212 matches
-
trecut vreo 2-3 luni de zile până când a fost pusă În funcțiune rețeaua de alimentare cu apă potabilă a lagărului). Nu mult după ce ne-am potolit foamea și setea, la un semnal al normatorului, am luat fiecare câte o saltea peticita și murdară și am fost duși la un colț al lagărului unde ne-am umplut fiecare fundul de saltea cu niste paie putrede, după care ne-am Întors, tot În pas de cadența (1, 2, 3, 4... 1, 2, 3
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
era un mod cinstit de-a fi. Ambarcațiunea lui Mickey - Irene - era o mică barjă butucănoasă cu o proră ascuțită, care o făcea pe Kay mereu să se gîndească la un sabot. Carcasa era acoperită cu smoală și Îngrijorător de peticită. În fiecare dimineață, Mickey trebuia să se chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
clopoțelul alb și gingaș, s-a ivit de sub plapuma de nea. Vântul de primăvară adie ușor, iar pe dealurile râncezi încep să apară pete negre care răpesc tot mai mult din pânza albă a iernii, transformând-o într-o cămașă peticită. Soarele încălzește cu tot mai mult elan pământul din care se înalță abur moale. În livezi, pomii au înmugurit și în curând să înflorească. De câteva zile, au sosit berzele. Deunăzi, am admirat cârduri de cocoare care veneau în unghiuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se știe, contează suficient în lupta politică. După 1 ianuarie 2007, s-a cam creat un gol. Cu sacii în căruță, a cam început să ne pese prea puțin, tuturor, de la politicieni până la ultimul votant, că acești saci sunt prost peticiți și din ei curge grâul. Proiectul era încheiat, gata, ne-am luat de-o ultimă grijă, de-acum așteptăm să curgă laptele și mierea. Traian Băsescu însă, iată, ne dovedește încă o dată că se prinde mai repede decât alții. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un țigan uscat, cu ilic peticit, cu căciula jerpelită în cap, se strecura prin norod, pândind în toate părțile cu ochii ca două picături de catran. Se uită și Dumitrache Hazu la unul, lung și adus de spate ca o cobâlă, cu obrazul negru și uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cărarea din marginea șoselei se ridică un țigan cărunt, cu obrazul pământiu și zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns: — Faceți-vă o pomană, oameni buni... M-a apucat vătămătura... Și mă ține, mă arde, nici nu mai pot merge... Să mă duceți macar până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în cale, dar în momentul apăsării pe trăgaci observă că cioata se mșică și se ridică țiganul Apangică, lăutarul satului care venea de la o nuntă și cuprins de aburii alcoolului Așadormit în marginea livezii cu fundul în sus având pantalonii peticiți părea o cioată. La acest spectacol atât vărul cât și eu am rămas încremeniți și bucuroși totodată că a fost salvat un om de la moarte prin împușcare. Prin mșicarea făcută acest țigan s-a salvat la timp, Așavut zile de la
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
prin urmare, să vă goliți memoria de orice balast fotografic european pe care, într-un tipic reflex turistic, ați fi tentați să-l actualizați. Mai curând, încercați să priviți de la fereastra locuinței: ea vă deschide o panoramă nord-coreeană de asfalt peticit și de beton poros, a căror simplă pulsație de azbest anulează orice posibilitate de existență a verdelui natural. Adăugați, la toate acestea, un scuar mânjit violent de gunoaie zemoase, chiar coapte de căldura tropicală, precum și doi câini vagabonzi, de sex
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de blană pînă la glezne, ședeau În șirurile de ricșe din fața hotelului Park, fluierînd printre dinți la rezidenții care ieșeau prin ușile turnante, În timp ce peștii se tîrguiau cu perechile de cehi și polonzi de vîrstă mijlocie, Îmbrăcați În haine curate, peticite, care Încercau să-și vîndă ultimele bijuterii. În apropiere, pe lîngă vitrinele magazinului universal Sun Sun din Nanking Road, printre oamenii care se plimbau, un grup de tineri evrei europeni se băteau cu o bandă de băieți germani mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși temători, bărbații aproape goi În pantalonii zdrențăroși, femeile În rochii de plajă spălăcite și rochii de bumbac peticite, cu ochii lor de bolnavi de malarie, incapabili să privească lumina libertății. În lumina care parcă pătrundea În lagăr prin porțile deschise, aveau trupurile Încă și mai Întunecate și mai subțiate, iar pentru prima dată arătau de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acasă”. Dar încasatorul improvizat apuca mașina de cusut de un picior și se străduia să o miște, prefăcându-se că vrea să o scoată afară. Obosiți de eforturile depuse inutil, băiețașii se așezau în cele din urmă, gâfâind, pe covorul peticit, spionându-se cu coada ochiului. Odată, trântiți pe jos, cel mai răsărit dintre ei începu să vorbească: - „Tata și mama fac noaptea ca țiganii”. - „Fură copii?...” - „Nu, dar credeam că numai țiganii fac una ca asta”. Băiețașul întinse apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apariția ei zilnică, purtând o pungă mare de plastic care i-o lua înainte. — Domnișoară Trixie! exclamă domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
covorul verde,/ Floare după floare, Începe primăvara./ .../Pâraiele pline se hrănesc cu floarea...“ „...Țărmurile din Lukanon Înainte de sosirea pescuitoarelor de foci.“ Poem de John Keats. „Toate parfumurile Arabiei nu pot Înălbi mâna asta micuță.“ „Fiecare viață neîmplinită, vezi,/ Zace nemișcată, peticită și zdrențăroasă;/ N-am oftat adânc, liber n-am râs, / N-am flământ, nu ne-am ospătat - n-am fost fericiți.“ Roman de H. G. Wells (1911). Edward Carpenter (1844-1929), poet, eseist și reformator englez, partizan al drepturilor femeii, al vegetarianismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și albe. În depărtare se înșiruiau munți peticiți cu granit, ca și cum ar fi fost presărați cu sare, iar în fața lor se întindea un câmp sălbatic pe care creșteau cactuși uriași. Se vedeau și niște case țărănești sărăcăcioase, făcute din pământ, cu acoperișuri de frunze și surcele. Erau casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Pictorul realiza peisaje, admirate de trecători, iar bătrânul conversa cu clienții obișnuiți ai tavernei din colț. În acea dimineață, Însă, În apropierea palatului sosise un personaj nou. Era un cerșetor. Fața Îi era ascunsă de glugă, straiele sărăcăcioase și Îndelung peticite. Întindea, din când În când, o mână zbârcită și tremurândă, dar primea rareori câte un bănuț. Marii dregători care treceau prin fața palatului Îl priveau cu dispreț, patrulele Îl hăituiau cu picioare În dos. Cerșetorul cădea În noroiul străzii, dar reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că șansele ienicerilor de a trece Dunărea devin tot mai mici. La doar câteva minute de ei, valul Apărătorilor Înainta amenințător. Aceeași zi, ora 15.30, Istanbul Cerșetorul reveni la locul lui, iar Alexandru observă că marginea veșmântului vechi și peticit era ruptă. Pesemne că, pe unde umblase În căutare de hrană, bătrânul fusese din nou lovit de trecători sau de vreo patrulă de ieniceri. Avea parcă gesturi mai Încete, ca și cum ar fi suferit de o boală grea. Gluga Îi acoperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Sarai avea loc o Întrunire. Pictorul traversă cu privirea mulțimea care se adunase să-l slăvească pe stăpânul lumilor, trimisul lui Alah În marea Împărăție a osmanilor. Brusc, observă o statură cunoscută, cu un chip necunoscut, ascuns sub eterna glugă peticită. Cerșetorul. Alexandru Îl observă atent, cu ochiul deprins să deslușească portrete sau trăsături interioare chiar și acolo unde nu părea a fi nimic deosebit. Dar, din nou, nu reuși. Ori, tocmai acesta era lucrul ciudat. Oricine Își dezvăluie, involuntar, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pânză, pe care și-a pus-o de Îndată În bandulieră. A aran jat-o cu grijă, de parcă se reobișnuia cu un lucru vechi, familiar și liniștitor. — Bine, a zis el zâmbind. Stătea În picioare, iar prin tavanul cu găurile prost peticite se strecura o coloană de lumină care Îi cădea pe un obraz și-i scotea la iveală jumătate de zâmbet, celă lalt obraz rămăsese În umbră. A ridicat sticla de Bintang. O amin tire, a zis el ridicând-o. Singura
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mușuroi de furnici în panică. De cu seară, la lumina făcliilor, nomazii înălțaseră de la pământ un soi de schelet de pasăre răpitoare din scânduri și stâlpi priponiți cu lanțuri și odgoane. Acoperiseră apoi eșafodajul cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
era doar rodul fanteziei prea bogate, al nopților petrecute În singurătate și al zilelor lipsite de griji, dar și de bucurii ce se rostogoleau una după alta, ritmic, monoton. Gândindu-se la viața ei, Mașa o asemăna cu un sac peticit, umplut cu cartofi, pe care cineva (ea Însăși?) Încerca să-l ducă În beci. Și, pe măsură ce cobora, cartofii curgea prin gaură, sacul se golea, iar trupul i se Îngreuna, devenind din ce În ce mai mic, dar din ce În ce mai greu, până se făcea una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în județul Bacău, o să vină el să mă îngroape; am pus deoparte, pentru Zenobia, o rochie de la cine știe ce străbunică, am găsit-o în pod, într-un cufăr, e putrezită, dar mai ține; dumitale ți-am pregătit niște pantaloni albaștri, cam peticiți, dar mai sunt buni, o cămașă cu jabou, niște ghete albe, cred că au fost de patinaj, acum nu mai au patine, n-am găsit altele, și încă niște lucruri, o pereche de ciorapi, nu mai știu ce, o căciulă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
părere că asta era o exagerare, că la Barcelona nu avea să se Întîmple nimic și că În Spania, leagăn și culme a civilizației creștine, barbaria Îi privea doar pe anarhiști, iar aceștia, pe bicicletele lor și cu ciorapii lor peticiți, n-aveau cum să ajungă prea departe. Popoarele nu se privesc niciodată În oglindă, spunea mereau tatăl Clarei, și cu atît mai puțin cu un război În gînd. Avocatul era un bun cititor al istoriei și știa că viitorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pentru zile negre. Anii 80. Și ei se despăducheau reciproc în piața publică. La 7 ani, sângele păpușilor din drapel se deșiră nu din rochița scufiței: Pionerii de azi, uteciști de mâine îți aduc omagiu, țară de ploșnițe! Pufoaica ta peticită, pufoaica ta sleioasă, cu căptușeala ruptă, cu buzunarele pline cu firimituri de pâine, cu mânicile zornăind a lanțuri, pufoaica tovarășilor de la partid insigna la reverul din dreapta, carnetul în buzunarul de la inimă; pufoaica milițienilor cu epoleți și vipușcă închisă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mână... Și doar am spus de-atâtea ori că voi merge și voi cere un anteriu mai acătării, ca pentru unul ce-am îndurat atâtea în pustnicie; și nu unul ca acesta ce-l am, de-a mai mare rușinea, peticit și mai scurt ceva la spate decât dinainte. Păi cum vine asta?! (Caută cu privirea, intră pe jumătate în colibă, mormăind supărat. Iese în mână cu un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]