225 matches
-
să învăț să învârt cuvintele între inimă și creier, căutând supape interioare care să-mi schimbe centrul de greutate către înăuntru și mai ales spre inimă. Nu mai puteam să vorbesc nici din cap, nici din haine extravagante, nici din pieptănături sofisticate cu scoici în cap, prin care ascultam marea : trebuia să învăț să vorbesc din inimă. Era singura cale posibilă, alta nu exista. Și totuși supapele care ar fi putut face acest lucru posibil îmi erau deocamdată complet necunoscute. Știam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vizita neașteptată doar de comportarea ta, obișnuit comme il faut, și pentru că făcuseși gestul nebunesc s-o săruți când ați rămas singuri în salon, în timpul primei boli a Profesorului. Cum tu o mângâiaseși timid și ea, ferindu-se, își stricase pieptănătura, spunând că vrea să plece, și tu insistând că vei fi cuminte ca să mai stea, a început să se plimbe prin cameră, căutând o oglinjoară, spunea ea, cât de mică. N-a găsit-o, dar i-a venit ideea să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
parfum amețitor, amețitor îi foșnea și rochia cu frou-frou, ai luat-o în brațe, i-ai atins buimăcit lenjeria fierbinte, în timp ce ea te dădea la o parte și-ți spunea, perfect stăpână pe ea, să o lași să și facă pieptănătura. Erai mult prea intimidat și lucrurile mergeau foarte greu, la plecare ai întrebat-o „mai vii și data viitoare ?“, fără a stabili însă nimic pozitiv, și chiar neîndrăznind să-ți faci visuri. Te siliseși să fii cât mai îndrăzneț pentru ca
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-nainte eu trebuie să merg să mă ușurez. Așa că am mers și am făcut-o. Arătam galbenă ca ceara în oglindă și picioarele îmi tremurau cum îmi tremură după ce vărs, totdeauna, dar n-am mai avut timp să-mi refac pieptănătura și fardul, așa că eram chiar ca o grădinăreasă sadea : în perfectă consonanță cu costumul. Am ieșit iar în grădină pe intrarea din spate, furtunul tot așa curgea, dar am renunțat să-l închid în vreun fel, că nu mai aveam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
păstrăm faima, băieți, trebuie să stea de vorbă cu Pepe și să-i facă trampa cu Norma, fac pariu că asta abia așteaptă, sau oricare alta, fiindcă ei nu voiau să aibă Încornorați În cartier. Băieții din cartierul Marconi, cu pieptănătura de după-masă, fumau urmărindu-i cu privirile pe toți bărbații necunoscuți care intrau În bazin. Ocupau banca lor obișnuită, unii stăteau jos, alții În picioare de-o parte și de alta, ceilalți tot În picioare În spatele băncii, sprijinindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un păun care dădea instrucțiuni tuturor. Încet-Încet, a priceput, căci pe măsură ce treceau săptămînile, palatul devenea din ce În ce mai frumos, Într-o bună zi Însărcinatul cu bunul gust avea să leșine de plăcere văzîndu-și opera Încheiată. Decoratorul era fericit. CÎnd lucra, Își strica pieptănătura complet și striga nervos și cuprins de febra inspirației că așa da, era o plăcere să lucrezi. „SÎnt mulți bani la Lima, le explica el lui Susan și lui Juan Lucas, sînt mulți bani, dar se și irosesc mulți, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
au organizat-o În saloanele spațioase ale hotelului Crillon. Peggy a prezentat trei modele de la Boutique Musee du Louvre (de madame Mireille Monaco și de Pa-potita Castro y Castro). A coafat-o Pier Paolo Cajahuaringa. Tot el i-a aranjat pieptănătura veche, fiindcă după ce s-a terminat parada ea i-a cerut să-i facă părul ca Înainte, să i-l mai tapeze puțin și să i-l facă tot așa, despletit și fără bucle cum Îi plăcea ei, fiindcă mîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde mi-e paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului, Bobby zărise oprindu-se două taxiuri, dar n-a mai așteptat să vadă cine cobora din ele. Era orchestra. Orchestra, cu directorul și cu crooner-ul. Orchestra „Ritm și tinerețe“, directorul, maestrul Benny Lobo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În reclamele la creioanele Presbitero. Modelele pe care mi le ofereau cinematograful, publicitatea, plimbarea de duminică după slujbă erau niște băiețandri cu sacou la două rânduri, cu umeri largi, mustăcioară și păr pomădat și lipit de țeastă, lucios. În epocă, pieptănătura pe spate se numea, În popor, mascagna. Voiam și eu mascagna. Cumpăram de la piața târgului, lunea, pentru niște sume derizorii față de situația bursei de valori, dar imense pentru mine, niște cutii cu briantină grunjoasă ca mierea de fagure și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Stacojiul Îți poartă noroc. Se strîmbă. Nu-i decît o femeie care lucrează pe undeva, Într-un birou, nu-i așa? Mi-ar plăcea slujba ei... Mai dădu cîteva pagini, apoi ridică revista deasura capului. Ce-ai zice de-o pieptănătură ca asta? Helen numără Încă o dată ochiurile. — Șaisprezece, șaptesprezece, zise ea, apoi se uită la poză. Nu-i rea. Însă nu mi-ar plăcea să-l aranjez și rearanjez de fiecare dată. Viv căscă din nou. — Ei, atîta lucru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
îmi părea ostilă, doar mirată și, în același timp, binevoitoare. Cred că i-am vorbit, nu mai știu bine ce i-am spus, asta nu are prea mare importanță. Era o moartă din altă epocă. Felul în care era îmbrăcată, pieptănătura ei, aerul și poza făceau din ea o lucrare somptuoasă și fragilă dintr-un muzeu pierdut. Chipul ei îmi amintea de alte chipuri, dar acestea se învârteau în cerc, mobile, fugitive, imprecise în trăsăturile lor care se modificau fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și cu băiețelul pe rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare, Întors. Un fular din lînă gri, pantofi din pînză tare, albi. Coada ochiului plecată În jos, părul bățos dar rar, pieptănătura dreaptă și o umflătură roșie sub nas. Panta era abruptă dar, din fericire, frînele au ținut. Dacă panta ar fi fost Înclinată doar pe jumătate și mașina mea Încă o dată mai puternică, oricît de bine aș fi mînuit-o, tot degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
afaceri, pentru că gesticulau mult, s-au ridicat. Femeia Își aranja fusta și coborî de pe scaun. Conturul tibiei părea umbrit de o lumină vagă. Partea de jos părea că strălucește, dar nu putea să fie În picioarele goale. Cu toate acestea, pieptănătura și fusta scurtă nu i se potriveau deloc. Profitînd de faptul că eram singurul client, mi-am scos cu Îndrăzneală portofelul din buzunarul interior. Negru, pătrat, din piele-Întoarsă, ros pe la colțuri - semn că fusese mult folosit. La Început am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îi laudă calitatea părului, îl mai retează la vârfuri, îl rulează pe bigudiuri, îi pune plasa și o trece la cască, pe urmă din nou în fața oglinzii, o tapează și-i clădește cocul, mereu la fel, cu buclele milimetric împărțite, pieptănătura asta vă aranjează de minune, doamnă, vai, mulțumesc, doamnă, îi mai spune Coca, cu miere în voce, când simte mâna clientei strecurată în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în buzunar. Femeia pleacă, iese pe trotuar, ce bine se simte, cât de sigur pășește. Bărbat, dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise, iar o deschise, privi atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Îi așeză cafeaua la îndemână, se așeză și ea în fotoliul din fața lui. El îi zâmbi, mulțumindu-i. Un gest automat. Avea o expresie tulbure. Apucă toarta ceștii de cafea, se aplecă să soarbă. O șuviță i se desprinse din pieptănătură, se încruntă, îl auzi cum șoptea iritat și grăbit: Hai, zi o dată! Zvâcni genunchiul a enervare. Ce-ai vrea să-ți zic, întrebă obosită femeia, doar ne-am văzut de curând alaltăieri, ce minuni să se petreacă în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în cap asta? Am și eu dreptul, ca atâtea milioane și milioane de femei abandonate, să-mi refac viața. El se ridică din fotoliu, se plimbă de acolo, acolo, nervos, ca un leu în cușcă, șuvița desprinsă mai înainte din pieptănătură se zbătea pe frunte. Pe urmă chipul i se schimonosi de-o umbră de descurajare. Se opri lângă ea, îngenunche serios în fața fotoliului, își sprijini de genunchii ei pieptul, cu palmele îi cuprinse spatele, o aplecă spre el, până când reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mă întorc imediat. Nu-ți displace părul meu? — Absolut deloc. E drăguț. Era pieptănată simplu, ca o școlăriță, având părul prins cu o agrafă într-o parte, ca în vremurile de demult. Îi venea foarte bine, de parcă ar fi purtat pieptănătura aceea dintotdeauna. Arăta ca o fată frumoasă dintr-o gravur\ medieval\. — Reiko și-a dat toată silința să mă tundă. Chiar crezi că-mi vine bine așa? — Bineînțeles. — Mama zice că-mi stă groaznic. A scos agrafa și a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ea, nu l-ai văzut în odaie? Doarme în pătucul lui. Nu văzusem pătucul. Femeia își aprinse un ciubuc și începu să fumeze liniștită. După naștere se calmase și parcă nici nasul nu-l mai avea așa mare, poate din pricina pieptănăturii, atunci părul castaniu îi cădea bogat pe lângă obraji, acum își eliberase chipul ridicând părul într-un coc. Îi stătea mai bine, da, iată, nasul arăta obișnuit, ca orice nas. Observând poate privirea mea de simpatie mi se adresă și mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Deodată întrebă: —Domnișoară Tudoriță, vrei să-mi cetești și mie?... Ce să-ți cetesc? — Cărțile de care spui... Eu îți fac ce vrei... Vin să-ți arăt cum să te piepteni ca mine, cu valuri, ca să nu se mai strice pieptănătura, îți ajut la horbotă, la bluză... Dacă-i așa de frumos, tare te rog să-mi cetești și mie... Cetirea aceasta a început s-o facă Tudorița în zilele lui mai, când și la îngrămădirea aceea de case ajungeau miresmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimica mai bun pe lumea asta... observă moșneagul. Fata zâmbea blând. Puse cofa cu apă după ușă, apoi se așeză la vatră, pe scăunașul ei cu trei picioare. Niță Lepădatu băgă de samă că fața i-i mai rumănă și pieptănătura mai lucie și mai linsă. Se privise în izvor și-și stropise obrazul și părul cu apă curată. —Ei, apoi acu ce-om face? întrebă drumețul oftând. —Hm! ce-i face?... apoi îi gusta ceva cu noi... că doar oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din proaspăt lipită; moșneagul se lăsă și el pe un snop de strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la mâneci și la guler, că pieptănătura i-i strânsă și lucie și cosițele groase îs așezate în cunună. Acuma parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de membre, ca și cum, modificându-i silueta, veșmintele l-ar transforma în propria efigie”. Și tocmai pentru că devine efigie, actorul devine și lăcaș al aparițiilor, purtător al semnelor unei alterități ce se lasă văzută, căci, prin frumusețea stranie a costumelor, a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
mamei sale era ridicat deasupra frunții; umerii obrajilor erau roșii de fardul care fusese aplicat în grabă până la globii oculari. Un puf bine încărcat cu pudră îi albise fața, partea din față a rochiei și câteva șuvițe castanii desprinse din pieptănătură. — O, Doamne, spuse Ignatius. Ai pudră pe rochie, dar e probabil rezultatul sfaturilor doamnei Battaglia de a te face frumoasă. — De ce trebe tot timpu’ să te agăți de Santa, Ignatius? — S-ar părea că a fost agățată în viața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dreptate. Îmi imaginez că în ziua de astăzi, culegătorii apucă cu o mână bumbacul, în timp ce cu cealaltă își țin la ureche un radio cu tranzistori, care să le scuipe în timpan vești despre mașini uzate, balsam pentru păr Softstyle, noua pieptănătură la modă în Casa Regală, sau viul Gallo. In colțul gurii le atârnă o țigară mentolată, cu filtru, care amenință să dea foc întregului câmp de bumbac. Deși locuiesc în apropierea râului Mississippi (Acest râu este slăvit prin niște cântece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]