82,518 matches
-
și talentat traducător, cu mariajele lui succesive, prezentat cu inerentele greșeli ale tinereții, dar și cu pocăința și bunătatea date de experiența războiului, în care a plecat voluntar ca jurnalist din linia întâi, fapt ce l-a costat pierderea unui picior; istoria tragică a fratelui său Valeri, împins de vremurile ieșite din țâțâni spre anarhism și ucis în luptă la numai 16 ani; Andrei și conturarea personalității sale artistice, scriitori, barzi, artiști de tot felul, printre care nume ca-re-ți stârnesc fiori
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
un chip Îngemănat icoanei sfărâmate - Căzând făr'de suflare, înconjurat curând De lumea gură-cască. (1908-1916) (Sub vremi...) Rușii zece ani m-au tot bătut cu pietre, Ca și cu o pietrificată trompă de elefant Și totuși mă ridic, stau pe picioare. Sub vremi, asemeni frunzelor mă înfior și tremur, Dar fix privindu-vă, neclintit. Doar ochii Mai trimit în lume câte-un cuvânt stingher... În groaznică, în oarbă confruntare Din ochii mei vă potopește lavă selenară. Iar Mă înalț din spumă
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
Învingătorul rivalilor pe care I-ai făcut datornici astrelor, Înfeudându-i cerului cu Puternica pârghie a Eu-lui. (1921-1922) Însinguratul Atâta timp cât peste Țarskoe Selo Se revărsau cântecul și lacrimile Ahmatovei, Eu, deșirând ghemul vrăjitoarelor, ca un Cadavru somnolent abia-mi împleticeam Picioarele prin pustă, unde Murea neputința. Actor obosit Pășeam oricum, răpus, la întâmplare. Dar între timp în grota-ntunecoasă Cârlionțatul cap al taurului tenebrelor Devora oameni, clefăind sângeros În agresiva roire de insecte. Din mila lunii, ca și cum înfășurat Într-o hipnotică
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
2000); "BANCOREX s-a dovedit a fi o vacă bună de muls, cum se spune în popor" (RL 2776, 1999, 7); "pașii amintiți - pozitivi în esența lor - se dovedesc a fi, cum se spune în popor, o frecție la un picior de lemn" (Curierul național 3090, 2001).
"În popor" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15322_a_16647]
-
lui Marin Sorescu. Diferența se poate vedea foarte bine, deși nu cu ușurință, în poeziile cu substrat erotic-rural. Între femeia din poezia lui Sorescu, cea care își înșela bărbatul sărind peste el, culcat pe jos alături de pat, și femeia cu picioare groase din Scrisoare nouă, cea cu care "Seara, în vatra caldă, cu buzele pline de mămăligă, nădușiți, vom face copii" e distanța dintre ironie și amărăciune. În Madrigal răsturnat răsună muzica din Domnișoară, fată de pension: "Ai să te faci
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
apoi îți oferă o factură de dimensiuni uriașe, cît o diplomă, ca o recunoaștere a extraordinarei stăpîniri de sine de care ai dat dovadă: n-ai urlat, nu te-ai suit pe pereți, n-ai dat din mîini și din picioare, n-ai împușcat zece oameni din Poștă, ci ai plătit cuminte. Nu înainte de a vedea cum, după demonstrația de înaltă tehnologie, funcționara lipește timbrele, pe scrisoare, cu strămoșescul scuipat. Liliac NATO Vorbeam la telefon cu o amică, ne căinam și
Lumea domnișoarei Babalîc by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15354_a_16679]
-
și noapte gândește și se-adapa. 3. Asemeni e cu pomul ce crește lângă apă Și care n-are roade și frunzele betege. 4. Or, nu-i așa cu-aceia ce au la suflet râul ! Ei nu pot sta-n picioare la dreapta judecată. 5. Cu cei cinstiți nu-i afli alături niciodată, Ci, ca pe-o biată pleava, Îi risipește hăul. 6. Căci Domnul știe bine cărarea orișicui - Pe drept Îl ocrotește ; cel rău era și nu-i. 2 1
Biblice. In: Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
Doar niște troglodiți își pot imagina că o problemă gravă, precum aderarea la N.A.T.O., se rezolvă printr-o partidă de tenis a ex-ambasadorului Geoană cu cine știe ce senatori americani reumatici. Procesul de aderare înseamnă lucruri precise, între care eliminarea ultimului picior de securist din structurile statului a devenit, în acest moment, o obsesie a Bruxelles-ului. Nu vreau să fiu profet, dar prevăd că în lunile imediat următoare această cerință a liderilor N.A.T.O. va fi repetată până la sațietate. Și tot
Câtă democrație, atâta N.A.T.O.! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15362_a_16687]
-
nevoie să vorbesc de rău pe cineva, nici măcar pe Georgescu (dirijorul George Georgescu - n.r.), care nu-l lăsa nici pe Enescu să dirijeze... George Georgescu m-a invitat la el la masă de mai multe ori, chiar dacă mă lua peste picior când îi ceream un pahar cu lapte, pentru că eu sunt antialcoolic. Pe alții îi persecuta, dar pe mine nu. De ce? Pentru că nu i-am zis niciodată: "De ce nu mă chemi să dirijez?" Este o filozofie de viață... Nu, pur și
Cu maestrul Emanuel Elenescu - "Domnule, există oameni inteligenți, fără humor" by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15326_a_16651]
-
sevă din zicerile vizionarului iritat de paradoxul american ("Oamenii cer întruna ceva nou și totodată vor ca nimic să nu se schimbe"), de lumea unde eșecul e ceva de neînțeles, succesul fiind mereu obligatoriu . "New York-ul este un oraș în picioare", constată europeanul, nu din cauza zgârie-norilor, ci pentru că "dacă s-ar așeza, s-ar odihni și ar reflecta, dacă s-ar culca, ar dormi și ar visa, dar el nu vrea nici să reflecteze, nici să viseze... vrea să rămână în
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
constată europeanul, nu din cauza zgârie-norilor, ci pentru că "dacă s-ar așeza, s-ar odihni și ar reflecta, dacă s-ar culca, ar dormi și ar visa, dar el nu vrea nici să reflecteze, nici să viseze... vrea să rămână în picioare... să scape, prin oboseală, de întrebările pe care ți le pui ție însuți, pe care vă temeți să vi le puneți și pe care le puneți întruna celorlalți". Orașul care are ziua un aer maritim, orașul străbătut de taxiuri galbene
Povești despre întrebare by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15333_a_16658]
-
de bucuria răutăcioasă cu care săreau în binom d-nii Iliescu și Roman, atunci când, nu altunde ci la Alba Iulia partizanii domniilor lor îl huiduiau nu pe altcineva, ci pe Corneliu Coposu. Dar voluptatea cu care tot dl Iliescu îl lua peste picior pe fostul suveran, numindu-l cetățeanul de Hohenzollern, întocmai cum Robespierre pe nefericitul Capet! Și alte, vai, nu puține episoade de tristă, identică factură - să-i zic sud-est europeană? A socoti cu două măsuri, una pentru amici (oamenii tribului, cum
Suntem în anul Caragiale by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15363_a_16688]
-
păcate în trupul tău", - și el ar fi plecat de la mine bucuros și fericit. Eram mare și puternic. întîlnindu-mă în stradă, oamenii o tuleau în părți și eu treceam prin mulțime ca un fier de călcat. Mi se pupau adesea picioarele, dar eu nu protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
de călcat. Mi se pupau adesea picioarele, dar eu nu protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
protestam: știam că-s vrednic de asta. De ce să-i lipsesc pe oameni de plăcerea de a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
a mă venera? Eu însumi, avînd o elasticitate deosebită, am încercat să-mi sărut piciorul. M-am așezat pe scaun, am luat în mîini piciorul drept și l-am tras spre față. Am reușit să-mi sărut degetul mare al piciorului. Eram fericit. Eu am înțeles fericirea oamenilor. Toți se închinau în fața mea! Și nu numai oamenii, chiar și animalele și gîngăniile de tot felul se tîrau în fața mea și fîțîiau din coadă. Dar pisicile! Pisicile pur și simplu erau nebune
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
cineva, îți pierzi capul și poți să întreci măsura. Pe copii, de exemplu, niciodată nu trebuie să-i bați cu cuțitul sau, în genere, cu ceva de fier, iar pe femei, din contra: niciodată nu face să le bați cu picioarele. Animalele, se zice, suportă. Dar eu am făcut experimente în acest sens și știu că nu-i întotdeauna așa. Datorită elasticității mele puteam face lucruri pe care nimeni nu le-ar fi putut face. Astfel, de exemplu, o dată am reușit
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi înghețau mîinile, fiindcă trebuia să le scot din buzunare și să-mi îndrept valiza pe care, ca să nu-mi dispară, o țineam strîngînd-o cu picioarele. Pe neașteptate cineva mă lovește în spate. Mă cuprinse o mînie de nedescris și, cu viteza fulgerului, am început să caut o pedeapsă pentru agresor. în acel moment din nou m-au lovit în spate. Mi-am concentrat toată atenția
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
speriat și zice: - Da' iată că vroiam broscuțe în borcănaș să prind. - Ei, - zice paznicul, - n-are nimic, dar vezi, să calci pe iarbă e interzis. Cînd paznicul a plecat, soția profesorului a îngropat borcănelul în pămînt, a bătătorit cu piciorul și a plecat să se plimbe prin parc. Da-n parc s-a legat de ea un marinar. Să mergem, hai să mergem, zice, să ne culcăm. Ea zice: "De ce să te culci ziua?" Iar el o ține pe-a
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
a dus la magazin să-și cumpere clei de tîmplărie, să-și lipească scaunul. Trecînd pe lîngă un bloc neterminat, a picat o cărămidă care l-a lovit pe Cuznețov în cap. Cuznețov a căzut, dar a sărit imediat în picioare și s-a pipăit la cap. Pe capul lui Cuznețov răsărise un cucui enorm. Cuznețov și-a mîngîiat cucuiul și a zis: - Eu, cetățeanul Cuznețov, am ieșit din casă și m-am pornit spre magazin, pentru... pentru... pentru... Eh, ce
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Dan Dediu Un om care a citit toate cărțile privindu-le suveran și mergând pe vârful picioarelor prin lume, prin biblioteci și prin propriile sale lucrări. Anatol Vieru Profesorul Despre Dan Constantinescu am scris în repetate rânduri. Revin acum, când se împlinesc nouă ani de la moartea sa, cu câteva amintiri și comentarii privind maniera de a preda
Dan Constantinescu sau învățarea prin exemple negative by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15357_a_16682]
-
cel puțin deocamdată, aceștia tac mîlc și îi lustruiesc pantofii lui CVT, fără să crîcnească. Gravitatea problemei despre care scriam la începutul acestui microscop e că în PRM, partid parlamentar într-o țară cu regim democratic, legile sînt călcate în picioare cu o înfricoșătoare ușurință, pentru că așa vrea CV Tudor. Nu mă miră că Vadim Tudor e acuzat de foștii săi apropiați că e un pleșcar și că cerea mari sume de bani pentru uz personal. Mă uimește însă că după ce
Scandalul și penalul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15463_a_16788]
-
să nu mai locuiască împreună... În contextul unui film relativ banal, se decupează o idee regizorală inspirată: aceea de a șterge cu totul granița dintre nebunie și normalitate; personajele și situațiile produse de boală sînt tratate în cheie realistă, pe picior de egalitate cu "lumea normală"; spectatorul e prins într-o capcană și obligat, pînă la un punct, să ia nebunia drept realitate și să creadă, la rîndul lui, în adevărul halucinațiilor. Nebunia are logica ei de fier, uneori mai puternică
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
întrebat: "De ce sudiștii n-au grijă de pantofii lor?". Și eu le-am zis: "Aici călătorim cu ușile deschise, și în timpul călătoriei spunem povestiri sau conversăm sau ne gândim la ele, și atunci nu obsevăm că pantofii ne cad din picioare. Călătorim cu ușile deschise. Ne aerisim și la propriu, și la figurat. Aceasta a devenit o metaforă și pentru oameni. Noi suntem mai deschiși, ne place să ne confesăm. Riscăm să pierdem ceva, vreun obiect, vreun pantof, vreun pieptene, un
"Libertatea și democrația - valori pe care trebuie să le apărăm cu orice preț..." by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/15435_a_16760]
-
Să te fi văzut Doruleț ce te-ai fi făcut dacă ar fi fost de felul ei puioasă. În toți anii ăștia ar fi avut timp să-ți facă și șapte-opt copii, ca să te lege definitiv de mîini și de picioare... Unul singur este altminteri o plăcere și o bucurie, care te face să uiți de tot ce te-ar împiedica să trăiești așa cum ai vrea. Copilul crește, timpul trece, curge în legea lui, și mai repede și mai încet, oricît
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]