182 matches
-
după 1848, scrierea lui Lăcusteanu e un document de epocă neegalat, în genul lui. Greu de citit, fără nimic din deliciile stilului care-i displăceau atât lui Camil Petrescu (Lăcusteanu însuși nu-i prețuia pe scriitori), memoriile sunt pline de picanterii, de anecdote, de veșnice balansuri între turci și ruși, de piruete diplomatice destul de triste, dar și doldora de învățăminte. În caz că istoria se repetă...
Limba reacțiunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2878_a_4203]
-
ciob în ochi vedeau lumea iremediabil urîțită. 2. Reperele culturale ale omului comun sînt: Eminescu, Caragiale, eventual Barbu. Dar nu mai departe de un joc secund, mai pur. Despre ei putem și trebuie să știm cît mai mult, eventual niște picanterii de biografie bune de impresionat convivii. Dar trebuie să ne întoarcem repede în umbra falnicelor bolți. Pentru că altfel riscăm să devenim extremiști și demitizanți de serviciu ca aceia din celebrul număr al Dilemei. Iar Cristian Tudor Popescu e mai degrabă
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
reacțiile pe care le-ar provoca autorilor vizați -, dar și foarte prețioase pentru istoria literară, fie ea și așa zicând orală. Paginile despre Nichita - cu care a fost bun prieten - se parcurg pe nerăsuflate: e acolo, pe lângă multă anecdotică, pe lângă picanterii - Nichita fiind, ni se spune, el însuși un mare bârfitor -, și multă afecțiune discretă, și fidelitate de bun prieten. Strălucitor ca personalitate, risipitor cu banii - mulți - pe care-i lua din scris și din compromisurile de nevoie, deschis și cu
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
o listă cu defectele poetului, conform principiului că „defectele oamenilor, fie ei chiar poeți de geniu, sunt mult mai interesante decât calitățile lor”. Peste tot, în aceste amintiri și evocări, se întâlnește acest mix - curios - de bășcălie, de gust pentru picanterii, de limbaj slobod, insensibil la menajamente și la vreo corectitudine politică, pe de o parte, iar pe de alta, de scrupul pentru exactitatea informației. Agopian se simte dator mereu să furnizeze cititorului date exacte și informații despre evoluția ulterioară a
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
și de discipolii săi, exercițiile de meditație zazen într-o mănăstire de lângă Tokyo, întâlnirea cu regina Farah a Iranului și cu numeroase personaje ieșite din comun sunt doar câteva dintre punctele de interes ale acestei (auto)biografii. Nu lipsite de picanterie sunt poveștile legate de România, în cei trei ani petrecuți în fruntea Teatrului Național bucureștean. Andrei Șerban: O biografie. Editura Polirom, Iași, 2006. Preț: 24,90 lei. Un om onest Volumul reunește textele publicate de Emil Brumaru în rubrica sa
Agenda2006-23-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285042_a_286371]
-
sociale a orașului-stat la apogeul Renașterii, printre umbrele mai puțin ilustre dar la fel de fermecătoare ale cunoscuților lui Machiavelli, deghizați în personaje de roman. În plus, Unger ne deschide apetitul pentru talentele de istoric și de poet ale florentinului, precum și pentru picanteriile traiului său libertin ce l-au inspirat ca dramaturg, autor al succeselor comice Mătrăguna și Clizia. Această biografie a lui Machiavelli - completată de prefața domnului Maior, Superpolitica - este o carte ușor de citit, cum aminteam, dar nu lipsește cititorul de
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
ne întrebăm atunci dacă Vasile Băncilă l-a înțeles pe Nae. Ideologic și omenesc, fără îndoială că da. Filosofic însă, discipolul e sub nivelul maestrului, stilistic, cît și speculativ. Dar lacuna aceasta e prea mică față de bazarul de anecdote și picanterii cu care te întîmpină volumul. Și apoi, vorba lui Carl Schmitt din Glossariumul anilor ‘47-‘51: „Gib deinen Feinden nicht die Möglichkeit, dich zu begreifen.” („Nu le da dușmanilor posibilitatea să te înțeleagă”). Nae nu le-a dat prilejul adversarilor
Condotierul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4855_a_6180]
-
acesta poate face diferența între prețul și meritul produsului. Nu vă uitați la prețurile din comerț, ceea ce faci tu este unic, natural, și gustos! Descoperă adevărate secrete ale bucătăriei care-ți pot conferi unicitate pentru produsele expuse la vânzare. Uneori “picanteriile’” fac diferența dintre gusturi. 2) Scriind o carte în domeniul în care vă pricepeți. Poate nu veți câștiga prea mult, dar va fi totuși un câstig. Sau colaborând cu o revistă pe teme științifice, rețete culinare, sfaturi practice, povestea vieții
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
I, pe baza datelor din epocă. De aceea, când am găsit originalul, am fost bucuros, pentru că reprezintă un câștig, dar și dezamăgit că s-a încheiat cariera mea literară“, a povestit Vasile Docea. Istoricul a avertizat că cei care așteaptă picanterii în jurnal vor fi, la rândul lor, dezamăgiți. „Limbajul este simplu, nepretențios. Regele nu a scris pentru public, ci pentru el însuși. Multe însemnări se referă la starea vremii și la starea recoltelor“, a încheiat îngrijitorul ediției. „Jurnalul a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
RONDELUL SENZAȚIONALULUI Cam mulți vizează doar senzaționalul Citind din ziare știrile - pistol ; Au creier care macină în gol Bîrfeala, invectiva și scandalul. Ei vor picanterie de subsol Crezînd că-n viață asta-i principalul ; Cam mulți vizează doar senzaționalul Citind din ziare știrile - pistol. Grozav apreciază trivialul, Cu amănuntul scîrnav, din nămol, Și, tributari acestui protocol, Chiar evitînd cu grijă cerebralul, Cam mulți vizează doar
RONDELUL SENZA?IONALULUI by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84336_a_85661]
-
catastrofă... Și cine susții dumneata, domnule, c-are să se înțeleagă pe deasupra capului lui ? Cine susții c-are să ne vândă ? Cum cine, domnule, nu se știe ? Cum, tocmai Anglia ? Tocmai susținătoarea principiilor ?... Perfidul Albion ! Râsete. O îngrijorare generală, petarde de râsete, picanterii, vești alarmante, râsul gros al domnilor, clinchetul vocilor de doamne și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult decât oricând, o discreție absolută. Suntem mai sarcastici și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nou club de golf. Nord-americanul se arătă interesat de acest proiect și propuse o Întâlnire a doua zi la Rosita Rios, se dădea pe brazdă străinul, prinsese gustul vieții creole și, pe lîngă faptul că era simpatic, suporta foarte bine picanteriile din Lima. Încă de data trecută cînd stătuse aici, se Întorsese la New York cu cîteva sticle de rachiu peruvian și cu cîteva obiecte de ceramică precolumbiană; după cîte se spunea, Îi Îmbătase criță cu pisco sauer pe prietenii lui din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și orez. Cuvintele i-au ieșit din gură înainte să se poată opri: —Aia ce e? —Ghimbir murat. —De ce? Pentru că e bun. Ashling a mai privit câteva secunde intrigată, înainte de a spune: — Cum e chestia aia? Cu totul. —Delicios. Ai picanteria ghimbirului, căldura de la wasabi - chestia aia verde - și dulceața peștelui, explică Jack. E un gust ca nici un altul, dar creează dependență. Curiozitatea o neliniștea pe Ashling. O parte din ea tânjea să guste, dar, sincer, pește crud... Adică, pește crud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este nici măcar printre rânduri o carte a lui „69“, ci a poziției seninătății profunde, asumate. Cum erotismul ține de un exercițiu permanent al rafinării și educării propriului spirit, în tradiția celor 64 de „arte“, nu vă autoreduceți lectura la căutarea picanteriilor sexuale din roman. Nu sunt prea multe... „Asemeni unui yoghin care nu separă meditația de viața de zi cu zi, ci încearcă să transforme toate clipele vieții sale într-o meditație (... ), meditația lui Vatsyayana despre kama trebuie să aibă loc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a personalităților (cuprinse în această carte) au constituit, pentru semnatarul acestor rînduri, un incitant univers interogativ. La rîndul lor, interlocutorii și-au gândit răspunsurile, recuperând un timp și un spațiu al evocărilor: cu întâmplări spirituale deosebite, cu angoase, cu inevitabilele picanterii, cu trăirile personale unice, cu acea "mizerabilă grămadă de mici secrete" (André Malraux), cu nonsensul existenței. Judecând că acest demers (dialoguri) este asociat cu jocul memoriei, Octavian Paler făcea următoarea remarcă: "O confesiune presupune răbdare, curaj, voință, pricepere de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu fericită Îndârjire asupra diferitelor chipuri de a vorbi. În schimbul folosirii abuzive savuroasei picanterii creole, panorama oferită de debordantul și tumultuosul nostru scriitor satiric prezintă o Întreagă galerie a vremii noastre, din care nu lipsesc marea doamnă catolică, de mare sensibilitate; jurnalistul cu pana bine ascuțită, care desfășoară, poate mai curând dezinvolt decât ponderat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cei care aleg să NU se exprime prin intermediul calculatorului constituie excepția de la regulă. Derivate din relativ celebrele jurnale online apărute în 1994, blogurile de astăzi nu se reduc la confesiuni textuale (citate culese anapoda din tratate zen, haiku-uri banale, picanterii semierotice, amintiri din copilărie și/sau de călătorie, rețete de supe); există numeroase audiobloguri, fotobloguri, sketchbloguri și chiar videobloguri (numite, nu râdeți, vloguri). Grație ușurinței cu care se poate crea un astfel de blog, aproape oricine este tentat să încerce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
făcute după război, în Argentina; și despre cum echipa de scriitori de la Stürmer includea un bărbat pe nume Fritz Brand, care era în realitate un evreu pe care îl chema Jonas Wolk. Aceste rapoarte constituiau o lectură fascinantă, plină de picanterii, de genul celei care, fără îndoială, s-ar fi potrivit la Der Stürmer, dar ele nu m-au adus cu nimic mai aproape de stabilirea unei legături între Streicher și crime. Sievers mă sună înapoi pe la ora cinci și-mi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-a întâmplat după aceea? întreabă Jennifer, cu ochii cât cepele. Jennifer ignoră, de data asta, regula conform căreia nu avem voie să-l întrerupem pe cel care susține. E imposibil să te abții, când Finn și Daisy povestesc asemenea picanterii. —O, Doamne! Rebecca m-a dus în cameră; a venit și Finn după ceva timp, încă râzând cu lacrimi, ca să-și oblojească zgârieturile. Vanessa l-a „mângâiat“, nu glumă.... Finn ne arată mândru urmele roșietice de pe obraz. —... Și am hotărât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a spus aproape tot ce era de spus cu privire la afinitățile, dar și la importantele diferențe dintre programul „constructivist” sau mai general avangardist de la Contimporanul și mythos-ul liric al lui Ion Barbu. Abstracționismul, nonfigurativismul, „primitivismul” incantatoriu, construcția intelectualizată, pigmentate uneori cu picanterii goliardice, constituie, oricum, suficiente puncte de întîlnire. Ca și poemele lui Vinea, cele compuse de Barbu sînt un fel de standard al revistei, plasate nu o dată pe post de editorial liric. Romulus Dianu (viitor redactor al publicației) îi va dedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
251.287 de comunicări (scrisori?) secrete ale ambasadelor americane din întreaga lume, din 1966 și până acum, din care deja a pus pe saitul său numit Wikileaks.org, 220 de documente, care de care mai savuroase și mai pline de picanteriile, pe care le pot pune în scris doar văcarii americani, ajunși pe bani buni, în scaune de ambasadori. Deci, dacă scrisorile au fost găsite, iar limba română o învață românii de la mama lor, ce le mai trebuie cartea de limba
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cu mai bine de treizeci de ani În urmă, inspirându-se din amintirile de pe când studia artele plastice În Cartierul Latin. Declara că scrisul Îl amuză „énormément“ și, Într-un post scriptum mâzgălit pe spatele plicului, făcea aluzie la oarecare picanterii din material: „Nouveau roman n’est pas pour les petites filles“. Ani de zile, Henry nici nu se gândise să scrie el Însuși povestea, dar acum, că posibilitatea Îi fusese răpită pentru totdeauna, se simți, În mod prevers și infantil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar trecuse mult timp de când o întâlnise în Tunis. Leclerc se întorsese la primul scrutin, după Khatami, câștigat de conservatori. Nu-și făcea iluzii gândind că va fi multă vreme corespondent sub Ahmadinejad-preșe dinte, însă viața la Teheran avea și picanterii, și plăceri. Prieteni vechi pe care îi uitase sau doar cunoștințe de prin redacții își deschideau casele și îl invitau să mănânce alături de familia lor, la ospețe care se prelungeau. Tocmai când începuse să se încreadă în mărinimia conaționalilor înțelese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar cinci minute, să fiu la curent cu toate defectele de soț ale lui Cătă. Expuse răstit, cele mai multe dintre ele ținând de domeniul strict casnic, nereușind să mă convingă, să mă atragă sincer de partea ei. Aș fi preferat câteva picanterii, poate povestea unor infidelități. Nu mi-a fost dat să aud decât o expunere de motive Încadrabile, În cazul unui divorț, la nepotrivire de caracter. Cărțile care-i plăceau ei Îl făceau pe el să surâdă batjocoritor. Prietenii ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei. A fost act de curaj nebun din partea ei și din partea mea. În parcul Copou, în chioșc, pe lună plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]