1,249 matches
-
Însă aceștia nu au rădăcini destul de mari ca să fixeze pământul de pe pante, așa că tot acel sol mănos a fost înghițit de mare sau s-a transformat în praf, iar acum insulele nu sunt decât niște cocoașe de oase pietroase, cu petice de iarbă maronie ici-colo și șopârle. Naxos e frumoasă, dar nu tocmai verde. Nu acum, în orice caz. Chelnerița ne servi frappé-urile cu lapte și zahăr fără să ne întrebe, însă eu eram îmbrăcat puțin à la Hunter S. Thompson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apă, pe sub corpul meu, trăgându-mă într-un mic vârtej de gânduri dezlânate. Arătarea din ecranul electrostatic al televizorului. Iisuse. Am lovit mai repede din picioare, luptându-mă cu lichidul, încercând să-mi aduc în minte imaginea solidă a unui petic de uscat. Dar n-am reușit decât să împroșc în jur fragmente de celule cenușii. Apoi un alt curent subacvatic mă trase în jos. Arătarea trecu din nou pe sub mine și nemiloasa forță pe care o dezlănțui în urma ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vânt Stăteam pe marginea patului meu din hotelul Willows și despachetam un dictafon nou din cutia lui de plastic și polistiren. La începutul serii, lumina palidă a soarelui bătea spre portocaliu, umbrele zilei se alungeau și nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
până peste cap să supraviețuiesc. Și am plâns și am plâns și am plâns. Trecură clipe mohorâte, spălăcite. Și-atunci. Spatele îmi fi atins de-o căldură. Am ridicat ochii. Raze de soare, lumină răzbătând prin ceață și decupând mici petice călătoare de albastru pe oceanul rece. Mi-am schimbat poziția pe epava lui Orpheus, încercând să văd prin ceața tot mai rară bărcuța lui Ian. M-am întors din nou, încercând să văd mai bine și-n clipa aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
laudă (vorba lui Moses Rosen, misoxen cum era, cînd Petrică Roman a ținut să precizeze că-i român: "Asta nu-i o laudă, că ești român") să mă mărturisesc: neînlocuita mea dragoste, neverosimila mea dragoste era ne-dragoste. Iubire din petice. Mestecam mere, nopțile, la volan, să rămîn trează, dar s-a întîmplat să ațipesc. Visam că am rămas însărcinată și că Iordan cînta balada în sol major de Chopin, să nasc fără durere. "Nu țipa, nu te doare. De ce țipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Aspida. Okurina Sicran. Numele străbunicului Okurina sta ascuns între două foi de pergament negru și-și lăsa umbra fulgurată de lumina obscură a veiozei să se întrevadă vag, ca un semn tainic și amenințător. Sicran mototolea absent cu vârfurile degetelor peticele de hârtie neagră, evitând să le privească, dar senzația lor tactilă îi producea un fior rece și lipicios, un gust amar și inevitabil de materie arsă, sub limbă. Le împingea ușor cu exteriorul palmei la o parte, ca apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bobîrnac chiștocului său care încă mai fumegă, în doi timpi și trei mișcări cei care au fost pe fază și-au împărțit Casa Scînteii între ei, cît este ea de lungă și lată. — Și totuși au mai rămas încă destule petice ale cerului neexplorate, reia Tîrnăcop, știați că de fapt zodiile sînt treisprezece, adică număr cu ghinion? — Nu mai trage de timp, îl întrerupe Gulie, treci la subiect și spune-o pe-a lui Roja. E de bine sau e de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu degetul înspre harta lumii agățată pe perete, îți vine să crezi sau nu, trebuie să le facem jocul, cel puțin pînă la un punct, rînjește. — Voi, regizorii, face Comandantul pe gînditorul, rîzîndu-și în barbă, v-ați dat mereu în petic făcînd pe deștepții, pe rebelii fără cauză. — Arta e artă, spune Regizorașul, dacă nici prin artă nu ieși din tiparele strîmte ale societății, atunci cum altfel s-o faci? încerc să trăiesc fiecare secundă prin artă, spune. — Promite-mi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ia la revedere Patru Ace pe un ton oficial. — Care? întreabă Roja. — Că de la noi încă nimeni n-a plecat în cîștig, spune. Uite că pînă la urmă tot am găsit ce căutam, izbucnește Delfina triumfătoare, dînd la iveală un petic de hîrtie mototolit din buzunarul unei perechi de pantaloni bărbătești puși la spălat, exact în clipa în care Roja dă să iasă pe ușă, s-o întindă înspre cuibușorul lui de nebunii. Ce-o mai fi și asta? face pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va repezi spre aer / unde nu va fi aplaudată, / doar reumele și nasul roșu / dacă ar interveni...“ „Secera din cer își pierde vremea / râzând ca o nebună și aruncând cu ger.“ „Lângă uliță gângure nepătrunsul / câștigând cu rușine câte un petic.“ „Piatra-și trase glugă albă peste creștet - / moment solemn de închinare.“ Și așa mai departe. Marii poeți - Nichita Stănescu, de exemplu - recurg la personificare parodiind procedeul sau modernizându-l. Autorul volumului Viespele de frică („viespele“?! poate „viespile“...) îl utilizează cu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
întunericul după toate gusturile: rețete cu miros verde a iarbă de coasă cimbrul îmbiba memoria ceaiului fără zahăr; rețete alb-negru fotografie de bun rămas înrămată pe cruce; rețete în doză unică atârni somnul de grindă, la celălalt capăt, din câteva petice, reconstitui absența. La 22, se închideau ușile, se trăgeau obloanele, se lua lumina. Ana, mai mult actriță decât asistentă, dansatoare de cabaret, jucătoare de baschet, contabilă S.A. Ladorna, menajeră hotel 5***** , director de bancă, stewardesă, curvă de lux, poetă, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum mama dracului...? N-am auzit scîrțîind o ceteră, n-am văzut umbră de om și ne-am trezit cu ei la ușă bătînd ceardaș! Pivnițele sînt cea mai de laudă ispravă din tot ce a crescut În timp sub peticul de cer al Răteștilor. CÎnd vii de la sud, dinspre Beltiug, Îți sar În ochi de Îndată ce ajungi Între cele două scurte poduri de piatră. Le vezi din șosea, ușor spre dreapta, sculptate În dealul din față, rînduindu-se pe trei niveluri ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
să se miște spre clădirea gării. Se Împleticea, nu-l duceau picioarele de teama că va fi predat poliției. Neam țul nu-l slăbea, Îl Împingea Înainte, dar i-a cerut să ocolească stația și să se așeze pe un petic de iarbă În fața lui. Pistolul Îl ținea la vedere. — E prizonierul meu, le-a spus din vorbe și prin semne gărzilor maghiare care veniseră să-l ia la Întrebări. I s-a adresat nemțește și prizonierului, dar ăla a dat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lavița aceea și-au Întins masa, pe ea și-a așternut Gheorghe de dormit și tot pe lemnul ei și-au așezat coatele ca să-și poată sprijini capetele-n mîini, cătînd la ziua de mîine. Lucrau pentru gospodăria și pentru peticul de pămînt al mătușii. Numai că-ntr-o zi Pomean cel tînăr s-a văzut silit să se ducă, alături de alți săraci, dar aceia ne voiași de cînd lumea și care se uitau cam chiorîș la nevoia lui Încă crudă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
bătea capul cu ședințe de morală făcută altora, hotărîți să se elibereze și ei Într-un fel. Stăteam, cînd cu Întrebarea lui Richi despre cum se strecura ea În visele mele, așezați pe treptele de piatră ce cobo rau la peticul de lac din Parcul. Între noi, se ținea În echilibru o sticlă pe care scria, exotic și inedit pe atunci, „brandy“. Noutatea etichetei Îndemna la cercetarea conținutului. Trăgeam direct din sticlă, pe rînd, ca soldații În permisie. Era În primăvara
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
declară câțiva martori oculari de încredere, codexul respectiv se afla într-o stare foarte bună de conservare, toate paginile fiind perfect lizibile. În 2001, când a ajuns la Fundația Maecenas din Basel, el se prezenta sub forma unei grămezi de petice, multe dintre ele cu dimensiunea de câțiva milimetri. Negustorul egiptean Hannah, de tristă reputație, care a pus mâna pe codex imediat după descoperirea lui, a cerut o sumă astronomică: trei milioane de dolari. Cum nici o universitate n-a fost capabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pingele peste pingele și plachiuri oțelite pentru a le spori grosimea și durata de folosire... Dar ce știu ei?... că doar la gurgui nu poți aplica plachiuri și nici la berneveci bazoane... Cu grijă 'coane că ți s-o rupt peticul din fund și, când te apleci, ni se cam vede buca... observa un lucrător de-alături. Cu atât mai bine, că poți să o pupi cam fără opreliști, dacă vrei!... a semănat bună dispoziție printre defrișorii din preajmă răspunsul mazilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
materie de prenume, de parcă Z nu ar fi fost de-ajuns. Probabil că se plictisise lumea de Z. Mă prezentasem, însoțit de cadoul Ninetei, vioara, la câteva concursuri de interpretare unde, invariabil, primeam aplauze ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și de alta a 2 bulevarde lungi, pe unul compact și pe celălalt turn, cu bisericuțe scumpe și magazine cu vitrine moderne. La munte aerul cald și cel rece se rânduiesc, culmile crestate ale României sunt pline de zăpadă în petice estetice. Aerul e proaspăt. În V. Occidentul și-a pus amprenta pe stil de viață al persoanelor, pe educație, arhitectură și întrunirile la nivel înalt. Noi, cei tineri suntem inteligenți, puternici, bine pregătiți. Depinde de noi să salvăm lumea. Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și psihică. Încă din timpul tinereții am preferat să lucrez în aer liber. Îi înțeleg foarte bine pe cei care, dacă nu au o grădină, își cultivă ceva asemănător pe balcon, dar și pe cei ce se îndrăgostesc de un petic de pământ sau de un peisaj. Zilnic mă minunez de panorama impresionantă de care mă bucur aici la Tübingen, chiar dacă se schimbă în funcție de condițiile atmosferice ale anotimpurilor sau a momentului zilei: Österberg chiar în centrul orașului și pe fundal Schwäbische
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
i-ar fi fost viața În joc, iar asta o știa și Guadalmedina foarte bine. Altădată, când la mijloc fusese numele lui Álvaro de la Marca, fostul soldat refuzase să-l destăinuiască unor terți, cu aceeași stăpânire de sine. În măruntul petic de lume care, În pofida unor destine atât de diferite, era a lor, a amândurora, acestea erau regulile. Iar Guadalmedina nu era nici el dispus să se abată de la ele, nici măcar pentru acel neașteptat marchiz de Buckingham cu Însoțitorul său, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
bazin circular, ncins n ghizduri grele de ciment. Din depărtare, strania arătare sugera, mai degrabă, silueta unei fântâni ntre plopii de pe malul Dunării, decât o ingenioasă manufactură țărănească. Într-un sat toropit sub dogoarea amiezii, când lucrătorii istorivți căutau un petic de umbră, măgarul și continua neistovit travaliul. Harnic, ursuz, adesea flămând, punea un strop de sudoare n fiecare țiglă sau olană zămislită n acel loc, căruia țăranii i spuneau simplu: "la țiglărie". Nu i se mai știa vârsta. În amețitoarea
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
text din “Scrinul Negru” de George Călinescu, un elev din Albă a ales să facă o analiză a stilului vestimentar al personajului descris: “Țoalele astea nu se potrivesc deloc cu ceea e ce cool pentru mine. Auzi, haine gri cu petice, cojocel, gumilastici. Aș purta cel mult un jins cu petice, da să fie Calvin. Merge asta cu bocancii, dar să aibă stil, marca. Port și sacouri sic, dar cu piele în coturi, nu cu sac pe umeri. M-a deprimat
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
Albă a ales să facă o analiză a stilului vestimentar al personajului descris: “Țoalele astea nu se potrivesc deloc cu ceea e ce cool pentru mine. Auzi, haine gri cu petice, cojocel, gumilastici. Aș purta cel mult un jins cu petice, da să fie Calvin. Merge asta cu bocancii, dar să aibă stil, marca. Port și sacouri sic, dar cu piele în coturi, nu cu sac pe umeri. M-a deprimat fragmentu’ asta“. De asemenea, Călinescu a ajuns să fie un
Bacalaureat 2013: Noile perle de la examenul de Limba română by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/78066_a_79391]
-
într-acolo, unde ploi tumultoase Decât cerneluri și lacrimi sunt mai sunătoare. Unde, precum pere, prăsade carbonizate, Din copaci puzderia de grauri, risipitor, Va cădea-n băltoace, spre-a prăbuși uscate Tristeți neogoite-n adâncul ochilor. Sub ea, prin nea, petice de pământ negresc, Și vântul de țipete e răscolit ca de brăzdar, Și, cu cât mai întâmplător, cu atât mai firesc În hohotul de plâns versuri compuse-răsar. 1912 Ridicându-se din rombul vuind sacadat Al piețelor de zori încă ne-mpurpurate
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]