8,421 matches
-
activă, deosebit de utilă în îndeplinirea obligațiilor administrative. Totdeauna prestantă, atitudinea lui în societate slujea drept exemplu dojenitor în comparație cu "stângăciile" fiilor lui, care, din păcate, nu-i semănaseră. În schimb, cu o educație aristocratică, din care nu lipseau limbile străine și pianul, mama trăia într-o lume confecționată din lecturi și propria fantezie. Exaltată și cu mintea vioaie, inconsecventă și lipsită cu totul de simplitate și naturalețe, avea totodată o fire nobilă și era însuflețită de cele mai bune intenții în tot
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
vine azi. Un băiat, care nu-l cunoaște, dar care are un mesaj de la el, spune că vine mîine. Atunci, probabil că mîine se vor ridica și zmeele. Se aude, din cînd în cînd, mai tare sau mai încet, un pian. Sunete care se întîlnesc la jumătatea intervalului dintre realitate și vis. Pe ușa visării intră Pozzo și Lucky. Ei vorbesc altfel, se mișcă altfel. Aici, totul este altfel. Chiar și luna, cînd apare" Se aprind felinarele! Estragon: "Nu mă atinge
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
ghemuiește Estragon și adoarme. Chiar și în strădaniile, nu mereu reușite, ale lui Marius Cordoș-Pozzo de a ridica ștacheta în propria interpretare. În comicul straniu al lui Lucky-Mihai Bica, o apariție elaborată, pentru mine neașteptată în jocul actorului. Și iarăși pianul. Departe, aproape. Tare, încet. Muzica originală și interpretarea îi aparțin lui Dumitru Dabija, care l-a mai acompaniat, discret, pe regizor de cîțiva ani încoace. Un text atît de dificil - numai dacă îl citești - rostit și interpretat minunat de Costache
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Bach, Arta fugii sfîrșind în orînduirea asta de note - si bemol, la, do, si diez. Lăsînd deoparte, acum, parantezele înfoiate în chip de portativ, Fugă spre centru nu-i o descriere de interior, la ceas de seară, cu măsuță și pian. Este, mai curînd, un odgon făcut din vreo trei feluri de istorie. Una turtită, subțiată, cît o foaie dintr-o carte groasă în care e vorba de 23 August, de Uniunea Sovietică, de invazia din Cehoslovacia, de ministere și anchete
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
Într-un târziu, pricepu că voia să intre în curte cu fața, ceea ce ar fi fost mai comod, la ora și în dispoziția în care era, doar că de obicei trăgea mașina cu spatele. După ce intră în casă, cântă la pian câteva colinde, acompaniindu-l pe bătrânul său camarad negru și scorojit cu vocea lui de tenor înfundat." (p. 52) Totul e bine când se termină cu bine. Cristian Teodorescu, Îngerul de la benzinărie, povestiri, Editura Paralela 45, Pitești, 2003, 184 p.
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
tatălui meu a locuit la Oradea Mare pînă la refugiu din 1940, cînd s-a mutat la București. Am văzut fotografii delicate dintr-un oraș elegant, cu oameni eleganți. Casa din Oradea, de pe Academiei nr.2. Livada, curtea, biblioteca bunicii, pianul ei. Într-una din poze, o prietenă a bunicii mele. O doamnă frumoasă, cochetă, a cărei vitalitate iese din ramă. Doamna Schmelz, profesoară ca și bunica, una dintre reprezentantele unei comunități puternice, cum era cea evreiască din Oradea, stă, ușor
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
ce-s la bază, ingineri, horoscopiști, de la țară, și asta după ce Vadim Tudor care-a ajuns acum medic psihiatru (am văzut că scrie dr. înainte de Corneliu) mă numise prin '90 legionar, cum de fapt fusese bunica, deoarece purta bască pentru pian. Să revenim. Căcat e un cuvînt urît. Dar uman. Se poate spune că umanitatea întreagă se poate defini, la o adică, prin el. De ce doar intelectualitatea? Pentru că DEX: "Pătură socială neomogenă formată din oameni pentru care munca intelectuală reprezintă", tra
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
amenințată mereu de întoarcerea gazdei dintr-un provizoriu îngheț se reduce la un inventar de stări vagi, care trec din una în alta, și de obiecte iubite cu o devoțiune aproape maniacală: flautul și bolul cu briantină ale tatălui dispărut, pianul lui Abel, scărița pentru porumbei... Prin dantelăria ușor boțită care "ține", ca un jabou, portretele de familie, își face brusc loc, cu materialitatea ei agresivă, o concrescență ca o șopîrlă vineție, apărută pe gîtul lui Abel. Tumora, crescînd necontrolat, îl
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Medio-Monte, situat la marginea Marii Câmpii, este, mai degrabă un spațiu nedefinit, oarecum închis și misterios, cumva refractar, uneori purtând chiar semnele alienării. Există o Societate și o Școală Minieră Superioară, un penitenciar, un tribunal, un spital, un cartier numit Pianul de Sus, o anume Piață de Fân și cam atât. Subiectele povestirilor nu sunt nici ele extraordinare, aș putea spune că sunt chiar banale, dar modul de a le istorisi le conferă un anume insolit. În povestirea care dă și
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
se răzleți prea mult de substanța presupus omogenă a lumii dintîi, creația poetică apare contrasă în obiecte, reificată. Realizată dar și „pedepsită” prin metaforă pentru ambiția ei de abstragere, de factice neatîrnare: „Poezia e un acoperiș lunecos, mîna atinge/ clapele pianului pentru a lăsa o priveliște/ cu fluturi dezbrăcînd florile de miros.(...) Poesia e un acoperiș lunecos, timpul/ detună-n oglinzi imaginea fără contur/ a iluziei - poesia rămîne” (Poesia). Sau e asimilată nopții romantice, acelei viziuni „în stare naturală” care e
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
petrecuți la Nottara, patimi ce o mistuie și o fac să se suie pe pereți, la propiu, să-și pună la bătaie tot arsenalul ca să-l cucerească pe Sebastian. Sau pe Viola. La urma urmelor, iubirea... și acompaniamentul live al pianului, pe tot parcursul spectacolului, ca la petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
pe Viola. La urma urmelor, iubirea... și acompaniamentul live al pianului, pe tot parcursul spectacolului, ca la petrecerile în care zorii zilei îi surprind pe îndrăgostiți ascunși prin diferite colțuri, iar pe pianist la locul lui, prelungind voluptățile. Și tot pianul marchează contrapunctul, cele cîteva secvențe de gag, care intervin cinematografic și scurtcircuitează, într-un fel, ritmul fantomatic, devitalizat, al personajelor. Și Valentin Mihali, sluga-bufon, călărind pe cele două registre și biciuind ca un virtuos fantasmele nopții și realitatea, deopotrivă, pentru ca
În căutarea timpului pierdut (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12960_a_14285]
-
văzduhului pe care nu-l realizează decât marile seisme. Spectacolul a fost un succes, ciorogârlenii au plecat numai după ce serbarea a luat sfârșit, la finele nobilei manifestări artistice s-a auzit și un distih de circumstanță: “Să ne cânte la pian/ domnișoara Damian”. Și chiar așa, dânsa, mai ceva ca noi, studentă cred, a făcut să răsune pianul, picurând cu “Für Elise”. Și cu strânsul gunoaielor, în mai multe reprize, ne-am descurcat, sub privirile impenetrabile ale aborigenilor, dintre care nici unul
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
numai după ce serbarea a luat sfârșit, la finele nobilei manifestări artistice s-a auzit și un distih de circumstanță: “Să ne cânte la pian/ domnișoara Damian”. Și chiar așa, dânsa, mai ceva ca noi, studentă cred, a făcut să răsune pianul, picurând cu “Für Elise”. Și cu strânsul gunoaielor, în mai multe reprize, ne-am descurcat, sub privirile impenetrabile ale aborigenilor, dintre care nici unul nu ni s-a alăturat să pună mâna, fiind clar că ei nu aveau de obținut vreo
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
fost dovada nevinovăției lui căci Încidentul s-a Închis aici. Sau doamna Papadopol, profesoara de sociologie, soția profesorului de latină și greacă Papadopol(Ce o mai fi cu Mira, fata lor, o fi făcut carieră muzicală, căci urmase clasa de pian la conservator) o femeie firavă, scundacă, dar energică foc, spre deosebire de soțul ei care era un om molcom și calm, mereu cu un zâmbet timid În colțul buzelor, parcă nevrând să deranjete cu prezența lui pe nimeni care abia răsărind din
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
mîna a doua de acum o sută de ani, în care apare chiar sala unde se ține ședința noastră de azi, pe-atunci, n-o să vă vină să credeți, stimată doamnă, ce era aici: un salon cu oglinzi venețiene, un pian Blütner, și chiar o mică scenă de teatru! * ... Povestea casei ar putea fi o sursă de inspirație mai bună decît sordidul nostru cotidian, căruia, îi acordați prea multă atenție, după umila mea părere! Chiar nu v-a trecut prin minte
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
quartet și îi promit că-i voi aduce un cd cu opus 132 cînd vin la Sibiu, în mai. Nu ține să aibă toate quartetele, cum îi propun, dar se bucură că va primi, făgăduite mai demult, toate sonatele de pian ale lui Beethoven cu Richard Goode. Aproape că mă umilește - dar, în același timp, mă umple de bucurie admirativă - precizia cu care-și amintește el acest roman, citit cu o jumătate de secol în urmă. Mi-a vorbit, de exemplu
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
fi vorba de o simplă greșeală de transcriere făcută de compozitor? Că poemul Cîntec de adormit elefantul face aluzie la Debussy mi-a spus-o chiar Mircea care, pe vremea cînd locuia în Strada Spătarului, în casa părintească, "citea" la pian (cîteodată și mie) bucăți din Bach, Scarlatti, Mozart, Beethoven, Chopin, Debussy... Era un bun pianist, dar mult mai puțin bun, ținea el să adauge, decît fratele său Emil, care-și pusese capăt zilelor cînd Mircea avea unsprezece ani, în 1942
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
cînd Mircea avea unsprezece ani, în 1942. Îmi povestea adeseori despre Emil, a cărui umbră tragică bîntuia casa din Strada Spătarului. Cînd a început să scrie poezie, tîrziu și mai mult în joacă, Mircea era pe punctul de a abandona pianul - curînd avea să-l abandoneze definitiv -, dar nu și amintirile lui muzicale sau gustul rafinat pentru muzică... Scriind acestea, cad eu însumi "victimă unei asociații de idei" căci, deodată, poezia lui Mircea îmi apare ca o partitură complexă de citate
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
el plin de citate muzicale amestecate cu "impresii" imediate și fantasme produse de aceste "impresii". Adineaori, am căutat și găsit surprinzător de repede (în neorînduiala în care îi țin cd-urile acumulate în ultimii ani) cele cinci discuri cu operele de pian ale lui Debussy, în interpretarea lui Aldo Ciccolini. Am început să le ascult, bineînțeles, cu Children's Corner. Cred că formula huxley-ană i s-a impus inițial lui Mircea, i s-a întipărit în memorie, sau i-a produs, cum
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
credință, fraze memorabile sau selectate idiosincratic, însoțite de minime comentarii, alcătuiesc o compoziție sumbră (dată fiind tema, dată fiind sinuciderea îndelung și minuțios pregătită a autorului, la o dată fixă, mărturisită prietenilor, amînată dintr-un motiv aparent frivol - un recital de pian al lui Gieseking anunțat între timp - dar finalmente executată cu o voință inflexibilă) și totodată extraordinar de ironică și de artificială. Impresia de artificialitate vine tocmai din ninsoarea citatelor, care are loc parcă în mintea unui om înzestrat cu o
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
avut surpriza de a găsi un oraș curat și frumos, cu respect pentru marele fiu al său, poetul Nichita Stănescu. Casa Memorială În care a copilărit poetul este bine Întreținută, și plină de mobilă, diplome, trofee, cărți, premii, poze, un pian etc, care stârnesc emoția vizitatorului. Gazdele, deosebit de amabile și de cunoscătoare a vieții poetului, ne-au Însoțit prin camerele În care a trăit cel pe care Îl căutam, Îl vedeam cu ochii imaginației și Îl recitam În gând. Era duminică
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
după un discurs de deschidere rostit de Valeriu Braniște („despre sociabilitate și însemnătatea ei pentru progresul omenimei [sic!]”), între opusurile interpretate s-a numărat și Serenada de dimineață [sic!] (Aubade pour Violon et Piano), o versiune (transcripție) pentru vioară și pian a trioului Aubade pentru vioară, violă și violoncel în Do major (titlul inițial, Sérénade pour Violon..., a fost înlocuit ulterior de Enescu cu cel de Aubade pour Violon..., așa cum se poate observa pe foaia de titlu a manuscrisului - o posibilă
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
pentru titlul neobișnuit sub care a apărut opusul în presa lugojeană, o evidentă contradicție de termeni -), la puțin timp după editarea sa (Editura Enoch, Paris, 1903), cântat, posibil, în primă audiție la Lugoj. Trioul Aubade și transcripția pentru vioară și pian (elaborate în anii 1899 1900) au fost publicate în ediția Enoch alături de o transcripție pentru pian la patru mâini. Trioul are caracter omagial, pe prima pagină a partiturii fiind inserat textul dedicației adresate cuplului regal român, regina Elisabeta și regele
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
la puțin timp după editarea sa (Editura Enoch, Paris, 1903), cântat, posibil, în primă audiție la Lugoj. Trioul Aubade și transcripția pentru vioară și pian (elaborate în anii 1899 1900) au fost publicate în ediția Enoch alături de o transcripție pentru pian la patru mâini. Trioul are caracter omagial, pe prima pagină a partiturii fiind inserat textul dedicației adresate cuplului regal român, regina Elisabeta și regele Carol I, la aniversarea a 30 de ani de căsătorie. Caracterul omagial al opusului devine explicit
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]