pe suprafața acelui mic petec de hârtie în toamna anului 1944. Un șervețel oarecare de șters pe mâini puternic îmbibat însă cu duhul a milioane de vieți ucise în numele unui deziderat completamente nesfânt... Ca un semn parcă al Cerului scoborât peste nota de final a
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
deficitare a Alterității de către Celălalt), anchetele nkvd-iste desfășurate în miez de noapte și decupate parcă dintr-un film închinat ororii ca stare anormală de fapt și multe alte episoade dramatice trăite pe durata unui război ucigaș, care, pentru un singur petec de hârtie churchilliană completat pe teritoriul moscovit, a trimis în ghearele morții viața însăși cu frumusețea și inocența ei cu tot... Pentru aceste motive întemeiate ale trecutului, nu li se poate adresa politicienilor-sforari de pretutindeni, oricare ar fi aceștia, de
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
dorurile neatinse. Contemplat prin desenul minți mele, Poemul Phoenix, a reușit să-mi fie hazardul ingenios ce mi-a atins sentimentul cel mai puternic al dragostei mele pure ; mângâindu-l cu sufletul și o lacrimă topită din tot albăstruiul unui petec din sfântul Cer, simt ca pe o * soră ce-mi este frate . * *Până la zbor , / până peste ape / Unul e nor / fără de ploape , / Până la tine / sunt pământ / Ochii-s retine / făr de veșmânt / Trupul e trup / pe jumătate , / vulpea e lup
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]