52,877 matches
-
tot mai întinse, se vedeau crestele albicioase ale munților, petele albăstrui ale pădurilor, văile verzi, panglica râului strălucind în soare, sub un cer fără pic de nori. - Haideți, grăbiți-vă, ne zorea căutătorul de minuni. Ea ridica atunci de jos piatra pe care se oprise s-o privească ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care-o făcuseră să zăbovească și își relua drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
drept. Și fraza următoare pentru care nu pun mâna în foc: Bășcălia la francezi este o bășcălie superioară, o trans-bășcălie - făcu Eugen Ionescu - Mitică soigneusement deghizat. 4 martie, 1977, ora 21,22 - după cutremur: Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiați, să punem în locul lor cedrii... (Noul Testament, Isaia 9-10). 8 august, 1977: ...În acest mod, sau convertim rolul nostru de avangardă într-o realitate, sau el se va reduce la o afecțiune de idei ce ar
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
paturi de fier suprapuse și cu căpățânile lor în care se află un lichid în care înoată câte un pește singuratec, încremenit ca o obsesie: Ideea fixă. Idem, Laponia: locurile de sacrificiu alese cu grijă în natură unde vegetația sau pietrele par a alcătui forme speciale... numai bune pentru a locui în ele duhul protector... La laponi, zeii trăiesc în natură sub chipul unor lespezi, de multe ori, pur și simplu niște pietroaie, așa cum în țările civilizate pictorii, sculptorii, artiștii abstracți
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15070_a_16395]
-
această lume pe dos, un stat perfect adaptat: o țară străbătută de tunele "cu străzi, cu semafaori, cu intersecții" și catacombe cu "mii di barili di mușcat strategic, pentru un caz di șeva, di război în spațî", cu zăcăminte de piatră ponce care "chiar exploatat la sînge, ș...ț poate asigura combaterea tuturor bătăturilor soldaților din țările N.A.T.O. ", condusă de majoritate, "adică proștii" (pentru că "un prost adevărat e un profund șinstit, deci, în prostia lui, perfect competent"). Perfect opuși mărunților
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
un tip mă pusese la skanderbeg"; Sugestia ta în legătură cu skanderbegul mi se pare bine venită"(ib.); cuvîntul apare chiar abreviat: "ca unul din cei mai buni concurenți de ska, trebuia să fii și tu prezent aici"; "concursul de skg de la Piatra"(ib.). Termenul tinde tot mai mult să devină denumire oficială: pentru un site național se folosește termenul englez - "Romanian Armwrestling", dar și cel specific - Skandenberg -, chiar în formula-adresă (skandenberg.getfit. ro), ca și în diverse anunțuri publicitare: "Acesta este primul
Skandenberg / Skanderbeg by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15071_a_16396]
-
el, fiindcă urcînd la tribună simți un dispreț ciudat pentru cei care și-au disputat norocul de a-i strînge mîna și nu s-a mai înduioșat ca odinioară de gloata de indieni desculți care abia mai puteau îndura dogoarea pietrelor încinse din mica piață stearpă. Făcu să amuțească aplauzele cu un semn, aproape cu furie, și începu să vorbească fără gesturi, cu ochii ațintiți asupra mării ce gemea de căldură. Vocea-i domoală și profundă avea calitatea apei nemișcate, însă
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
o icoană, un zîmbet și noi ne-am/ întors de la fața lui// poate pescărușul - un coșmar al vîntului/ iarba care caută verdele ca un orb/ sînt o icoană și noi ne-am întors/ de la fața ei// poate-i un zîmbet piatra, parfumul/ ploaia pe apă sau focul în care se/ află casa care adăpostește focul// poate-n strîmtoarea dintre verdele/ și albastrul mării e o icoană/ și noi ne-am întors/ noi ne-am întors// de la fața ei" (Primăvara). Sub imperiul
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
edenic se preschimbă, grație acestei developări, într-o stare aurorală. Metamorfozele lumii fenomenale sînt angajate în sensul salvator al schimbării vitale, al fertilității inepuizabile: "Vîntul și iarba sfîșiindu-se,/ ca fiarele sălbatice se ling și se mușcă/ spulberîndu-se peste jnepeni și pietre" (Vîntul și iarba sfîșiindu-se). Un rol semnificativ îl îndeplinește cromatica împrospătată, regeneratoare și energizantă, care preface sumbra imagistică expresionistă într-una stenică, impresionistă: "Daniel, azi îți voi vorbi despre culorile/ grave ale Nordului: negrul cleios al/ lutului, negrul - prelat al
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
consideră ca fiind "artistic". Important este să admiți că lucrezi cu materiale a priori neartistice. Acest principiu inițial este decisiv. * Opera e un ansamblu de elemente obișnuite, comune (cuvinte, mișcări, ritmuri, culori), tot așa cum Capela Sixtină e un conglomerat de pietre, cărămizi, var etc. Nimic nu este mai plictisitor în teatru decât un actor "artistic", care ține să se remarce printr-un savoir faire "artistic". Jean Gabin nu a fost niciodată "artistic", mulți actori de la Comedia Franceză sunt. * Ca pedagog, caut
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
pe ordinea de zi a parlamentarilor proiectul Legii privind protecția limbii române. Această lege, care s-ar vrea a fi patriotică, este periculoasă în idee, aberantă în detalii și inaplicabilă în practică. Periculoasă în idee. Limba națională este una dintre pietrele de temelie ale unui popor. Ea definește mai mult decît orice altceva (cetățenie, domiciliu, declarații, activitate etc.) apartenența la o națiune și trebuie să fie prețuită ca atare. în particular, cu toții trebuie să fim preocupați de utilizarea corectă a regulilor
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
ambiția să spună souris la mouse, în schimb se resemnează în fața multor altor anglicisme, precum hard, soft sau rock'n roll. Apropo, n-ar trebui traduse și numele de genuri muzicale, acolo unde se poate? Că aici s-ar putea: piatră și rostogolire sau pietros și rostogolit. Pe de altă parte, nu mă îndoiesc că vor trebui traduse toate maximele și sintagmele latine - care, de altfel, au echivalente în română, deci ar trebui interzise cu totul. A priori/posteriori, post festum
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
spre Icoanei. Nu erau autobuze, nici troleibuze. Bucureștiul, mult mai "concis" decît astăzi, putea fi privit aproape în întregime din tramvai: în centru, blocurile interbelice știute, în spatele lor, case din secolele trecute, cu mici grădini sau curți, străzi pavate cu piatră, curate, luminate și pline de copaci. Tramvaiul trecea fălos prin acest peisaj care astăzi mai poate fi văzut doar în filme. Mergea încet, oprea des, făcea stații lungi. Cîteodată plin ochi, adesea gol, încît stăteai pe banchete de lemn și
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15249_a_16574]
-
la a doua vedere (limpezită de Testamentul francez) prin știința de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
demne de aventurile oricăruia dintre eroii imaginați de autor. Încă de la apariție, romanul are parte de probleme de încadrare, editorii, criticii și istoricii literari supunînd-o la probe mai grele decît cele ale "Frăției Inelului" în drumul spre Mordor, ținutul de piatră și cenușă al Stăpînului Întunericului. Astfel, cronicile (și, mai tîrziu, dicționarele și enciclopediile) vorbesc în mod eronat despre o trilogie, cînd, de fapt, Tolkien scrie un singur roman (alcătuit din șase cărți și un apendice) pe care îl publică în
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
o serie de corecturi pe text, înlocuiește prefața originală cu una nouă și adaugă un index de nume și trimiteri la pagină, însă într-o variantă abreviată. Este momentul în care, asemeni magicianului Gandalf, confruntat cu o șaradă inscripționată în piatra Porților închise ale Minelor Moria, cititorul trebuie să dezlege enigma cuvintelor autobiografice ale lui Tolkien, pentru a realiza dificultatea situației și a merge mai departe cu sufletul împăcat: Cînd, în cele din urmă, cuvîntul "sfîrșit" a apărut, întreaga poveste a
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Orient-Occident, tradiționalism-modernism, mistică, religie, contemplație, pe de o parte, și spirit critic, raționalism, dorința de a crea concret, pe de alta, această polaritate o găsim în toate culturile. Între Dante și Petrarca, de pildă, sau, cum zicea Papini, între poezia pietrei și poezia mierii". Se produce în felul acesta o universalizare a culturii, prin considerabila relaxare a eurocentrismului. La noi, înregistrăm o deplasare a accentului de pe estetic (Maiorescu, Lovinescu, Călinescu) pe spiritual. Sub egida lui Nae Ionescu, actul cultural devine la
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
să-l faci este să pui în paralel cele două poeme. Unul premonitoriu, scris demult, în salonul unui spital, celălalt aproape ritualic, nu mai puțin halucinant, scris în disperarea despărțirii finale. Iată-le: „și eu mort de mult cu o piatră de moară pe piept / am hotărât în sfârșit să plec / să pornesc de pildă dintr-un garaj înecat în aburi / să merg așa până la un crâng (tufiș) unde mă așteaptă sora Fântână / să mă rezem acolo de prăbușirea ei” ( G.
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
halucinantului „ghetto ancestral”, pomenit de Ov. S. Crohmălniceanu, îl face să resimtă, atît de dureros - anxios, împrejmuirile. Tîrgul, „excrescență parazitară”, se delimitează net de țarina sănătoasă și reavănă de dincolo, așa cum într-o poezie a lui Ioan Alexandru gardul de piatră al cimitirului este pus „să nu se molipsească pămîntul rămas viu / în libertate.” Același Fundoianu „colonist” se dovedește a fi, de fapt, un admirator fervent, pe viață, al lui Arghezi cel „iscat din cronicari”. Nu se sfiește nici să îl
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13384_a_14709]
-
în calcul, și anume aceea a lui Titi Ceară, care pornește, și de această dată, de la o formă cu o bogată carieră în preocupările sale, și anume de la aceea a lupoaicei, formă pe care a mai experimentat-o și în piatră (la Baia Mare), și în metal (la Călărași). Schimbînd încă o dată criteriul de lectură și privind totul din punctul de vedere al spectacolului propriu-zis, al impactului optic nemijlocit, atunci lucrarea cu cel mai mare potențial decorativ, altfel spus, ale cărei suprafețe
Bata Marianov se întoarce by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13388_a_14713]
-
din moment ce cauți ceva, înseamnă că ai și găsit, Tudor Octavian găsește. Găsește obiecte și fantasme, lumi uitate, exilate, neglijate și, de multe ori, abia născute, deși vîrsta lor este respectabilă, artiști și opere, destine fascinante și ingratitudini implacabile ca o piatră de mormînt. Rezultatul acestor rătăciri somnambule și al acestor fascinații aproape mistice este recent apăruta sa carte Pictori români uitați, NOI, media print, București 2003, căreia chiar i-am scris o prefață, pentru că eu însumi visez și rătăcesc similar și
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
uneori covorul, cu scârbă, cu groază, când insomnia intra la el în cămăruță să-i biruie noaptea. „Iartă-mă pentru moartea mea, e imposibil să înțelegi dar iartă-mă, mamă”. O hârtiuță ruptă de pe marginea revistei Critica, peste ea o piatră alături de sacoul care a rămas ca un semn de hotar pentru primul marinar din zorii zilei. Până în noaptea aceea fusese atât de fericit, sigur că în ultimele săptămâni li se păruse cam ciudat; nu ciudat, mai bine zis distrat, privind
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
M. Beza, Rumanian Proverbs, London, 1921. Proverbele care nu apar în aceste cărți sînt traduse de Virgil Lefter prin cvasi-literalizare. În acest sens, nu există diferența de metodă față de nouă apariție. “Omul mai slab că floarea și mai tare ca piatra” este tradus: “Man is frailer than a flower and stronger than a stone”. Sau: “Norocul e nimic, înțelepciunea e totul” apare în engleză: “Luck is nothing, wisdom is all”. Să fie aceste proverbe tipic românești? Dicționarul lui Virgil Lefter este
Despre cai, oale și vin by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13450_a_14775]
-
concentrează atenția și ansamblul liricii stănesciene, dar „plusurile” sunt mai greu de înregistrat datorită aceluiași demers critic abstract, neadecvat. Câteva exemple. Văduvit de contextul inițial, citatul care însoțește poezia Lauda somnului, vol. O viziune a sentimentelor, este totuși relevant: „Contemplarea pietrei inerte ș...ț presupune acum un elan ascensiv ce împreunează teluricul cu uranicul pe fundalul dematerializării. Zenitul celest este înconjurat de epifanii ale formelor terestre lipsite de inerția gravitațională. Pătrunderea prin transparentizarea albastră ar fi contrapondere la ispita reiterării vechii
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
Publicată într-o primă ediție în 1959, cartea sociologului de origine canadiană Erving Goffman The Presentation of Self in Everyday Life (tradusă de Simona Drăgan și Laura Albulescu sub titlul Viața cotidiană ca spectacol) e ceea ce limbajul clasic numește o „piatră de temelie” pentru un tip de abordare aproape revoluționar în științele sociale. Membru al Școlii de la Chicago (unde și-a luat în 1953 doctoratul), Goffman scrie din perspectiva interacțiunii simbolice, analizînd în principal elementele ce iau parte la această interacțiune
Theatrum mundi by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13470_a_14795]
-
de lucrări. Ele vorbesc, așa cum spuneați, și despre dumneavoastră, despre bucuriile și tristețile artistului. - Viața mi-a oferit șansa de a-mi forma un bagaj destul de voluminos și de bine închegat de lucrări, multe în bronz, altele în marmură, în piatră, în lemn, în teracotă. Asta e viața mea. Necazurile cele mari au fost cele ale plecărilor pe lumea cealaltă: întâi ale părinților, pe urmă a soției. Încet-încet, am rămas cam dezgolit de familie. Fiecare ne așteptăm rândul. Eu am, însă
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]