468 matches
-
curgătoare. Formarea vorbește despre tipul unității de relief: este o unitate piemontană cu înclinare dinspre zona montană spre zona de câmpie (E spre V). Altitudinile scad de la 450 m la sub 200 m, în partea de vest. Râurile au fragmentat piemontul astfel că, aspectul actual este de dealuri prelungi situate discontinuu. Tipul de relief fluvial este bine conturat cu terase și lunci largi. Alcătuirea geologică cuprinde pietrișuri, nisipuri, intercalații de argile și cărbuni inferiori (lignit, în partea nordică). Între porii rocilor
Dealurile de Vest () [Corola-website/Science/312488_a_313817]
-
început în 1775, iar clădirea era destinată inițial pentru corpul de elită al armatei Regatului Neapolelui. În 1791 a devenit prima reședință a ministrului Joseph Acton și succesiv sediul miniștrilor de stat până în 1825. După anexarea Regatului Neapolelui la Regatul Piemontului în 1860, palatul a devenit sediul comandantului militar al provinciile napoletane, generalul Enrico Morozzo Della Rocca. Astăzi, palatul este reședința comandantului general al forțelor armate din sudul Italiei. Palatul Salerno a găzduit, de asemenea, "cafeneaua turcească", o celebră adunare literară
Palatul Salerno din Napoli () [Corola-website/Science/333332_a_334661]
-
centrul țării, și are o populație de 350 600 de locuitori. Capitala cantonală este la Lucerna. Lucerna se află în centrul Elveției. Aparține de bazinele hidrografice ale râuriloe Reuss și Kleine Emme. Se află pe pantele nordice ale regiunii de piemont a Alpilor elvețieni. Cel mai înalt vârf al cantonului este "Brienzer Rothorn" cu 2 350m. Suprafața cantonului este de 1 493 km². e format din teritoriile obținute de capitala Lucerna, fie prin tratate, ocupare armată sau cumpărare, majoritatea înainte de 1415
Cantonul Lucerna () [Corola-website/Science/303726_a_305055]
-
Este limitată de Munții Bodoc și Baraolt la nord, de Munții Ciucaș, Bârsei, Bucegi și Piatra Craiului la sud, de Munții Vrancei la est și Perșani la vest. Suprafața depresiunii este de circa 1.800 km². Relieful este unul de piemonturi, șesuri, terase și lunci.<br> Datorită prezenței a două zone de îngustare și anume Poarta Sânpetru (cu o lățime de circa 7 km, cuprinsă între Dealul Lempeș și Tâmpa) și Poarta de la Reci (lată de 8 km cuprinsă între localitățile
Depresiunea Brașovului () [Corola-website/Science/303745_a_305074]
-
sunt situați în Italia. Ei formează extremitatea sud-vestică a Alpilor, separată de Apennini prin Trecătoarea Cadibona. Trecătoarea Tenda îi separă de Alpii Maritimi. formează granița dintre regiunile italiene Piemont la nord și Liguria la sud. "Alpii Ligurici" sunt străbătuți de răul Tânăro și alți afluenți ai râului Pad pe partea piemonteza și de câteva râuri mici care se varsă direct în Marea Mediterana, pe partea dinspre Liguria. Cele mai înalte
Alpii Ligurici () [Corola-website/Science/299279_a_300608]
-
Umberto al II-lea ("Umberto Nicola Tommaso Giovanni Maria"; 15 septembrie 1904 - 18 martie 1983) a fost ultimul rege al Italiei. Umberto s-a născut la Racconigi, în Piemont, Italia. A fost al treilea copil și singurul fiu al regelui Victor Emanuel al III-lea al Italiei și a Prințesei Elenă de Muntenegru. A fost ultimul rege al Italiei și a domnit cu puțin peste o lună de la 9
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
III-lea al Italiei și a Prințesei Elenă de Muntenegru. A fost ultimul rege al Italiei și a domnit cu puțin peste o lună de la 9 mai 1946 la 12 iunie 1946. La naștere a primit titlul de Prinț de Piemont, titlu pe care l-a deținut până la ascensiunea să pe tron. Prințul a fost educat pentru o carieră militară și în timp a devenit comandant șef al armatei de nord, apoi al armatei de sud. Totuși, rolul său a fost
Umberto al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/322056_a_323385]
-
societate politică numită "La Giovine Italia" (Tânăra Italie). Noua societate, al cărei motto era „Dumnezeu și Poporul”, a căutat o modalitate de a unifica Italia. Garibaldi, originar din Nisa (atunci parte a Regatului Sardiniei), după ce participat la o revoltă în Piemont în 1834, a fost condamnat la moarte, și a fugit în America de Sud. După ce și-a petrecut acolo paisprezece ani, luptând în mai multe războaie, s-a întors în Italia în 1848. În 1814 Carbonari au început organizarea de activități revoluționare
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
Sfintei Alianțe. Ferdinand a abolit constituția și a început sistematic să persecute revoluționarii cunoscuți. Mulți susținători ai revoluției din Sicilia, printre cale și cărturarul Michele Amari, au fost trimiși în exil pentru următoarele decenii. Liderul mișcării revoluționare din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
și cărturarul Michele Amari, au fost trimiși în exil pentru următoarele decenii. Liderul mișcării revoluționare din 1821 din Piemont a fost Santorre di Santarosa, care a vrut să elimine dominația austriacă și să unifice Italia sub Casa de Savoia. Revolta Piemontului pornită în Alessandria, unde trupele au adoptat "tricolorul" galben, alb și roșu al Republicii Cisalpine. Regentul regelui, prințul Carol Albert, în timp ce regele Carol Felix era plecat, a aprobat o nouă constituție pentru a liniști revoluționarii, dar când regele s-a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
acțiune militară a suprimat o mare parte din mișcările revoluționare și a rezultat în arestarea mai multor lideri radicaliști, incluzându-l și pe Menotti. Deși Charles Albert a fost profund învins în încercarea sa de a conduce austriecii din Italia, Piemontul nu a abandonat orice speranță de uniune. Camillo di Cavour, care a devenit președinte al Consiliului de Miniștri în 1852, a avut, de asemenea, ambiții expansioniste. Cavour, cu toate acestea, a văzut că Piemontul nu ar fi capabil de a
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
de a conduce austriecii din Italia, Piemontul nu a abandonat orice speranță de uniune. Camillo di Cavour, care a devenit președinte al Consiliului de Miniștri în 1852, a avut, de asemenea, ambiții expansioniste. Cavour, cu toate acestea, a văzut că Piemontul nu ar fi capabil de a adăuga, de unul singur, nimic la teritoriul său. În schimb, el spera să obțină ajutor de la Marea Britanie și Franța în expulzarea austriecilor, din peninsula italică. O încercare de a câștiga favoruri britanice și franceze
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
nimic la teritoriul său. În schimb, el spera să obțină ajutor de la Marea Britanie și Franța în expulzarea austriecilor, din peninsula italică. O încercare de a câștiga favoruri britanice și franceze prin sprijinirea acestora în războiul Crimeei, în care a intrat Piemontul în 1855. Cu toate acestea, războiul a atins un obiectiv util - a izolat Austria, care a încercat un efort inconfortabil să echilibreze cele două părți în timpul războiului. La data de 14 ianuarie 1858, un italian naționalist, Felice Orsini, a încercat
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
întâlnit cu Napoleon al III-lea la Plombières, iar cei doi au semnat un acord secret, care a fost cunoscut sub numele de Patto di Plombières ("Pactul de la Plombières")[6]. Acest pact a convenit asupra unui război comun împotriva Austriei. Piemontul ar obține teritoriile austriece în Italia (Lombardia, Veneto) precum și ducatele de Parma și Modena, în timp ce Franța ar fi recompensată cu teritoriile piemonteze Savoia și Nisa. Sudul Italiei, fiind în mare parte sub-dezvoltat și nu la fel de bogat ca nordul, ar rămâne
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
francez, Cavour nu a putut unifica peninsula. În acest moment însă, austriecii au făcut convenabilă sarcina adversarilor lor. Acest lucru făcând Austria să pară agresorul, a permis francezilor să intervină. Războiul în sine a fost destul de scurt. Avansul austriac în Piemont a fost incompetent, ei fiind în imposibilitatea de a trecerea înainte de sosirea armatei franceze, condusă personal de către Napoleon III. În bătălia de la Magenta, la 4 iunie, francezii și sardinienii au fost victorioși asupra armatei austriece, ceea ce duce la retragerea Austriei
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
au fost expulzate universal ca urmare a izbucnirii războiului, conducătorii Toscanei, Modenei, și Parmei, care au fugit în Austria, ar fi restaurați, în timp ce controlul papal al misiunilor diplomatice vor fi reluate. Pentru ca Napoleon nu a îndeplinit condițiile acordului său cu Piemontul, el nu ar câștiga Savonia și Nisa. Sardinienii s-au revoltat la această trădare de către aliatul lor. Cavour a cerut ca războiul să fie transportat la indiferent și și-a dat demisia atunci când Victor Emmanuel stabilit că consimțământul a fost
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
20 martie 1860, anexiunile au avut loc. Acum, Regatul Italiei a cuprins cele mai multe părți din nordul și centrul peninsulei italice. Astfel, în primăvara anului 1860, doar patru state au rămas în Italia - Veneția austriacă, Statele Papale, Regatul Italian extins de Piemont și Sardinia, și Regatul celor Două Sicilii. Nu există nici un motiv special să credem că acum Cavour caută unificarea restului Italiei sub stăpânire piemonteză, deoarece aceste zone ar putea fi o povară financiară. Francisc al II-lea al Celor Două
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
27 octombrie 1553. În apărarea lui Calvin și a magistraților genevezi, Beza a publicat în 1554 lucrarea "De haereticis a civili magistratu puniendis", tradusă apoi în franceză în 1560. În 1557, Beza s-a interesat în mod special de valdenzii Piemontului, persecutați de guvernul francez, și în favoarea lor a călătorit cu Farel la Berna, Zürich, Basel, Schaffhausen, de acolo la Strasbourg, Mumpelgart, Baden și Goppingen. În Baden și Goppingen, Beza și Farel au trebuit să pronunțe opinia lor și cea valdenză
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
Texas și Ungaria. Grosimea stratului de cernoziom poate varia foarte mult, de la câțiva centimetri în Siberia până la 1,5 m în Republica Moldova și Ucraina. Cu privire la relief, cernoziomurile apar în special în zone de câmpie, dar și de deal, podiș sau piemonturi joase, unități de relief cu altitudini de la 15-20 până la 150-200 de metri. Materialul parental este reprezentat în special de roci sedimentare (loess, depozite loessoide, luturi, argile, marne, calcare, gresii, etc.). Clima este specifică zonei de stepă cu precipitații de 400-500
Cernoziom () [Corola-website/Science/329865_a_331194]
-
situat într-o regiune de șes, respectiv în Câmpia Română și anume la extremitatea sud-vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Băileștilor. Câmpia Română (a Dunării de Jos) situată pe partea stângă a Dunării, este mărginită spre nord de Piemontul Getic, Subcarpați și Podișul Moldovei. Caracterul general al reliefului este dat de predominanța formelor plate, cu altitudine mai mică de 200 m, dar în cadrul câmpiei se pot distinge cel puțin trei aspecte deosebite, întâlnite în cadrul unor subunități orientate pe direcția
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
la rangul de locotenent în 1856 și căpitan în 1858. La luptele pentru unificarea Italiei a participat, între alți ofițeri români, și . După ce Consiliul de miniștri aprobase pe 14 iulie 1860 trimiterea unui grup de șase ofițeri în misiune în Piemont, aceștia, între ei Iuliu ca căpitan și comandant al regimentului nr. 1, au părăsit țara pe 3 noiembrie al anului cu destinația Torino. În continuare ofițerul a luptat între 1860 și 1861 în Italia pe partea revoluționarilor sub generalul Manfredo
Iuliu Dunca () [Corola-website/Science/334214_a_335543]
-
Bobota este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea Bobota este situată în partea nordică a județului, în zona colinara a Platformei Sălăjene Marginale, la contactul Colinelor Toglaciului cu culoarul Crasnei și Piemontul Sălăjean, la o distanță de 35 km față de municipiul Zalău, si la 23 km față de Șimleu Silvaniei - cel mai apropiat oraș. Relieful predominant este deluros și aparține Depresiunii Sălajului cu soluri silvestre (brune și brunroșcate de pădure). Vegetația zonei are
Bobota, Sălaj () [Corola-website/Science/301776_a_303105]
-
Europa. Domnia Ioanei a fost, de asemenea, marcată de sprijinul și protecția afacerilor locale și de crearea de noi instituții. Crima a fost redusă foarte mult și ea a fost un susținător al păcii, extinzându-se și în Sicilia și Piemont. În ciuda spiritualității sale profunde și a prieteniei cu Caterina de Siena și Bridget a Suediei, curtea ei a fost remarcabilă pentru extravaganta colecție de animale exotice și a servitorilor de origini diferite, incluiv turci și africani. Scriitorul contemporan Giovanni Boccaccio
Ioana I de Neapole () [Corola-website/Science/330877_a_332206]
-
ales datorită prezenței conglomeratelor burdigaliene, conturându-se ca o unitate clară chiar dacă se află în partea cea mai nordică. Această unitate pare „sudată” de Carpați în timp ce spre exterior se termină printr-un abrupt veritabil (falia extracarpatică ) de natură tecto-erozivă. 3.Piemontul extracarpatic 4.Câmpia piemontană Baia, cea mai coborâtă unitate și în același timp cea mai netedă cu aspect cvasiorizontal. Formată din terase și lunci este intens folosită de om în scopuri agrare și intens umanizată. Cele mai răspândite tipuri de
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
fost locuința papilor, ci Palatul Lateran, iar în secole mai recente Palatul Quirinal, în timp ce în perioada 1309-1377 a fost la Avignon, în Franța. În 1870 posesiunile papei au rămas într-o situație incertă când Roma însăși a fost anexată de Piemont după o rezistență nominală a forțelor papale. Papii au fost lăsați între 1870 și 1929 într-o situație asemănătoare celei a ultimului împărat chinez, nederanjați în palatul lor, dar fără un statut oficial recunoscut de statul italian. Alte state au
Vatican () [Corola-website/Science/296845_a_298174]