191 matches
-
de 350-380 m — dovedește stabilitatea relativă a structurilor și influența redusă a mișcărilor neotectonice și rolul dominant al variațiilor climatice succedate din Pliocenul superior până în prezent. Înălțimile relative nu depășesc limitele obișnuite și sunt determinate de variațiile locale ale constituției petrografice și ale condițiilor în care se desfășoară eroziunea și acumularea, inclusiv aportul lateral. Contribuția acestui aport lateral la formarea teraselor inferioare este atât de mare încât a căpătat aspect de glacis și este greu de separat terasa propriu-zisă de aceste
Râul Mureș () [Corola-website/Science/298852_a_300181]
-
membru titular din 4 noiembrie 2016. A urmat Liceul „Titu Maiorescu” (1953-1956) și Școala Tehnică de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974 și-a susținut teza Masivul granitoid Ogradena - studiu petrografic și geochimic, devenind doctor in geologie. A fost preparator (1967-1969), asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993) și profesor (din 1993) la Catedra de Mineralogie a Universității din București; în perioadele 1992-1996 și 2004-2005 a fost șeful acestei catedre. Ca îndrumător
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
transformarea rocii parentale, ca urmare a proceselor complexe care au loc la suprafața scoarței terestre între organismele vii (floră, faună), rocă, aer, apă, în condiții de climă și de relief diferite. Partea minerală a pedosferei, alcătuită din compuși mineralogici și petrografici în diferite stadii de alterare, constituie una din componentele de bază implicate în egală măsură alături de ceilalți factori ai mediului, în formarea, distribuția și evoluția sub aspect calitativ a învelișului de sol. Pedosfera, sau solul, reprezintă partea superioară a litosferei
Pedosferă () [Corola-website/Science/308104_a_309433]
-
Masivul Piatra Craiului (), adeseori , sau Piatra Craiului sau chiar Crai, este un lanț muntos calcaros aflat la sud-vestul Carpaților Orientali, dar care aparține lanțului Carpaților Meridionali, găsindu-se în nord-estul acestora. Din punct de vedere petrografic, Masivul Piatra Craiului se deosebește geologic și geomorfologic de masivele și grupele muntoase înconjurătoare, Munții Leaota, Munții Bucegi, Munții Făgăraș și Munții Iezer-Păpușa. În timp ce aceste grupe montane sunt formate aproape exclusiv din roci cristaline, „Crai”-ul, cum este adesea alintat
Munții Piatra Craiului () [Corola-website/Science/303030_a_304359]
-
altitudinea maximă a dealurilor nu depășește 400m față de nivelul mării,iar spre sud,la hotar cu comuna Amărăști,altitudinea lor scade la 150m.Luncile dintre dealuri ocupă suprafețe mici,sunt înguste și nu depășesc 800m lățime. Prin structura geologică și petrografică a reliefului din această zonă,resursele naturale ale subsolului sunt în general rare și în cantități mici.Astfel în albia Pescenei se găsesc și se exploatează nisipuri și pietrișuri folosite de localnici la lucrările de construcții.Ca material de construcție
Comuna Glăvile, Vâlcea () [Corola-website/Science/302026_a_303355]
-
Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată, existând un adevărat "mozaic petrografic" (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci eruptive, roci metamorfice). În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți: respectiv 18 sub-grupe montane în total. În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și calcare, respectiv Munții
Carpații Occidentali Românești () [Corola-website/Science/304634_a_305963]
-
Abraziunea este un proces de eroziune a țărmului de către apa mării (prin valuri, maree, curenți, sloiuri de gheață etc.). Este favorizată de existența unei alcătuiri petrografice eterogene a falezei. Denumirea vine din limba latină, de la cuvântul „abrasio” care înseamnă "roadere, tocire". Abraziunea generează nișe de abraziune, terase, faleze, insule, tunele ș.a. Materialele rezultate în urma abraziunii țărmurilor (nisip, argile) generează, sub influența valurilor, diferite forme acumulative de
Abraziune (geologie) () [Corola-website/Science/304351_a_305680]
-
iar văzut din vest se înalță cu 3.250 m peste valea Lauterbrunn, fiind lipsit de ghețari dar deosebit de impozant. Peretele de sud se ridică peste ghețarul Rottal, iar cel de est peste șaua Jungfraujoch. Muntele Jungfrau are o structură petrografică formată din roci calcaroase de vârstă mezozoică. Poalele muntelui în valea Lauterbrunn este constitută din roci din grupa cristalinului, ca marmora sau gneisurile, peste care s-au suprapus calcarele, în timp ce în regiunea piscurilor s-au suprapus magmatitele ca de ex.
Jungfrau () [Corola-website/Science/312030_a_313359]
-
glaciare. Astfel că relieful Câmpiei Moldovei este de origine sculpurală, format în condițiile unui substrat argilo-nisipos, ușor de erodat, având o evoluție influențată de legile dezvoltării eroziunii pe baziele fluviale. Înălțimile mai mari care mărginesc câmpia se datorează constituției lor petrografice, cu orizonturi mai dure de gresii și calcare sarmatice, care nu au fost încă distruse de eroziune.
Câmpia Jijiei () [Corola-website/Science/311727_a_313056]
-
Parcului Național Cheile Bicazului - Hășmaș" ("GEOBIOHAS"), de reevaluare a situației actuale a întregului patrimoniu natural existent în acest areal. Acesta s-a concretizat prin: inventarierea stării actuale a siturilor din masiv și din ariile limitrofe acestuia, cartari și studii geologice (petrografice, mineralogice), geotehnice, paleontologice și hidrogeologice, schițarea unui "Catalog al siturilor paleontologice din masivul Hăghimaș" și propuneri privind crearea unor rezervații științifice în zona vârfului Ghilcoș respectiv Hășmașul Mare. Primele date botanice despre flora zonei apar în a doua jumătate a
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
270 km nord-vest de Tbilisi. Controversa cu privire la situarea lui Elbrus în Asia sau Europa provine de la măsurarea topografică a cartografului suedez Strahlenberg (1676-1747) care a mutat granița inițială dintre Europa și Asia de pe linia cursului Donului la munții Urali. Structura petrografică a lui Elbrus care este un stratovulcan, este alcătuită din dacite și andezite unde în timpul perioadei holocene s-a format caldera cu diametrul de 14x17 km. Ultima erupție a lui Elbrus a avut loc cu 2000 mii de ani în
Elbrus () [Corola-website/Science/311278_a_312607]
-
lui Rocky Mountains. Ei fac trecerea bruscă de la masivul Munților Stâncoși ( Rocky Mountains) și regiunea de preerie a câmpiei Great Plains. Numele munților este dat după forma lor, care provine din termenul francez „téton” ce înseamnă „sfârc de sân”. Structura petrografică a munților este compusă din roci metamorfice, gneisuri, care au luat naștere în perioadele geologice din roci sedimentare. In crăpături în urma activității vulcanice s-a infiltrat ulterior magmă luând naștere filoane de granit. Regiunea munților Teton fiind supuse unor mișcări
Munții Teton () [Corola-website/Science/311299_a_312628]
-
raza localităților Petriș și Ilteu. Solurile brune de pădure se găsesc mai ales în zonele de deal din satele Corbești, Roșia-Nouă și Obîrșia. Ca variatăți întâlnim soluri brune-gălbui de pădure și soluri argilo-iluvionare, asociate cu litosoluri, regosoluri și stâncării. Mozaicul petrografic din zona comunei Petriș este evidențiat de intruziunile vechi și rocile vulcanice neogene. Întâlnim valea transversală Roșia cu sectoare de bazinete - ca cel din satul Corbești - și de vale îngustă, ca rezultat al eroziunii diferențiale. Râul Mureș pătrunde în județul
Comuna Petriș, Arad () [Corola-website/Science/310111_a_311440]
-
calcare, șisturi argiloase, gresii), roci metamorfice (gnaise, micașisturi), în zone calcaroase găsindu-se diverse forme carstice: crovuri, doline, polii, avene, peșteri - Peștera Topolnița. Relieful de deal cu caracteristici specifice morfologiei Podișului Mehedinți, cu aspect de relief fragmentat, prezența peșterilor. Alcătuirea petrografică a zonei deluroase se reprezintă prin calcare, micașisturi, gnaise, amfibolite, serpentine etc. Acest tip de relief este reprezentat de altitudini medii de 500-600 m, cu vârfuri spre 800 m-Vf. Baia-799 m, Vf. Cuca Înaltă 786 m, Cornetul Babelor 771 m
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
statului Utah, SUA. Pe teritoriul parcului se află canionul, care de fapt nu este un canion veritabil, ci mai degrabă un amfiteatru natural. Canionul a luat naștere prin procesele de eroziune mai accentuate pe partea estică a platoulului „Paunsaugunt-Plateau”, structura petrografica aparte au permis o eroziune mai accentuată cauzată de vânt, apa și îngheț formându-se formațiuni geolgice numite hoodoos. În funcție de compoziție rocile sedimentare au culori ce variază între roșu, portocaliu și alb. Bryce-Canyon-Nationalpark se află la , parte vestică fiind mai
Parcul Național Bryce-Canyon () [Corola-website/Science/310680_a_312009]
-
transforma în calcar sub formă de travertin. Aceste calcare sunt formate prin procesele de eroziune și transport și depozitare a calcarului, sedimentele de calcar în acest caz au o structură cu o granulație mai mare care din punct de vedere petrografic sunt numite brecii, având în structură un amestec de minerale, nefiind considerate calcare. În general aspectul calcarului este caracterizat prin nuanțe de culoare deschisă, de cenușiu, cenușiu gălbui.Prin prezența în compoziția sa a unor minerale considerate străine, ca de
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
de 25°15' și 25°40' longitudine estică și paralelele de 45°35' și 46°15' latitudine nordică, acești munți se întind pe o suprafață de cca 1.000 km2 În cadrul Munților Perșani se individualizează 4 compartimente: Au o structură petrografică complexă, alcătuită din roci cristaline, calcare mezozoice, fliș și aglomerate vulcanice. Prezintă interesante forme carstice (Cheile Vârghișului, peștera Merești, ș.a). În extremitatea de N a munților Perșani, Oltul și-a sculptat, în bazalt, frumosul și sălbaticul defileu de la Racoș
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
vârful Bivolul, cu altitudinea maximă - 1.530 m, se află în centrul unui mare sinclinal înălțat, în alcătuirea căruia se află o masă importantă de conglomerate cretacice de Ceahlău). Pe rocile mai puțin rezistente s-au format depresiuni de facies petrografic, ca depresiunea Găinești, pe Suha Mică (pe șisturi argiloase și marne bituminoase oligocene), depresiunile Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
1 900 m. Cea de a doua denumire este legată de înfățișarea ,gîrbovită" a munților și culmilor de la est de Prahova, care apare pregnantă drumețului, mai ales atunci când privește de pe meterezele Bucegilor. Munții Baiului se caracterizează prin uniformitate structurală și petrografică. Ei se desfășoară pe un vast anticlinoriu, numit de geologi “anticlinoriul Baiului", alcătuit precumpănitor din formațiuni de vîrstă cretacică. În componența lor se înclud marno-calcare, gresii calcaroase, cu diaclaze umplute cu calcit, marne, argile etc. În bazinul Zamorei apar local
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
formațiuni sunt cuprinse În mai multe elite secundare, orientate aproximativ NE-SV. Ele formează sectorul superior al boltei anticlinoriului. Structura este complicată printr-un sistem de falii aproape vertical, care taie anticlinoriul pe direcția predominant NV-SE. Monotonia structurală și petrografică imprimă o relativă uniformitate în aspectul reliefului și face ca aici să lipsească abrupturile, vârfurile ascuțite și crestele atît de familiare munților din imediata vecinătate (Bucegi, Postăvaru, Piatra Mare, Ciucaș). Altitudinea și poziția geografică determină condiții climatice similare cu cele
Munții Gârbova () [Corola-website/Science/306313_a_307642]
-
două perioade deosebite din punct de vedere cronologic, s-au individualizat subunitatea flișului cretacic (mai vechi și dispus către baza cuverturii sedimentare) și subunitatea flișului paleogen (mai tînăr și dispus în partea superioară a cuverturii sedimentare). Diferențierile privesc atît caracteristicile petrografice ale sedimentelor acumulate, cît și trăsăturile de ordin tectono-structural. În acest din urmă caz, se apreciază că flișul cretacic a fost împins (deversat) către răsărit, acoperind (șariind) flișul paleogen. Mișcările ulterioare de ridicare (epirogenice pozitive) au permis agenților denudaționali sa
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
să se constituie ceea ce, în geologia teritoriului, poartă denumirea de semifereastra tectonică Putna - Vrancea. În cadrul acesteia, poziția depozitelor cretacice este anormală, ele situîndu-se peste formațiunile paleogene. Considerate laolaltă, formațiunile cretacice și paleogene din alcătuirea Munților Vrancei se remarcă prin eterogenitate petrografică, o mare diversitate de structuri și o tectonică “vie”, actuală - elemente reflectate din plin în aspectele generale sau de detaliu ale reliefului. Substratul abundă în așa-zise faciesuri litologice, purtînd amprenta rocilor preponderente din alcătuirea depozitului geologic respectiv. Răspîndirea cea
Munții Vrancei () [Corola-website/Science/306310_a_307639]
-
este pîrîul Măria, cu obîrșia sub vîrful Omu — aici purtînd denumirea de Măria Mare. Masivul Suhard este drenat de o rețea hidrografică deasă, dar rîurile și pîraiele sînt scurte, însă cu pantă mare. Văile lor sînt relativ uniforme, datorită omogenității petrografice. Aproape în totalitate, rețeaua hidrografică are caracter permanent, reprezentînd totodată un element pregnant al peisajului. Turistul poate admira în lungul acestor ape numeroase repezișuri și mici cascade. În undele lor limpezi și reci, păstrăvul găsește cele mai favorabile condiții de
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
această fâșie de contact se pun în evidență și unele accidente tectonice (falii), iar dispunerea monoclinală a stratelor a permis dezvoltarea văilor subsecvente. De aceea, depresiunea subcarpatică dintre Topolog și Bistrița, și deci și limita ei nordică, este de natura petrografică, influențată numai în foarte mică măsură de accidente tectonice locale. Culmile montane coboară treptat spre sud, sub forma unor spinări domoale sau mai repezi, ce se termină fie cu abrupturi deasupra depresiunii, acolo unde aceasta este bine dezvoltată, fie se
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
o ora. Dispun de importante resurse de apă, atât asigurată de o rețea alohtonă de care sunt străbătuți, de o rețea densă de pâraie proprii, de variate pânze de ape subterane discontinui și cu calități minerale variate impuse de alcătuirea petrografică și o serie de lacuri preponderent artificale (pe râul Olt). Acest teritoriu subcarpatic aparține în întregime bazinului Oltului, și anume părții de trecere de la bazinul mijlociu la bazinul inferior. În traseul său se distinge acest sector subcarpatic desfășurat pe circa
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]