226 matches
-
copite de nouri margini de timp asfințit fapt de seară nebănuitul fum dăruitor Securea de umbră prin apele somnului curgându-mi alinătoare din tălpi până'n creștet o secure de umbră subțire spintecă fără milă șuvoiul de vise străluminarea lui pieritoare nici un înger n'a stat pavăză pierzătoarelor treceri pe fruntea înrourată de zorii de ziuă străluce frunza uitării Sub luna neagră prin strâmtorile timpului la apa nenumită vin strigoaiele să se scalde în farmece tulburi în bătaia lunii negre aripate
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14952_a_16277]
-
extazul (ieșirea) din cele materiale, spre ceea ce este dumnezeiesc<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia a IV-a, în PSB, vol. 29, p. 183. footnote>”. Omul își depășește propria natură, își schimbă starea: „din muritor, devine nemuritor, din pieritor nepieritor, din trecător etern, într-un cuvânt, din om se preface în Dumnezeu”<footnote Idem, De beatitudinibus, 7, P. G. XLIV, col. 1280C. footnote>.
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
lipsită de atracția ei spre spirit, spre omul spiritual și spiritualizator. În căderea omului există și o cădere a materiei însăși. Surparea ontologică a împăratului antrenează cu sine, în mod obligatoriu, surparea împărăției materiale. Din bun foarte, cosmosul a ajuns pieritor, iar omul care a îmbrăcat materialitatea trăiește în cosmos prin materialitate, adică prin hainele de piele, o viață cu multe suferințe și cu multe necazuri. Are loc o schimbare de relații: a omului cu ființa sa proprie și a omului
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/123_a_149]
-
col. 96C și col. 97A. footnote>. Pâinea și vinul sunt transformate prin harul sfințitor al Cuvântului, la rugăciunile preotului și ale credincioșilor<footnote Ibidem, col. 97A. footnote>, În trup și sânge nemuritor. Fiul lui Dumnezeu S-a amestecat cu natura pieritoare spre a Îndumnezei omenirea, căci „cel ce mănâncă se face asemenea cu chipul mâncării”<footnote Idem, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, omilia XV, În PSB, vol. 29, p. 318. footnote>. Hristos se Împarte ca o sămânță la toți credincioșii și
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
rânduri, personajul-povestitor, vorbesc despre ,,galopul destinului", despre ,,zilele care nu se mai întorc", despre neputința de a readuna ,,fărâmele trecutului". Sunt formulări care trimit poate prea direct la ceea ce numeam tema substanțială a romanului, aceea a timpului ireversibil, a vieții pieritoare și irepetabile. Formulări poate prea subliniate, prea ,,limpezi", mistuite totuși, până la urmă, de masa epică a romanului, care nu este unul de idei, decât prin repercutare, ci de evenimente și de explorări psihologice. Referindu-se la romanul ,,stufos" al Soranei
Sorana Gurian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14874_a_16199]
-
Timpul meu pământesc, Chilie a primelor mele dorințe păgâne, Ascunziș al păcatelor dulci ale primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
desprins frumusețea și vlaga în tăcere trupul împreunării s-a făcut an. eurydike, pierdută deodată și moartă cu mult înainte - cîntec cu cîntec cuvînt împreună - împreună cu vîntul inimă-albastră - pe inima goală am cîntat, eurydike frumusețea și vlaga... prea omenește/ prea pieritoarele linii frumusețea și vlaga în cîntece din care fugea mereu vestitorul cu plînsul - cu dragostea/ din cîntec în cîntec m-am trezit pe noian de cuvinte inimă goală în inimă-albastră dragostea nu m-a învățat plînsul plînsul nu m-a
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
nopți ale șeherezadei care se retrage din povești tot mai discret bătrânețe - timp lepădat oală spartă lângă ciob care râde, gând vânător lângă sărăcie cu duhul și duh prin care să-ți câștigi sărăcia * timp în răspăr noian de clipe pieritoare/ și-o clipă de ambră chihlimbar adormit în care-și așteaptă sărutul cel care știe că flacăra este de nelocuit * moarte după moarte și scris după scris stau în suflet cu lira și în mână cu aburul - demiurgie a plânsului
Mircea Cau by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/10214_a_11539]
-
Pe chinul tău ; de unde-i dus, Priveste-acum cu desfătare Lumini cerești ; Și-acolo, sus, Ascultă-al îngerilor grâi... Mărunte visuri și regrete, Si vaietele unei fete Ce-nseamna pentru cel din rai ? Dar soarta celui stins în pripă, Si umbră pieritoarei vieți, Nu prețuiesc nici cât o clipă Din nesfârșitele-și tristeți ! Fără cârma și vântrele, Pe-al văzduhului ocean, Mii de aștri, mii de stele, Trec prin liniști de noian ; Peste șesurile-ntinse, Peste-al lumii vis stingher, Norii,-n
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
nemulțumirile anti-nasseriste. Totuși, cititorul care caută doar acțiune sau conflicte politice nu va găsi dominanța unor asemenea ritmuri occidentale. Plin de vioiciune dialogală, romanul are mai degrabă, sub sonorități sugerate de citarea unor versete-cheie din Coran („totul de pe pământ este pieritor, rămâne doar chipul Domnului tău...”), o curgere de poveste din totdeauna, cu imaginile Egiptului încă păstrând împietriri faraonice (de la Miramar se pot vedea „aproape încremenite” ale Nilului), sau subtilitățile Greciei antice. Alexandria, oraș cu suflet elin - de altfel, personificat de
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
mediu confuz din care “întunericul”, “umbra”, “pierzania” n-au dispărut. Orientarea dreptei conștiințe e anevoioasă: “pe-o creastă de nour întunecat/ în miezul pînditor al semnelor/ între bine și rău/ îngerul stă să strige// demoni pîrdalnici mă împresoară/ cu foșniri pieritoare// noaptea se îndesește/ în sinea sa fără capăt/ de nu i se mai vede văzduhului urma/ de nu mai știu pe unde ar fi să fie/ nourul și-ntunecimea// fruntea mi-e așternută în țărîna căințelor/ și-n pulberea cîndva
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
Moșandrei, păsările Herei, Arguși reduși la decor, pot fi socotite, fastuoase, desfătătoare și artificiale, embleme ale modernismului. Sclipind efemer, "în ritmul clipei care'n van a fost", și consolînd-împungînd ființa cu lecția frumuseții cu cît mai evidentă, cu atît mai pieritoare. Anotimpuri-le sînt un amestec, exploziv ca mugurii și ca păstăile, de melancolie diafană și damfuri grele, de carne rătăcită în mrejele vieții îngerești: Dar mă cuprinde neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
95. footnote> este una din cele trei părți ale sufletului în Republica lui Platon, IV, 434d-441c (distincție pe care Aristotel o găsește nesatisfăcătoare [De anima 432a-b], dar care este susținută de Plotin, Enneade, I, 1, 5 și 6). Ea este pieritoare și, potrivit spuselor din Timaios 70d-e, se află situată sub diafragmă. Aristotel face din epithymia doar una din cele trei activități ale facultății deziderative a sufletului înzestrat cu simțire (De anima, 414b). Epithymia are drept obiect plăcutul (Ibidem). Epicur împarte
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
strălucire mută întipărită pe față, cum se urzeau și se ștergeau așijderea unui joc nesigur de lumini și umbre ușoare înaintea sa, avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
fie poetul? Sculptorul în fum, sau necunoscutul care rupe vraja? Mai degrabă al doilea, cel care controlează jocul. Și-i dă valoarea unei năzăriri, „într-un amurg cu vânt și febră mare”. Așa încât doar nevoia de a plânge viețile degrabă pieritoare sub aparența unei meniri care le-nalță - omenească, prea omenească uneori, ca la Ioana d’Arc împlinindu-se, simbolic, ca femeie, pe rug - îl duce pe Radu Stanca în magazia cu costume. Între istoria trăită și istoria povestită nu se
Evul Mediu întristat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5828_a_7153]
-
Căci este scris: "Fiți sfinți, căci Eu sunt sfînt." 17. Și dacă chemați ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtați-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; 18. căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, 19. ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. 20. El a fost cunoscut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
Olimpiu Nușfelean Omul este mai repede pieritor decît propriul adevăr. Decît adevărul omului. E vorba, acum, de individ, nu de comunitate, nu de umanitate. „Dintr-ăștia nu voi vedea eu oameni!” spune „cu ciudă” Dinu, bărbatul Fefeleagăi, rostindu-se despre cei cinci copii ai lor, slăbuți, „deși
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
și curmă-a mea durere,/ Să-i uit privirea fă-mă, e tot ce am a-ți cere/ O nemaispusă rugă învață-mă, de știi,/ Pentru credința-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi pe mine lasă: nici după zile-o mie.// Nu s-or nălța spre ceruri de sub mormânt de pleoape./ E-așa
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
de sublimări ale pasiunilor legate de pământeasca alcătuire, eroul posedă, de fapt, un temperament focos, sanguin, o efervescență a simțurilor teribilă, putând duce la acte dure, precum pălmuirea lui Tudorel, fiul pornit pe căi funeste. Una și aceeași ființă, insul pieritor și înțeleptul din Ioanide ajung uneori la dezbinări frapante și, cu toate că se orientează categoric într-o direcție precisă, conduita omului se află veșnic sub semnul contrastului. Se înfruntă în erou două suflete - unul grav, năzuind spre absolut, liber de patimi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
strânse scara și o ascunse într-un tufiș de tuia. Dintr-un salt fu sus pe postament, ținîndu-se bine de gâtul poetului rus, care acum se uita într-o parte, ca și când n-ar fi vrut să fie părtaș faptelor mizerei, pieritoarei făpturi de carne, pielițe, nervi și sânge care-i macula eternitatea. Proptindu-se-n mâini pe ghizd urile puțului, tânărul se cufundă pân-la brâu în bezna de smoală dm interior, unde-n lumina oblică a lunii luceau stins doar primele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scene a femeii prinse în adulter. Nu vom ști niciodată ce a scris el acolo, sau dacă măcar scria ceva ori doar desena. Trebuie să fi fost însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit, aplecat asupra acelor pieritoare semne, încît iudeii au trebuit să-l întrebe de mai multe ori ce trebuie făcut cu femeia înainte ca el să le dea acel răspuns de neuitat: "Cine dintre voi e fără păcat să arunce primul cu piatra." Cei mai mulți iudei
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
îi șopti gândul. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare.... Tatăl nostru...” ”Sfințească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Roagă-te, roagă-te cu bunăștiință, omule, pentru toți, măcar
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi șoptit gândul. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Continuă Iorgu să se roage... ”- Dumnezeu este al tuturor, nu-i nici a unui neam sau loc. El plutește peste toată Creația Sa și o învăluie, așa cum plutește Cerul. E dincolo de cele pieritoare ale existenței, întrun plan deasupra tuturor închipuirilor existenței, închipuit doar prin cuvântul Ceruri... Este unic, al tuturor acolo în Cerurile Veghetoare... Tatăl nostru...” ”Sfintească-se numele Tău” Se rugă bătrânul Iorgu... ”- Numele lui Dumnezeu e sfânt și fără noi. Îi șopti gândul
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
prin asta noi ne simțin eschiși din regiunea artei în (nemijlocirea) imediul vieței. Neci o operă de arte însă să nu ne facă impresiunea curată a unei opere a naturei. Noi nu voim a vedea repețită în arte creatura defectuoasă, pieritoare a naturei, ci o ființă ce aparține unei ordine mai înalte de lucruri, care e supusă prin urmare la Goethe a esprimat de mai multe ori cu energie mare cugetarea dezvoltată mai sus: "Numai spectatorului de tot incult îi va
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
om periculos, asemănător criminalilor. Altminteri cum le-a putut lăsa niște legi atât de dezonorante și odioase? Taine ce își capătă tăria prin însăși nelegiuirea lor. Cu ce drept îi socotesc pângăritori pe cei care plăsmuiesc chipurile zeilor din materie pieritoare, la fel cu cea a oamenilor? E dreptul lor să nu-și pună imagini cioplite prin cetăți, necum în temple. Că nu aduc nici regilor această lingușire îi privește, dar este o jignire adusă sentimentului roman când refuză să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]