175 matches
-
atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă, cum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nivelul lichidului rămas, ora zilei. La picioarele lui se lăfăia o geantă. Era o geantă cumsecade, încăpătoare, albastră, burdușită cu toate ustensilele meseriei. O bretea cărămizie, pe care, când și când, puteai să ți-o petreci peste umăr. Rămânea așa picotind în fotoliu, cu geanta atîrnîndu-i de trup, gata oricând să țâșnească către oricare domiciliu unde ar fi fost solicitat, dacă ar fi sunat telefonul. Mai des, telefonul nu suna. Asta semăna, din afară - oricare nenorocit de contabil ar fi putut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Londra În pacea acestei coaste locuite de pensionari. Era greu de imaginat că ar găsi cineva energia, nemaivorbind de răutatea necesară, ca să le provoace moartea. Înmuiați de soare și de alcoolul băut la cină, bîntuind ziua pajiștile de golf și picotind seara În fața emisiunilor de televiziune prin satelit, rezidenții Costei del Sol trăiau Într-o lume În care nu se Întîmpla nimic. Apropiindu-mă de Estrella de Mar, vedeam complexurile rezidențiale Înghesuindu-se umăr lîngă umăr de-a lungul plajei. Viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
în așternut, fără ca toată lumea care trebăluia la bucătărie să îi vadă în mansarda fără perdele. Hotărî s-o aștepte în întuneric. „Dar nu va veni. Nu se poate ca totul să se petreacă atât de simplu.“ Îi aprinseseră soba și picoti în căldura surcelelor care scânteiau. Se-nnopta devreme, dar tot mai erau două ore până la șapte. Chiar în dreptul lui, lângă pat, se zărea un tablou cu cireșe într-un bol de pământ și pătrunse în el cu papilele limbii, apoi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aromate de ceai și de aburi de opiu. Nu mai exista îndoială: bărbații Iranului se împărțeau în martiri, în dezavuați și în îmbătați de putere, iar aceasta din urmă era tagma cea mai primejdioasă. Propovăduitorii căminului și ai moralității islamice picoteau, cu scobitori între dinți, așteptând să apună soarele. Omar îi părăsea printre primii, deodată cu paznicii purtători de banduliere. Ca și cerberii ordinii, trebuia să se întoarcă la muncă. Teheranul fierbea, ca o oală așezată pe flacără. Peste tot era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și râse, îl mângâie și-l sărută și ea și rămaseră unul lângă altul multă vreme, încremeniți într-o îmbrățișare veche de când lumea. 270 Țăranii ședeau în același loc, ca niște curcani înfrigurați, cu mindirele lor roșcate pe umerii ridicați. Picoteau de-a-n picioarele. Dinspre Grivița tot mai cădeau sunetele curate ale clopotelor de la Sfânta Vineri. Lumina se schimbase puțin. Se apropia seara. Vetei i se făcu deodată frică. Avea în tot trupul o durere surdă, necunoscută. Strânse câteva ace risipite
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dat fiind faptul că Evanghelia lui Filip - ca și textele celorlalte pergamente scoase la iveală la Nag Hammadi - este scrisă În limba coptă! Asta e: până și bunul Homer mai ațipea uneori și mai scăpa câte-o perlă. Dan Brown picotește și el destul de frecvent... Dar nu despre inadvertențe sau forțări ale interpretărilor e vorba acum, ci despre faptul că majoritatea aserțiunilor „inedite” din Codul lui Da Vinci - ca să nu spun toate - se regăsesc În cărți de genul Enigma sacră, Templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
clipă din priviri când luminile unei gări transformară pereții vagonului din oglinzi În ferestre prin care deveni vizibilă o mulțime de pasageri provinciali, așteptând cu copii, pachete și plase sosirea unui personal leneș, de rută lungă. O dată cu Întunericul, fața reveni, picotind. Myatt uită de el și alese un vin de Burgundia mediu, un Chambertin din 1923, pe care să-l bea lângă friptura de vițel, deși știa că să cumperi un vin bun Înseamnă bani aruncați, pentru că nici un buchet nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Patriei și poetesele pensionare citeau poeme de amor În fața unui public octogenar birtul de la Lizeanu lîngă casa cu balcon de fier unde a locuit Tuculescu și mustăriile intimitatea lor rustică adăpostită de un gard de stuf mustul gros și tulbure picotind În cănile de lut Tiberiu avea doi ani și sugea ca un Bacchus mic și rotofei ne povesteam campionatele internaționale de atletism În umbra opaițului Bob Biman și Perry O’Brien și Ralph Boston ce bărbați nici un bărbat nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
biliard american, jocuri video, un televizor fixat pe MTV care difuza clipuri muzicale. Coperta revistei Newlook, afișată În chip de panou publicitar, anunța articole despre fantasmele Zarei Whites și despre marele rechin alb din Australia. Puțin câte puțin, Începu să picotească. Annabelle Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fost un mare succes de piață, până când, ca orice invenție, s-a transformat din moft În obiect indispensabil, apoi În motiv de psihoză. Ieșeai la un picnic și-ți puneai ochelarii speciali, dar când vedeai câteva mii de germeni periculoși picotind pe sandvici, iar alții dându-ți cu tifla din vârful fripturii, Îți pierea cheful de viață. Așa că, În timp, oamenii și-au făcut provizii, tone de hrană sintetică, ieftină și inalterabilă, care mai avea și marea calitate de-a nu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sărit Într-un taxi. Era gol. Am ieșit și am sărit În următorul. Șoferul dormea, cu scaunul dat pe spate, scoțând prin colțul gurii o limbă ca de clopot. În cel de-al treilea, un moșneguț venit de prin Caucaz picotea la volan. Urmărește hârtia aia! i-am strigat, aruncându-i câteva bancnote mototolite În poală. — Care? a răspuns el flegmatic. Fila de calendar, ziarul sau ambalajul de plăcinte? — Aia mare și albă! am strigat, arătându-i-o din nou. Ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ut și partea pozitivă, a a’ut și partea negativă, dar o problemă vreau eu, to’arăși, să ridic: de ce întîrzie to’arășu’ Molotac totdeauna la ședință?! Cu proxima ocazie, Molotac întorcea moneda lui Janoro. Pe la miezul nopții cînd toată lumea picotea, unii suflînd greu cu capul între umeri, alții, ținîndu-și ochii strînși, scăpînd și cîte un sforăit, primarul îl înscria din oficiu pe moș Chifor. 141 Cu încetineală de pensionar, acesta se scula în picioare, privea nedumerit în spate la scaunul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ar fi gândit, eventual, la asemenea legătură. Nicidecum, însă, la sănătatea fragilă. Nu știa nimic despre sănătatea lui fragilă, nu vedea relația. Deși, rememorându-și-l, toate păreau posibile, deveneau, cumva, verosimile. ...Nu mai vorbea ? Amuțise, în tot acest timp, picotea, ca și dânsa, obosise și el ? Nu îl mai auzise de mult, nici nu îi percepea, în vreun alt fel, prezența. Așteptase, în fiecare clipă, chiar dacă încercase să-și tot abată gândurile, pândise, să-l simtă cum bate aerul, undeva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Krog? veni Enkim În noaptea aceea lângă mine. De când a venit Logon cu noi, toiagul lui Moru nu mai e frate de sânge cu Enkim. Runa stătea mai În spate și mă iscodea cu ochii ei vii, fulgerători parcă. Unu picotea În brațele ei, dar trebuie să recunosc că până și el mă privea cam prea lung. - O să afli la momentul potrivit, Enkim. - Momentul potrivit, știi bine, e doar o Încrengătură de vorbe pe care le spui ca să câștigi timp. - Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
gemeni, /.../ Ochii mi zăresc miazănoaptea / la subțioara dragii mele. Dar iubirea e paradisul visat (fericit cel ce iubește / și pierde cheia), tradus în imagini de o sensibilitate rară, perlă camuflată într-un imediat prozaic: Tu în capul scărilor mă așteptai / picotind în luxul clipelor calde / Femeie frumoasă și cuib de o zi. Flash-uri de trecut sau de vis străbat efemerul, în care eul liric își ia uneori drept interlocutor sinele de altădată (Cel dintâi) sau femeia, mereu prezentă în realitate
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
unde doar eu mai privesc peticul de cer care-mi amintește frunzele albicioase ale măslinilor bătrâni din Grecia și zidul din fața ferestrelor. Un zid de cărămidă veche, roasă de intemperii, care închide curtea, spre miazăzi. Când nu plouă, vin să picotească pe el, amețite de soare, câteva ciori. Dincolo, se văd crengile unor oțetari al căror verde viguros contrastează cu galbenul veșted al zidului. Am aproape șaptezeci și patru de ani, vârstă la care nu pot pretinde că soarta n-a
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
e val ca valul trece, iar cei ce-o convocaseră sau ordonaseră vor pieri și ei În vîntul și cernoziomul cîmpiei, uitarea se va așterne peste toți, iar cîmpia va trăi mai departe În Înflorirea, germinația ei fără sfîrșit. Lung picotea, zîmbea, răzbunat, pe capra șaretei proaspăt vopsită, lustruită, iar calul alerga, singur, cu stăpînul adormit fericit, pe cîmpia aceasta din inima veacului, fără să fie cineva care să fotografieze sau să filmeze trecerea aceasta ce părea obișnuită, dar era unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Încetat a-l face mereu pentru tine, deși Începuseși să ai părul alb la tîmple ca și dînșii. Și zilele se duc și nu se mai Întorc. Și ultima parte a acestei cărți Începe din dimineața aceea cînd doamna Pavel picotea În bucătărie, obosită de vîrstă și somn, un fel de somn permanent și cînd poștașul cel nou din cartier, un bărbat tînăr, chiar chipeș, a bătut la poartă și mi-a Înmînat telegrama Anei, prin care Îmi anunța moartea tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Am în gîtlej sute de cuvinte care mă sufocă și tu vrei să tac? Am adormit greu în patul străin, tresărind la micile zgomote necunoscute ale casei. I-am auzit pașii lui Russ trecînd spre șemineu, să întrețină focul. Tano, picotind și cu urechile-n patru, l-a mîrîit. N-o ating, Colț Alb, doar respir lîngă ea, fără s-o ating. Am făcut dragoste cu destule femei care nu mi-au plăcut. Pe ea o iubesc. Visul s-a păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sintactică din Plicty nu e altceva decât o monodie bine controlată, care secretează continuu același sentiment al vidului semantic: „Între niște oameni de secol trecut/ care cască și umblă în căutare tare are re/ (probantur amicitiae)/ stau duminica în pat picotesc merg pe stradă și moțăie/ lumea e făcută parcă pentru ei/ pentru somn/ veșnicul/ mă simt de parc-aș fi mama mamei mele/ între niște oameni din alt secol/ care trăiesc ca să-și crească fragezii pui/ sau să se apere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Coșbuc! De multe ori, substantivele pot fi ucise de adjectivele care le împodobesc! De s-ar topi și s-ar preface-n rouă, trebuie înlocuit: ...și s-ar preface-n apă. APĂ e mult mai tare!"; Polonius = un lord decrepit, picotind, din Camera Lorzilor ; un tîmpit de 60 de ani; Hamlet face pe nebunul, dar uneori e chiar nebun; nebunia e cînd H. uită textul și i-l amintește trupa de actori; nebunii se deosebesc de noi, pentru că încearcă să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
demn de condiția unui adevărat vânzător de "suflete moarte". Noaptea furtunoasă regizată de Alexa Visarion la Teatrul Giulești, sala "Majestic", se încheie într-o bolboroseală larvară, spre dimineață, când protagoniștii sunt epuizați de dimensiunile "dramei pasionale" prin care au trecut, picotesc și citesc hipnotizați elucubrațiile demagogice ale unui Rică Venturiano lucid și sadic. Ca toți demagogii care se respectă. (Adrian Dohotaru) ... Și nu întâmplător, desigur, cu această piesă își continuă Alexa Visarion exegeza sa regizorală asupra universului caragialean, începută cu vigurosul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de somnolență când organismul refuză să accepte trezirea completă și ți cufundă Întreaga ființă Într-o stare de amorțeală vecină cu leșinul. Resimțeam oboseala zilelor precedente de alergătură și a nopții prea scurte. Pe băncile din jur, pasagerii așteaptă, mulți picotind, câțiva sforăind de-al binelea, chemarea pentru zborul salvator. Lângă mine doarme o fetiță În brațele unei mame cu maramă albă, ceva mai Încolo un bătrân cu turban s-a Întins pe o un scaun, muște vigilente și sâcâietoare sunt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
expresiv și în celelalte secțiuni ale volumului, cu precădere în cea numită Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă?” (Crochiu dobrogean). În imagini opulente, pline de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]