254 matches
-
sic orsus ab alto163. Formule precum cea de mai sus ne introduc într-un univers în care rolul parodiei e să amestece multe din genurile literare cunoscute și practicate de antici, dar să ofere și ceva în plus: premisele romanelor picarești, căci aproape toate personajele și situațiile de comic buf în care sunt ele puse par a fi construite după rețetarul acestui tip de literatură, par să-l fi deținut avant la lettre. Din lupta organică dintre genurile parodiate și parodia
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în care sunt ele puse par a fi construite după rețetarul acestui tip de literatură, par să-l fi deținut avant la lettre. Din lupta organică dintre genurile parodiate și parodia lui Petronius s-a născut noul, sub forma antieroului picaresc, inexistent în satira menippee. Acesta este și narator, și protagonist (Encolpius), parcurge neașteptate peripeții, existența lui se supune caracterului aventuros al desfășurării faptice, iar statutul său e întotdeauna unul de acceptată inferioritate. Satyriconul narează la persoana întâi, prin intermediul lui Encolpius
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
175. Oricum, pentru a-i pune acestei scrieri eticheta de roman parodic ar fi necesară înscrierea în plan paradigmatic, evocându-se și evoluția ulterioară a genului romanesc. Petronius contribuie, parodiind, la inițierea în problematizarea evolutivă de tip Bildungsroman caracteristică romanului picaresc. O comparație a "aventurilor cuplului" de așa-ziși eroi din Satyricon cu cele din primul roman picaresc spaniol, datat în 1554 (respectând, în primul caz, și semnificațiile legate de sexualitate ale termenului, care lipsesc în cel de-al doilea), Viața
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
plan paradigmatic, evocându-se și evoluția ulterioară a genului romanesc. Petronius contribuie, parodiind, la inițierea în problematizarea evolutivă de tip Bildungsroman caracteristică romanului picaresc. O comparație a "aventurilor cuplului" de așa-ziși eroi din Satyricon cu cele din primul roman picaresc spaniol, datat în 1554 (respectând, în primul caz, și semnificațiile legate de sexualitate ale termenului, care lipsesc în cel de-al doilea), Viața lui Lazarillo De Tormes 176 se susține pentru că în ambele opere sunt ridiculizate multe din virtuțile cărora
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
decât multe, dar superficial". Problema citării este subtil rezolvată. Evidentele preluări din parodia sacra pierd teren în favoarea unor forme mascate în romanul animalier (Romanul vulpii, spre exemplu), al cărui protagonist "împrumută" atât din "trăsăturile umane", cât și din ticăloșia eroilor picarești ale unor romane precum Satyricon-ul lui Petronius. Rolul parodiei în Evul Mediu a fost foarte mare tocmai din pricină că ea a pregătit, cum ne avertizează Bahtin, "noua conștiință literar-lingvistică, ea a pregătit marele roman al Renașterii". Evoluția internă a literaturii, prin
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Boiardo lasă poemul neterminat, dar geniul renascentist al lui Ariosto îi va găsi o rezolvare încă și mai savuroasă, cu implicații de lungă durată în diacronia literaturii. În împletirea dintre faceție și poemul eroi-comic originează și linia caracterologică din romanul picaresc. Inversarea de roluri contextuală (sluga e mai inteligentă decât stăpânul) oferă premisele parodiilor desfășurate pe spațiile largi, cum sunt romanele sau poemele eroi-comice. Interesantă, din acest punct de vedere, ar fi studierea evoluției picarului în romanul francez de la sfârșitul perioadei
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
unei disjuncții, în timp ce al doilea e tributar unei jocțiuni. Ea se întemeiază pe inversarea raportului de putere în cadrul cuplului de personaje, reluându-se în Vineri sau limburile Pacificului, ca substanță, aceeași inversiune operată în modelul stăpân vs. slugă caracteristică romanului picaresc. În fond și Vineri, imagine a "bunului sălbatic", își domină protectorul, stăpânul englez, pe Robinson. Din schimbarea opticii asupra personajelor decurg și celelalte importante transformări ale romanului care merită luate în calcul atunci când se discută nivelul parodic al textului scris
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
or automatic. At this point, the elements are refunctionalized, to use their term. A new form develops aut of the old; only the function is altered. Parody therefore becomes a constructive principle in literary history"). 47 Vezi cel dintâi roman picaresc spaniol, apărut în 1554, Viața lui Lazarillo De Tormes, traducere de Irina Ilegitim, Editura Evenimentul, Iași, 2000. 48 Philippe, Gilles, Romanul. De la teorii la analize, traducere de Elena Popoiu, Editura Institutul European, Iași, 2002, p. 15. 49 În Cahiers de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
râu pictat Într-un tablou din palatul Uffizi: Tebaida, de Gherardo Starnina, pe care unii Îl atribuiau lui Paolo Uccello ori tânărului Fra Angelico. Cu tot aerul amabil cu care reflecta moravurile (scene din viața monahală cu câte o tușă picarescă, alegorică ori fabuloasă), dacă o priveai pe Îndelete, acea bucată de lemn Îți dezvăluia un al doilea nivel, dincolo de prima aparență unde, pe sub sinteza gotică, Întrevedeai linii geometrice ciudate și un conținut Îngrijorător. Olvido și Faulques Împietriseră În fața picturii, subjugați
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
vânătoarea magică, iubirea magică, pescuitul magic. Dus de iubirea lui fantastică, pescarul Aliman devine un "vânător de himere", "Lostrița" nemaifiind pentru el doar fixație, ci absolutul iubirii, ființa intangibilă. Surprinzătoare va fi abordarea realistă, am zice zolist-panaitistratiană, cu ingrediente de picaresc și senzațional din romanul "Zahei Orbul", deosebit de celelalte proze prin ambianță, climat psihologic și tipologie. Zahei este un avatar al biblicului Samson, hamal în portul Brăilei. Adus de un individ malefic, zis Panteră, la București în perimetrul Gropii Gunoaielor, devine
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
prietenului său care acceptă să-i ia funcția, după ce el fusese destituit. Eroul a devenit un om de rând și se autodisprețuiește, într-o Veneție ajunsă în pragul prăbușirii, unde "domnește numai teroarea inchizitorilor și legea plăcerii". Având o descendență picarescă, Pietro Gralla a fost corsar, rob la galeră, sclav, pilot de corabie, cunoscător a mai multor limbi, conte roman, cavaler de Malta, comandant al flotei venețiene slăbită, atacată de pirații mării. Iubirea pentru Alta este totală, ea fiind monada: "Iar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
suflet îngrijirii bolnavilor, prostituata Flora, adolescenta Salina, traducătoare, dansatoare și dactilografă în serviciul armatei ruse. Armistițiul consemnează lunile de dinaintea păcii încheiate la 8 mai 1945, traseul haotic al deținuților eliberați prin câteva lagăre de tranzit, la capătul căruia acea comunitate picarescă, variabilă și multietnică, ar fi urmat să-și găsească propria Ithacă, în cazul naratorului orașul natal Torino. Nicicând ca în cazul acestui tip de experiențe excepționale, între macabru, funest și animalitate, faptul trăit nu se legitimează mai convingător într-o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
e îndrăgostit, bineînțeles în taină. Compune poezii în spirirul febrei dolcestilnoviste, și chiar un epistolar amoros. Mai importantă va fi pregătirea sa enciclopedică printre cărți rare, dispute și glose cu tovarășii săi de Universitate, ce-l vor însoți și în picaresca aventură la capătul lumii. Eroul este parte activă în dispute religioase, dar și în controverse științifice, cum ar fi existența vidului, geocentrism vs heliocentrism ș.a.m.d. Teorii, dogme, locuri și personalități misterioase, Paradisul terestru, Utopia, totul este inventariat în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ca un vrăjitor stilist, dând miraculoase probe de suspans, oralitate, dar și de monolog interior (vezi istorisirea lui Simon din Cirene). Dincolo de fastuoase voluptăți livrești, reperabile și în opera unor M. Yourcenar, U. Eco, M. Pavič, va predomina totuși duhul picaresc și romanesc al protagonistului, ceea ce nu exclude evlavia și elocința cu care sunt evocate episoade arhicunoscute, ca, de pildă, cel cu Iisus urcând muntele Golgotei spre locul osândei, schimbarea la față a lui Miriam sau Maria din Magdala (de care
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
istoric. Așa-numitele romane istorice din secolul al XVII-lea [...] sunt istorice numai prin tematica lor pur exterioară, numai prin costumația lor". De altfel și astăzi continuă, pe alocuri, să fie numite istorice unele dintre romanele cavalerești sau dintre cele picarești, ori pastorale (mai ales germane), gotice ori baroce. Pentru autorii respectivelor scrieri (Madeleine de Scudéry, Philippe von Zesen, Gauthier de la Calprenéde, Thomas Leland, Horace Walpole, Ann Radcliffe etc.) istoria este un pretext al aventurii exotice, de senzație, lugubre, moralizatoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
afectivă în viețile altora, eroi de roman (mai rar), de film, actori, vedete (în sens autentic sau peiorativ), persoane cu notorietate de o zi, aflate în lumina reflectoarelor pentru a-și spune povestea penibilă sau îngrozitoare (banalul nu se caută). Picarescul a revenit la modă, serialele tv sunt nesfârșite, întâmplările se petrec în toate registrele (de la comedie la dramă, de la fericire la nenumărate nenorociri), fantasticul se amestecă în mod inedit cu realismul și verosimilitatea cu imposibilul; ceea ce se caută este autenticul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
vasluian până în 1859, (1980) Liceul M. Kogălniceanu, monografie (1990) Tudor Pamfile și revista Ion Creangă (1998) Unison Radio Vaslui continuă ... (2000) Zăpada pe flori de cireș (1999), roman, 274 pag. TV.V - 15... explozia (2006), „Cronica locului, jurnal intim, roman picaresc”, 556 pag. MERIDIANUL (2009) o istorie a presei locale și a Curentului Cultural Informațional, 416 pag. FESTIVALUL NAȚIONAL „CONSTANTIN TĂNASE” (2010) - istorie culturală, 218 pag. TV.V Vaslui România, Europa (Filă de istorie, presă și cultură), ed. PIM, Iași, 2011
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
legume, de sârbi și aromâni mânând din spate cârduri de oi, de greci în fustanele. De cădii care împart dreptatea după criterii de neînțeles și totuși miraculos de eficiente. Dacă pentru Igov prototipul omului balcanic este Bay Ganyo Balkanski, personajul picaresc al lui Ale-ko Konstantinov, pentru mine el rămâne Nastratin Hogea, înțeleptul oriental bonom și plin de compasiune care, în scrierile lui Anton Pann, autor român din secolul al XlX-lea, se află în centrul lumii de taclale și reverii nesfârșite
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
parodic și a exercițiului de pastișare este extrem de variată în cazul lui Mircea Horia Simionescu: de la simplul instinct ludic, până la vădita intenție desacralizatoare, prin demontarea și reasamblarea în răspăr a mecanismelor specifice diverselor tipuri de scriitură (exegetică, lexicografică, filosofică, epistolară, picarescă etc.). Se bănuiește, însă, mai mereu, orgolioasa dorință de probare a virtuozității, a capacității de abordare dezinvolte a variatelor stiluri sau, chiar tentația etalării calităților de scriitor total. Clasicizat și deci tezaurizat și confirmat cu valoare de unicat, textul caragialian
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
salga“ (1904), în Ensayos, 1966, vol. 1, p. 611. Papárrogopulos este, după cum sugerează criticii, o caricatură extrem de șarjată a lui Marcelino Menéndez Pidal, mostră, din perspectiva lui Unamuno, de scriitor „ovipar“ (vezi mai sus, Introducere, p.XX. Gil Blas: roman picaresc al scriitorului francez André René Lesage (1668-1747), tradus în spaniolă de Padre Francisco José de Isla (1706-1781), iezuit și autor satiric. Karl Justi (1832-1912), istoric de artă german, autor, printre multe alte biografii, al cărții Diego Velázquez und sein Jahrhundert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cu care se poate fotografia un obiect mobil și se pot obține instantanee succesive ale fiecărei faze a unei mișcări. Gil Blas de Santillana. Celebru roman scris În 1715-1735 de scriiorul francez Alain René Lesage (1668-1747). În pofida sursei de inspirație picarești spaniole, romanul descrie, cu pronunțat realism, societatea franceză. Góngora y Argote, Luis de. Poet baroc (1561-1627), reprezentant al culteranismului spaniol, curent care urmărește În principal frumusețea poetică formală și Îndepărtarea de realitatea cotidiană. Las soledades (Solitudinile, 1612-1613) este una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Quinta. Conac sau casă de vacanță la țară. Rambla. La Barcelona și În alte orașe din lumea hispanică, rambla este o stradă lată, mărginită de arbori, destinată numai traficului pietonal. Refalosa. „Alunecoasa“ numele unui dans argentinian de perechi, În stil picaresc, foarte ritmat și cu o coregrafie care variază de la o regiune argentiniană la alta, și titlul unui cunoscut poem de Hilario Ascasubi. Rioplatense. Adjectiv gentilic care definește tot ceea ce se leagă de Río (râul) de la Plata sau de bazinul acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ghepard, pick-up, pantof de damă, consilier prezidențial, scriitor, regizor, fotograf, pentru ca În cele din urmă să mă pot reîncarna Într-o lăptucă. Asta cel puțin nu se duce la muncă. În schimb, cu puțină educație, ar putea scrie un roman picaresc. Pentru că nu mai sînt În stare nici de cea mai scurtă proză scurtă din istorie. Și fiindcă tot mă uit la filme, am Început un jurnal de cinefil În Art-Panorama lui Dan Silviu Boerescu, creîndu-mi senzația că mai am stilou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Paso Doble, formă ambiguă de manifestare a Dublului. Iar manuscrisul îi dezvăluie lui Schulz viața și aventurile unui seducător, tânărul englez trăitor în veacul al XIX-lea, Jacob Flint. Numeroasele tribulații ale eroului îi dau acestei istorii când turnura prozei picarești (cu traversarea mediilor sociale de sus în jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna ca spațiu de întâlnire, isprăvile unor contrabandiști,), pe alocuri ușor "noir" (șeful de bandă emană un miros de putreziciune
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
viziune mai limitată, care vede lucrurile din afară. Dar în Odiseea, din momentul în care Ulise ajunge la feaci, urmează mai multe cînturi care sînt la persoana întîi. Ni se povestește la persoana întîi. În Măgarul de aur, la fel. Picaresca spaniolă e la persoana întîi, Lazarillo, Guzmán de Alfarache etc. Deci genul exista deja. Dar era un gen minor și foarte limitat. Viziunea lui Apuleyo în Măgarul de aur sau a spaniolilor din scrierile picarești este foarte simplistă, foarte elementară
Fernando Vallejo: "Romanul e marele gen literar" by Diana Nicoleta DIACONU () [Corola-journal/Journalistic/8658_a_9983]