169 matches
-
care-n nădejdea surorilor ei ar fi dus-o la Mortu’ Fript, scorpiile, dar de-acum se mai potolise zăpușeala și Ortansa cu Viorel rodeau ca niște iepuri din a doua tranșă de porumb fiert cu rezistența lui Andrei. Noi picoteam lungiți În iarbă pe lângă ei. Nu mai era mult până să se Însereze. Precis o să-i apuce noaptea pe drum. Și unde spuneai că vă duceți, Viorele, am Întrebat. — Naiba știe unde. Unde mergem, Tanso? Cred c-o să ne oprim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la o palmă deasupra nivelului capotei, și-acuma lasă-l jos ușor, iar moș Victor cu Leontina și Andrei se propteau În el Împingându-l Într-o parte, haiiii, acuma-i gata și mergem să mâncăm. După ce am mâncat, am picotit la umbra caisului toată după-amiaza și am socotit ce-ar mai fi de vândut din bătătura lui moș Victor. Păi n-ar mai fi mare lucru, da’ care-o fi prostu’ să se-ncurce cu ce-i dăm noi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de somnolență când organismul refuză să accepte trezirea completă și ți cufundă Întreaga ființă Într-o stare de amorțeală vecină cu leșinul. Resimțeam oboseala zilelor precedente de alergătură și a nopții prea scurte. Pe băncile din jur, pasagerii așteaptă, mulți picotind, câțiva sforăind de-al binelea, chemarea pentru zborul salvator. Lângă mine doarme o fetiță În brațele unei mame cu maramă albă, ceva mai Încolo un bătrân cu turban s-a Întins pe o un scaun, muște vigilente și sâcâietoare sunt
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
oboseala, dar ar fi vrut / să cuprindă cu sufletul curat și avid / frescele simbolice de pe pereți/ Sub fiecare pictură/ era un număr și o literă. Un mag/ îi explică ce înseamnă fiecare/ în lumea divină, intelectuală și fizică./ Iar el/ picotea în extaz, întrebându-se dacă nu cumva totul,/ dar absolut totul, / nu fusese decât parte din vis...// Se înserase. Cuvintele Marelui Preot/ răsunau grave. Corabia lunii / izbucnea din oglinda-ntunecată / a oceanului ce se pierdea printre insule/ ca un imens
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
vreau să menționez la plutonierul ăsta Victor... cum l-o mai fi chemând nu știu... de câte ori ne prindea că dormeam, că venea pe la 8, că ei controlau pe la niște ore, și după masă, cât ar fi ea de proastă, mai picoteai... Noi ne urcam la al treilea prici și când auzeam că se desface ușa, dormind așa săream jos... Ne obișnuim, și... pac, cădeam în picioare ca pisicile. Și el, dacă te prindea, că-și dădea seama că ai sărit, că
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să le strângă mâna sau chiar să le trimită câteva rânduri de admirație și solidaritate. Această imagine nu se potrivește de fel cu îngăduința Excelenței Voastre în fața surghiunirii Bibliotecii Naționale. Dacă, într-adevăr, directorul ei, dl Dan Ioan Erceanu, a picotit vinovat până în ultimul ceas, invitați-l să doarmă în continuare: destituiți-l! Dar nu destituiți Biblioteca Națională. Apărați Cartea și ea vă va apăra. Cartea este infinit mai fidelă ca dl Năstase. Înfruntați-o și ea vă va înfrânge. Deși
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mai bucurăm zărind ferestrele luminate ale unui local de noapte, la intersecția șoselei cu cîteva drumuri secundare. Intrăm împleticindu-ne și decorul mi se pare desprins dintr-un film cu Jean Gabin în rol de camionagiu. Bărbați masivi și nerași picotesc în picioare, sorbind din pahare de o curățenie mai mult decît îndoielnică. Jackie cere un pahar de anason și mă întreabă ce vreau. Răspund că "același lucru ca dumneata" și se simte obligat să-mi atragă atenția că e tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
din Baltimore era de fapt un linx. Dacă așa ceva era posibil cum puteam îndura treaz un zbor de șase ore spre Portland? Soluția mea? Procurarea de și mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință la clasa întâi înainte de a fi împins într-un cărucior cu rotile prin aeroporturi, cu un angajat al companiei aeriene în dreapta mea pentru a mă împiedica să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seară caldă, de primăvară-vară, prima seară cu adevărat caldă a anului. Orașul nu vrea să doarmă. Nu mi-a venit să-mi cred ochilor: pe trotuar, un bătrân țintuit într-un scaun cu rotile, își plimba papagalul verde-roșu-galben, imens. Pasărea picotea pe umărul său drept. Bătrânul fumează cu ajutorul unui portțigaret lung, de fildeș îngălbenit de timp și atâta utilizare. Și dacă totuși Dumnezeu este un imens papagal roșu? S-a terminat berea! S-A TERMINAT BEREA!, strigă îngrozit patronul elvețian al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vechi și foarte noi, bine strunite sau diseminând vicios. Am călătorit cu bibliomobilul prin subterane, m-am dat cu liftul de sticlă printre rafturi de oțel, am coborât cu batiscaful prin săli de lectură inundate. Am citit, am „lucrat“, am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-am mai dat însă niciodată (poate din fericire) de gustul crepuscular al bibliotecilor de spital, insule cuantice înconjurate de vid în care poveștile - sinistre, delirante, fără
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lor: Stela Enache, Marina Scupra, Doina Badea, Angela Ciochină, Eva Kiss, Jeanina Matei, Natalia Guberna etc. Sau plicticoșeniile lui Aristide Buhoiu. Și gata! se termina Albumul duminical. Urma serialul Linia maritimă Onedin, în timpul căruia ai mei își făceau siesta. Părinții picoteau în pat, iar eu mă încăpățânam să rămân treaz - deși serialul nu mă interesa -, pentru că nu voiam să recunosc că duminica, de fapt, se încheiase. Tim pul părea suspendat, iar eu aveam o senzație ciudată, ca o sfârșeală. La emisiunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Domnului! Chiribuță, tu ce zici de toată comèdia aiasta? Chiribuță, ridică din umeri: Eu... eu nu știu... Nici eu... Prinde! îi aruncă Ștefan un măr de pe tipsie Chiribuță îl prinde, râde și mușcă. Ștefan își proptește capul greu în palme, picotește cu ochii roșii de oboseală. Un greier țârâie fin în zidurile mucede ale cetății. Chiribuță! Ia vină tu de mă trage olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întoarce spre boieri, cu îngrijorare: Ați auzit! Turcii forțează Dunărea în vad la Oblucița! Șendrea îi hărțuie prin smârcuri! În zori, îndemnăm în goana mare spre Dunăre! Vedeți de cai! Apoi, la culcare! Harști! Harști! Din goana calului! strigă, luptă, picotește și cască Alexandru. La culcare! poruncește Ștefan. Dormi pe tine! La Orhei, Măria sa... se îndârjește Alexandru. Să vedeți cum a fost... Măăă! Tu ai tras ceva la măsea?! se stropșește Ștefan. La culcare, am spus! și îi întoarce spatele. Tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu palma. Ștefan picotește cu capul proptit în pumn: Rău faci! Eu nu mai prea cred... A cam scrântit-o Vodă aista... Negrilă hâhâie ca de o glumă bună, dar nu-și poate stăpâni un clănțănit mărunt... Ce-i tremuriciul aista? A dat cataroaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vreau să menționez la plutonierul ăsta Victor..., cum l-o mai fi chemând nu știu..., de câte ori ne prindea că dormeam, că venea pe la 8, că ei controlau pe la niște ore, și după masă, cât ar fi ea de proastă, mai picoteai... Noi ne urcam la al treilea prici și când auzeam că se desface ușa, dormind așa, săream jos... Ne obișnuim și... pac, cădeam În picioare ca pisicile. Și el, dacă te prindea, că-și dădea seama că ai sărit, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai mare onestitate și cu o finalitate intrinsecă, trans-estetică, de luare în stăpânire a unei libertăți personale. Studiul despre unicul scriitor suprarealist român autentic (spun unii!) a fost scris, în mare parte, cu mijloacele maestrului. Tânăra cerebrală, cinică, lucidă (rațiunea picotește, dar nu adoarme!) a avut (numai) 15 ani pentru a se apropia de opera celui care se sustrage tuturor clasificărilor, aprecierilor și canonizărilor. Cel mai nepotrivit instrument pentru a sonda inefabilul era luciditatea și îndoiala. Întâlnirea dintre maestru și discipol
Firul Ariadnei by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12530_a_13855]
-
Dezorientat, se întoarse în curte. Merse la castronul plin cu lapte și pâine. Mânca pe saturate, așa cum no mai făcuse. După care se tolăni pe treptele încălzite de soare de la intrare, cum se obișnuise dea lungul anilor. Înserarea îl prinse picotind. Adormi de-a binelea odată cu venirea nopții. Dimineață mânca ultimele bucăți de pâine, iar din baltă de la cișmea lipăi de câteva ori din apă. Zgomotul străzii în ziua aceea era mai prezent că de obicei. În poarta casei se oprise
H amilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
cu litere de tipar, dar uite că Claudiu era mai dibaci la socotit decît el. Opt sute cincizeci și trei de franci, da, în seara asta trebuie să facem rost neapărat. Zăpușeala de iulie era umedă și avea gust de funingine și sfîrșeală. Picoteau lungiți pe hanorace și pufăiau alene din țigări cu cutiile de bere în față, ca niște lucrători după o zi grea, osteniți, plictisiți cît vor mai trebui să facă pe copiii, să impresioneze și să convingă?! Li se cam luase
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
rupte chiar și în timpul ședințelor parlamentare, fiecare vrea să demonstreze că este mai treaz decât celălalt, în timp ce pe terenul faptelor, ce să mai vorbim, dorm cu toții! Fac gălăgie, încearcă să convingă cu argumente scoase din buzunar în loc să ne lase să... picotim liniștiți. Și legislația europeană ne ocrotește, de această dată apreciind că aparatul cu pricina reprezintă o intruziune suplimentară a unei firme în viața personalului, cu atât mai mult cu cât controlul somnului se face, între altele, cu „FitBit”, brățara conectată
Oricum, dormim! by Carol Roman () [Corola-website/Journalistic/296435_a_297764]