204 matches
-
și abisală, de datul din coate și fălci, de neaoșul și irevocabilul servilism, personaj ce poartă cu demnitate un tricou pe spatele căruia scrie Mercedes. Tot așa cum pe cozorocul șepcii de baseball a unui moș bîlbîit, ireversibil cretin, fost turnător, peticit abominabil și vecin cu mine, scrie Logitech. S-ar putea reproșa filmului cîteva lucruri mărunte, care nu-l Împiedică Însă să fie excepțional. E ca la femei. O femeie perfectă nu spune nimic, se știe de la greci, o Elenă impecabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era un mod cinstit de-a fi. Ambarcațiunea lui Mickey - Irene - era o mică barjă butucănoasă cu o proră ascuțită, care o făcea pe Kay mereu să se gîndească la un sabot. Carcasa era acoperită cu smoală și Îngrijorător de peticită. În fiecare dimineață, Mickey trebuia să se chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna, conținutul găleții Îngheța. Dar interiorul ambarcațiunii era foarte plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deși Julia pretindea că nu Îi plăceau; arăta fantastic În ele, dar nu atît de fantastic, se gîndi Helen, pe cît era În realitate, fără să facă nici un efort -cum stătea tolănită acasă, să zicem, În pantalonii necălcați și cămășile peticite. O făceau să pară bună de măritat - Helen nu găsea un cuvînt mai bun. Și se gîndi, disperată, la cîți oameni obișnuiți luaseră Radio Times și Îl deschiseseră la poza Juliei și-și ziseseră nepăsători și admirativ: „Ce femeie frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
apoi repetă gestul. Îi spusei că mă simt perfect liniștit și echilibrat, dorm bine, nu am coșmaruri, mănânc, după cum a văzut, cu poftă. ― Ai încredere, Ciceo! ― Bine, se hotărî el. Și îmi întinse flaconul, pe care îl vârâi sub pătura peticită și aspră. ― Sper să nu mă percheziționeze, mai spusei, deși directorul închisorii mi-a făcut într-o zi o vizită și s-a uitat foarte neîncrezător la manuscrisul meu. Era gata să mi-l confiște, sau cel puțin așa mi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și ridicol. Lumea îmbătrânea, prietenii plecau unul după altul, învinși sau poate doar obosiți, ochii se întunecau, degetele începeau să tremure, pielea cădea moale ca varul de pe case. Nimeni n-avea să-și mai aducă aminte de nimic: nici izmenele peticite ale lui Țurel, nici trandafirii cărnoși din strada Vitejescu, nici gustul de țuică în ploaie, sub vârful Moldoveanu, nici îmbrățișările transpirate cu Mihnea și Cezar pe terenul de fotbal, nici pâinea pe cartelă, în jumătăți negre și îmbietoare, nici bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Ceea ce a făcut Ghengis Khan din cetele răzlețe de văcari inculți ale mongolilor răspândiți pe mii de kilometri, primitivi, fără conștiința unui trecut și fără un ideal comun, nu are asemănare pe tot întinsul globului. Astăzi, în iurtele de piei peticite și afumate, în jurul focului de noapte, un popor decăzut adoarme în sunetele alăutei, ce repetă la nesfârșit povestea unui trecut glorios, când Ghengis Khan trăia... O! pe acel timp, în acea vreme toți tinerii aveau un cal și un arc
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
la București, am zis că băietu' meu c-a să iasă primu', te-i trezit cu doi golani! frati-meu o facut fete! Ora 18,35, în sala de așteptare a gării Vaslui, pe stîlpi harta României conturul cu Basarabia peticită, unirea e rezolvată, peste rînduri de șine copilul cerșetorului făcîndu-și nevoile, încheie sesiunea cine sîntem noi? vorbirea n-are referent ca să nu fie el vorbirea. Ora 18,46, în rapidul București Iași, după Vaslui, calul pe talpa pilonului de înaltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
modă. De fapt, are un dispreț suveran pentru intelectuali: îi manevrează, îi momește, îi cumpără. Noii îmbogățiți cred, de asemenea, că banii sunt o justificare suficientă pentru orice tip de licență. Cred, așadar, că își pot permite ceea ce alții, mai peticiți, nu își pot permite. Au, de partea lor, toate îndreptățirile. Pot impune direcții de opinie, pot dirija intriga politică, pot fraieri pe proști, pot grădinări destine. Și, din păcate, li se îngăduie s-o facă. Comportamentul lor capătă, cu timpul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
al lucrării lui Thomas Carlyle, că, în acest spectacol zilnic al simbolurilor vestimentare și al ordinii sociale pe care acestea o instalează, individul este expus presiunilor cărora trebuie să le facă față permanent: uniformizarea și "îmbătrânirea" simbolurilor. Deși filosofia "croitorului peticit" (sartor resartus) prezintă astăzi numai un interes istoric, reflecțiile istoricului englez au fost reformulate și testate în experimentele psihosociologice ulterioare dedicate funcțiilor îmbrăcămintei, uneori fără să se specifice acest lucru. Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, după cum
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
o bancă, de unde scrutez depărtările vălurite de ape. Închid ochii și-mi imaginez tabloul acostării navei engleze „Tory”sub conducerea lui William Hayward Wakefield În Portul Nickolson. Femei, bărbați, copii, cu fețe livide și trupuri supte, haine sărăcăcioase și Încălțări peticite, după un voiaj lung, nu lipsit de peripeții, trăgând de buccelele grele, se grăbeau să coboare pe acest țărm care devenea „al speranței”, dincolo de teama inerentă față de necunoscut! Încetul cu Încetul dorința supraviețuirii a făcut din ei niște adevărați luptători
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Roman... Țin minte câteva popasuri - ăla de la Buzău, țin minte și acum intrarea În București... Eram Îmbrăcați ca oameni care au fost În Transnistria - vă dați seama ce figuri aveam când am ajuns În București... Erați slabi? Și slabi, și peticiți, dar totuși părinții au ținut să merg la liceu, așa Încât am dat examene de admitere, am făcut liceul... Să știți că până și evreii de lângă mine se țineau la depărtare când mă vedeau, atât eram de peticit, n-aveam nimic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
scoaterea Sfintei Cruci. Sfânta Cruce mă scosese, cu Cel împreună-jertfit. Dumnezeu îmi punea în față Crucea Sa, ca să înțeleg că mai aveam de urcat trepte spre vârf. Era cald, mi-am scos vesta de clovn și-am rămas în cămașa peticită. Același drum prăfuit de Bărăgan, printre lanurile de porumb, pe care de atâtea ori îl străbătusem în anii copilăriei și adolescenței. Versul lui Alexandri „Mai lungă-mi pare calea acum, la-ntors acasă”, mă copleșea, mă îndemna să mă opresc și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lor arzătoare și încet-încet, parcă încearcă să se ascundă după dealurile satului, prevestind venirea serii. Tot cerul s-a pornit pe plâns cu picături mici prin ceața umedă și deasă, aducând toamna. În sat, apar țăranii amărâți, îmbrăcați în haine peticite, cu căciulile roase, în căruțe, venind de la câmp, obosiți după o zi lungă de muncă ; alții pășesc agale, fără putere, pe lângă vitele care se întorc de la păscut. Din celălalt capăt, se văd apropiindu-se căruțe încărcate cu porumb, iar țăranii
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Erlend Loe - autorul delicioasei Fakta om Finland (Totul despre Finlanda) - în care protagonistul își ia angajamentul de a scrie un ghid turistic fără a ști absolut nimic despre această țară nemaiîntâlnită"653. Andrei Marga scrie despre Un proiect de lege peticit și diletant. Este vorba despre reforma în educație, despre poiectele de lege în curs de implementare. Acesta susține că înainte de a aplica o lege, aceasta ar trebui bine gândită, în prealabil, pentru a verifica dacă se pliază sistemului în care
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Székely-Răfan, în "Familia", an XLV (146), nr. 6 (511), iunie 2008, p. 63. Mareș, Nicolae, Ultimele rapoarte diplomatice de la Vichy semnate de Eugen Ionescu, în "Steaua", an LXII, nr. 8, august 2011, p. 26. Marga, Andrei, Un proiect de lege peticit și diletant, în "Verso", an V, nr. 81, martie 2010, p. 22. Marga, Andrei, Anul 2010 la Universitatea Babeș-Bolyai, în "Verso", an V, nr. 92, ianuarie 2011, p. 24. *** Mândru să fiu aici/Proud To Be Here, în "Observator cultural
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
Verso", an III, nr. 50-51, decembrie 2008, p. 21. 652 Ibidem, p. 22. 653 Alexandru Ureche, Roberto Saviano și fantasma criminalității de avangardă, în "Verso", an IV, nr. 56-57, martie 2009, p. 27. 654 Andrei Marga, Un proiect de lege peticit și diletant, în "Verso", an V, nr. 81, martie 2010, p. 22. 655 Andrei Marga, Anul 2010 la Universitatea Babeș-Bolyai, în "Verso", an V, nr. 92, ianuarie 2011, p. 24. 656 Revistă lunară de cultură editată de Asociația canadiană a
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
000 de locuitori la începutul secolului XX. Până la Primul Război Mondial, orașul impresiona vizitatorii prin înfățișarea sa provincială, dar îngrijită: În deosebire de Iași ale cărui case mărginașe sunt în cea mai rea stare, nespoite, neîngrijite, cu acoperământul spart sau peticit [...] - acele din mahalalele Dorohoiului se înfățișează curate, drăguțe și îngrijite ca acele ale unui sat bine întreținut. Rămâi mai plăcut lovit de curățenia, lărgimea și buna întreținere a stradelor, de starea de îngrijire a locuințelor omenești, de frumusețea celor câteva
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
financiar. Lucrează la o redacție a unui ziar postdecembrist care descoperise mecanismele unui furt. - România lui Dan Lungu. Pierzi, necitindu-l pe Dan Lungu, poate ocazia de a absorbi și la nivel de limbaj o Românie vie, pe alocuri exotică, peticită, în chinuri. O Românie care stă să iasă din propria ei piele, asemeni unui șarpe. În urmă rămân resturi inestetice de nostalgii, smocuri de metehne practicate îndelung drept bune practici, rămân scame de neputință și resemnare. Drumul spre libertate a
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
proza gogoliană, în care mantaua adorată aproape mistic este scară, fie chiar și pentru o singură noapte, în ascensiunea socială, poate sta ca termen de comparație Colonelul Chabert a lui Balzac, unde bravul soldat al imperiului se ascunde sub carrick-ul peticit, demodat chiar pentru vizitii, la acea vreme. Pelerina personajului eliadesc exprimă nu numai câștigarea unei alte identități (ca în Mantaua lui Gogol), dar și recuperarea unei identități și a unei demnități pierdute (în acest sens, este ilustrativă scena din romanul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cei ce aveau o unealtă agricolă mai deosebită, un tractor, o batoză, o moară. La noi În sat, un țăran sărac, cu o casă de copii, fără pământ, cumpărase o „căldare”, un fel de treierătoare care consuma paie, veche, depășită, peticită, dar - spera el - aducătoare de oarece câștig. Ei bine, a devenit chiabur de râdea satul de această etichetă. Intrase În rândul exploatatorilor și sabotorilor! Nu era familie mai săracă În sat. Al doilea mare dușman al regimului comunist era calul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
trecut vreo 2-3 luni de zile până când a fost pusă În funcțiune rețeaua de alimentare cu apă potabilă a lagărului). Nu mult după ce ne-am potolit foamea și setea, la un semnal al normatorului, am luat fiecare câte o saltea peticita și murdară și am fost duși la un colț al lagărului unde ne-am umplut fiecare fundul de saltea cu niste paie putrede, după care ne-am Întors, tot În pas de cadența (1, 2, 3, 4... 1, 2, 3
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
se știe, contează suficient în lupta politică. După 1 ianuarie 2007, s-a cam creat un gol. Cu sacii în căruță, a cam început să ne pese prea puțin, tuturor, de la politicieni până la ultimul votant, că acești saci sunt prost peticiți și din ei curge grâul. Proiectul era încheiat, gata, ne-am luat de-o ultimă grijă, de-acum așteptăm să curgă laptele și mierea. Traian Băsescu însă, iată, ne dovedește încă o dată că se prinde mai repede decât alții. Și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
este oare adevărat că ne impresionează mai mult o îmbrăcăminte elegantă, decât o 'salopetă'; parfumul apei de colonie, decât mirosul acru de care e pătruns muncitorul; că îl preferăm pe cel care este îmbrăcat impecabil, la ultima modă, în locul săracului peticit; că salutăm îndelung, scoțându-ne pălăria în fața enoriașului bogat, în timp ce îl salutăm distrat ori nu-l salutăm deloc pe cel sărac; că tunăm împotriva beției, a vorbelor murdare, a balului, a păcatelor oamenilor sărmani în general, dar suntem indulgenți ori
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care-i cuprinde pe șefii reuniunii, așezați la masa prezidiului improvizat. I se face loc unui nou-sosit, este vorba de un guru al underground-ului literar petersburghez (nu-i mai rețin numele) - un ins cu plete cărunte și unsuroase, în haine peticite, curgându-i la podele, cu cearcăne vinete sub ochi și pomeții obrajilor supți ca la Zosima din Frații Karamazov. În liniștea care se lasă anevoie, la insistențele repetate ale gazdelor, exoticul „director de conștiință” proclamă răgușit, citind dintr-o hârtie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mândri nevoie mare, a fost dat peste cap, căci la un moment dat, între coloanele de manifestanți și-a făcut apariția domnul Toma: cu barba lui uriașă de pitic înalt, cu privirea dusă, purta un fel de cămașă de noapte peticită, făcută din pânză de sac, ținea într-o mână o umbrelă neagră deschisă și în mâna cealaltă avea căpăstrul unui măgăruș slăbănog și îndărătnic pe care-l trăgea anevoie după el. Am rămas toți cu gura căscată, inclusiv tovarășii Gârmoci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]