290 matches
-
mai pare digul destul de lung. E prea mic, mi se pare, ca să faci mișcare cum trebuie. Și e și destul de plictisitor. Dacă vrei o plimbare ca lumea, du-te la Howth sau în munții de lângă Dublin. Unde mergem? spune Amy pițigăiat. Unde crezi că se duc ceilalți? Ar fi grozav dacă am ști, nu crezi? — Chiar ar fi grozav dacă am ști, îi dau dreptate. Ca să putem să mergem în altă parte. Amy pare așa surprinsă încât îmi vine să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
se strigă la ei, sunt Împinși, repeziți, bruftuluiți de toată lumea și În tot acest timp ei surâd, fac glume, Își cer singuri scuze și, când se dovedește a fi mai puțin cazul, Încep dintr-odată să urle cu glas răgușit, pițigăiat, mâinile tremurându-le, obrajii congestionându-li-se: — Cum ai putut să faci o asemenea neghiobie? Când mi-ai spus că ai de gând să vorbești cu el și să-i ceri ceva, ți-am interzis, e adevărat, spune? Deci, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mâine... Vocea se îndepărtă puțin râzând, comentând, auzi cine zice ăsta că este, hă-hă-hă, auzi peste cine-am dat, și chicoteli, glasuri amestecate și vai de pula noastră, Nemuritorule, vino repede, te așteptăm cu fripturile pe masă, și alt glas pițigăiat, de fetișcană: — Vino, Nemuritorule, să te punem la treabă, că lui Zizi i-a murit. — I-a murit la intrare, chicotiră alte glasuri. Alo-alo, ne auzi? Nemuritoruleeee... Băi, mortăciune! reveni vocea lui Zizi, rățoindu-se aproape îngrijorată. Răspunde! Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
porc. Oricum, susținea canibalul, fusese o ingurgitare ritualică, făcută pe muzică tradițională africană, inclusă în compilațiile Buddha Bar. În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lângă ușa toaletei și sprintează, în retur, re-nfigându-se-n fața calendarului, ca bouleanul, cu ambii ochi holbați cât cepele! Zdrang...! Fenomenul soft și perfid al rememorării involuntare, prin asociere, funcționează și de această dată, fără greș. În urechi, îi miaună vocea pițigăiată a lui Zăpăcilă: "Din perspectiva noastră, a subsemnaților, nu ne interesează defel, despre ce cosoroabă de Cuvânt e vorba. Nu ne tentează o astfel de informație. Ne repugnă! Pagubă-n ciuperci! Noi suntem motani cu pedigree. Nu suntem indiscreți. Suntem
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi trăit boierește un an de zile tot satul, dacă nu și mai mult! ― Apoi las' să se aleagă scrum și cenușă din toate, că ele stăteau acolo degeaba, și noi pieream și nu ne auzea nimeni! făcu Orbișor aproape pițigăiat, frecîndu-și cu plăcere coșul pieptului pe deasupra cămășii, parcă și-ar fi alungat o durere. Peste drum baba Ioana, cu o strachină de boabe în brațe, își hrănea orătăniile, ocărând pe cele mai hămesite, ocrotind pe cele fricoase, făcând dreptate cu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gură de aer (relativ) proaspăt de afară. Nu a trecut un minut și un tînăr zdravăn l-a închis la loc sub nasul meu, aruncîndu-mi o privire ucigătoare. Altă dată a fost rîndul unei doamne în vîrstă să se răstească, pițigăiat, la un grup de tineri : „închideți, dragă, geamu’, că trage !”. „Cred că sîntem singurul popor din lume pe care îl trage curentul !” - se minunează o tînără revenită de la studii. „șapte ani am stat în Canada și nu am auzit pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
omizile și rămăsese aproape fără crengi. Cum a pornit vântul, a început să facă un fel de plecăciuni țepene și caraghioase, ca niște temenele de clovn, însoțindu-le cu niște țipete scurte și scâncete ce păreau și tânguire și râs pițigăiat. Zgomotele astea îmi întăreau și mai mult senzația că eram victima unei farse. De fapt, domnilor, mi-e foarte greu să vă fac să înțelegeți exact ce-am simțit atunci. Acum m-am obișnuit cu aerul de moarte ireală care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avea guturai de când îl știam. Mereu se ferea de curent, ca de ciumă, și în timpul prelegerii stătea cu căciula pe cap, iarna ca și vara, după ce ne cerea scuze pentru asta. Dar când începea să vorbească (avea și o voce pițigăiată!) devenea altul. Ieșea parcă din proptia-i piele, făptura lui se mărea pe nesimțite, lua proporțiile unui uriaș care ne stăpânea cu forța verbului său sclipitor. Uitam de el, uitam de noi și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
are un gust astringent, Îi Îngăduie să treacă pe bulevarde și străzi interzise pentru oamenii mai subțiri, fără ca nimeni, niciodată, să fi fluierat În urma lui: mă fătălăule! sau: ia te uită ce paiață! și să strige după el cu glas pițigăiat. — Excelent! exclamă Juan Lucas, gustînd din paharul de pisco; ai reușit să găsești formula corectă, dragul meu profesor. — Mai aduc unul!... Mă Întorc Îndată cu Încă unul!... Și făcînd promisiunea asta, Împărțea celorlalți musafiri paharele care-i mai rămăseseră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se trezise, partea cealaltă refuzând să-i urmeze exemplul; lucrul acesta făcea imposibilă trezirea cea deplină, adevărată, cu toate că realizam că fiecare secundă petrecută încă în pat putea avea efecte dintre cele mai nedorite. După un timp, s-a auzit cântecul pițigăiat și pătrunzător al ceasului electronic. Asta m-a trezit definitiv. Oare, cât să fie? Oho, destul de târziu! Am pierdut, deja, prima oră de curs. Parcă văd în condică, scris cu roșu: “Ora nu s-a efectuat”, sau: “Profesorul a fost
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
-Pe unde ai călătorit? o întrebă Codrin. -Peste tot: Rusia, Franța, Japonia... Codrin o ajută să-și scoată bagajele. O servi apoi cu un whisky și ciocniră paharele în semn de noroc. Vocea ei era când aspră, când nazală, când pițigăiată. Era ciudată ca un oximoron lingvistic. -Ai venit singur la petrecere? Îl întrebă ea. -Deocamdată, răspunse el. -Pot să rămân la tine peste noapte? -Bineînțeles că da! Au zâmbit amândoi cu complicitate. -Dar n-o să-ți fac nimic, preciză Codrin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
O mulțime de centre comerciale și de clădiri din beton de zgură, pentru care va trebui să dau socoteală la Judecata de Apoi. Din fericire, majoritatea or să fie spulberate la următoarea vijelie mai mare. Începu să fredoneze o variantă pițigăiată a temei tornadei din „Vrăjitorul din Oz“. Ea nu se putu abține să nu râdă. — Dar acum ne-am schimbat. Am adus doi parteneri noi și suntem mult mai ambițioși. —Robert. Ambiția n-a fost niciodată problema ta. — Nu, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și escorta sa. Pentru că până ce Gosseyn să-l observe, băiatul deja ridicase mâna. Câteva secunde mai apoi, acesta vorbi cu aceeași voce de copil, pe care o auzise deja Gosseyn; și cu aceeași furie. - A trebuit să așteptăm! spuse vocea pițigăiată. Ce v-a făcut să-ntârziați? Unde ați fost? Vocea Patru se opri în loc, plin de respect. Fața sa, văzută din profil, era încordată din cauza nerăbdării nejustificate din întrebare și a imposibilității de a explica unui băiat că era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
a știut că nu trebuia să întârzie nici o clipă. Așa că, atunci când fusese împins pe ușa de lângă podium, o rupse la fugă de bună voie. Scurta trecere în revistă a acestor momente fu întreruptă. - Aduceți-l aici în fața mea! porunci vocea pițigăiată. Îi arăt eu lui! De data aceasta, abia mergeau. Dar creierul lui Gosseyn mai remarcă ceva. Super-creierul său era stimulat. Primea un flux energetic. Diferit. O asemenea senzație nu mai fusese percepută de nici un predecesor Gosseyn, a căror memorie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
În felul ei, ținând cont de cele întâmplate, era o acțiune curajoasă. Și ochii lui exprimau tot curajul atunci când îl fixă pe prizonier. Brusc, fața i se contorsionă. - Ce ai făcut? Ce mi-ai făcut? Era un atac. Vocea era pițigăiată, furioasă, îndrăzneață. Totuși, după un moment, Gosseyn simți că această îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În sala tronului. ...Ca și cum scurta ședere a băiatului - rege în întunericul din capsulă - i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
după ce serviți micul dejun, va trebui să vă legăm. Șeful vrea să vină să te vadă. Nu prea era momentul indicat pentru o mișcare rapidă. Păru că și Majestatea Sa Imperială își dădea seama de asta; pentru că vocea sa deveni pițigăiată, dar controlată: - Să-i las să facă asta, domnule Gosseyn? Era necesar un răspuns. - Nu, Enin. Gosseyn analizase informațiile din vorbele purtătorului de cuvânt al intrușilor. El explică: - Sunt de părere că îi vom întâlni pe câțiva dintre cei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de treabă, aproape că nu vă vom deranja. Puteți continua să jucați sau, mă rog, ce aveți chef, cu condiția să nu vă apropiați de telefon și să nu comunicați cu exteriorul. Miga, roșu la față, cu bărbia umedă, exclamă pițigăiat: ― E un abuz! Puteați cel puțin să ne consultați în prealabil. ― Treaba asta am omis-o într-adevăr, rânji Scarlat trecîndu-și degetele prin părul cărunt. Avem și greșeli... ― O desconsiderare, nu-i așa... ― Dobitoc! scrâșni nevastă-sa și bătrânul amuți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
privi pe sub sprâncenele groase. ― Înseamnă că n-ați făcut nici o brânză. Părea dezamăgit. ― Adevărat, recunoscu maiorul. Se uită în lungul pereților. Mă întreb unde poate fi ascuns un cadavru. ― La mine în odaie? ― La dumneavoastră, în altă parte... Bătrânul izbucni pițigăiat. ― Ce-s glumele astea!? Cum vă permiteți? ― Nu e o glumă, domnule Popa, am certitudinea că Valerica Scurtu a fost asasinată. Sublinie: În această casă. ― Vă avertizez că asemenea ofensă... ― Va fi consemnată în carnețelul dumneavoastră. ― Bine, dar e o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. "Să se învețe minte, bine i-ai făcut", l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
stând încă pe vine alături de cei doi întinși la pământ. — Braah! — Ce faceți, cu toții, acolo jos pe podea? întrebă un om din pragul ușii. Chipul voios al domnului Gonzalez se împietri într-o mască a groazei și spuse cu voce pițigăiată: — Bună dimineața, domnule Levy. Suntem foarte bucuroși să vă vedem. Am trecut pe aici să văd dacă nu mi-a sosit vreo scrisoare personală. Vreau să mă reîntorc imediat pe coastă. Ce-i cu anunțul ăsta mare aici? O să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care să se simtă În siguranță, să se simtă iubită, să se simtă bine. Dar un asemenea loc nu mai exista decât În amintirea ei. În seara aceea sigilase prima cutie. — M-ai folosit În mai multe feluri, auzi vocea pițigăiată a lui Sam În receptor. M-ai folosit ca roată de rezervă, pentru când nu voiai să ieși cu Roger, ca să aibă cine să-ți plătească ieșirea În oraș, m-ai folosit ca să te scutesc de discuțiile plicticoase cu Corinne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
țâșnit sângele pe nas fiindcă mă uitasem la el chiar în clipa când am zis ceva despre Dumnezeu și a avut impresia că l-am înjurat. „Să se învețe minte, bine i-ai făcut”, l-a aprobat cu un glas pițigăiat, lungindu-și gâtul, o femeie care avea părul vopsit în culoarea morcovului. După ce mi-am șters sângele și m-am îndepărtat, mă pregăteam să-l înjur fără ocoluri pe agentul de circulație când m-a luat de o parte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neo-ocultismul teutonic.“ Belbo părea să fi uitat incidentul cu Lorenza, iar eu Îl secondam, apăsând pe accelerator În vederea reconstituirii: „În fond, putem considera În această lumină Însăși puterea lui Hitler de a atrage mulțimile. Fizic era un broscoi, avea vocea pițigăiată, cum făcea de Înnebunea lumea? Trebuie să fi posedat facultăți mediumnice. Probabil, instruit de vreun druid de prin părțile lui, știa să se pună În contact cu curenții subterani. Era și el un știft, un menhir biologic. Transmitea energia curenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
naos, lunecau pe lângă draisiniennes și motocicluri, mai că se dădeau de-a dura prin umbră, unii purtând un jilț și o masă acoperită cu pânză roșie În spațiul larg de trecere din fund, alții punând ici-colo alte felinare. Mici, nocturni, pițigăiați, ca niște copii rahitici, iar unuia care trecea pe aproape de mine i-am zărit trăsăturile mongoloide și capul chel. Erau acei Freaks Mignons ai lui Madame Olcott, micii monștri respingători pe care-i văzusem pe afișul de la Sloane. Circul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]