430 matches
-
ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lovească și s-o spargă. Am sărit repede în apă și am tras cât am putut de barcă spre mal. În ajutorul meu au venit doi colegi, care tocmai plecau de la pescuit spre casă și ne-au așteptat
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
în cale. De n-ați fi voi, nu aș urla, Nici malurile n-aș surpa. De nu mi-ar sta nimeni în drum, Poate c-aș fi și eu mai bun ... Morala: Dragilor, să știți : urletul puhoaielor Izvorăște din tăcerea pietroaielor. VULPEA ȘI RAȚA Vulpea, pe margine de lac momi o rață Și-i spuse că-mpreună zilnic de învață Abecedarul, pe cuvânt de-onoare, Va fi cea mai deșteaptă zburătoare. Prima și-a făcut rost de un toc, Iar cealaltă
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
scufunda. Malul se apropiase văzând cu ochii. M-am îndreptat spre cel mai apropiat intrând printre diguri. Aici curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lovească
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
curenții nu mai aveau forța devastatoare din larg, iar bătaia vântului era estompată de poziția digurilor. Exista pericolul să ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lovească și s-o spargă. Am sărit repede în apă și am tras cât am putut de barcă spre
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
ne lovim de pietroaiele de pe fundul apei dinspre mal, deoarece nu mai puteam stăpâni direcționarea bărcii. Nu știu cum am trecut printre două pietroaie, când m-am trezit că barca se înfige cu prova în nisip. Valurile puteau s-o poarte spre pietroaie, s-o lovească și s-o spargă. Am sărit repede în apă și am tras cât am putut de barcă spre mal. În ajutorul meu au venit doi colegi, care tocmai plecau de la pescuit spre casă și ne-au așteptat
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357496_a_358825]
-
privirea-ți înflorește când rostești cuvântul <>./ Semenii ți-i simți prieteni și să-i înțelegi înveți/ Iar un zâmbet cald te face, dintr-o dată, să te-mbeți.// Când iubești, cu încântare poți ținti spre viitor/ Căci iubirea te preschimbă din pietroi în fulg ușor./ Într-un veac în care banul este un ciocoi hapsân -/ Vreau iubirea să-mi domine sufletul - ca un stăpân.” (Cântec despre dragoste) Amurgul și răsăritul, luna și soarele fuzionează în cel mai sfânt decor care descrie frumusețea
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
unde-s mormintele? Am înțeles când la intrare ne-a oprit cineva care ne-a întrebat pe cine căutăm. Iliuță i-a spus numele unchiului său, anul decesului și am primit un număr pe o aleie. Acolo am găsit un pietroi, aproape la nivelul pământului, cu numărul 86 pe el și atât. Sigur e, că acolo a fost îngropată cenușa unchiului. Peste tot trec la câteva zile mașinile de tuns iarbă iar florile și lumânările care se mai pun, se strâng
ÎNDEMN DE ...,, DINCOLO de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358122_a_359451]
-
se strâng la gunoi. Am pus și noi câte o lumânare, am spus o rugăciune și am plecat tăcuți, fiecare cu gândurile lui. . . Și-atunci mi-am zis: ,, Ce suntem noi când moartea o să vină?!! Un simplu număr pe-un pietroi. . . și-o mână de țărână”!!!. Acete două strofe, ca un ,,INDEMN DE. . . DINCOLO” aș vrea să fie scrise pe crucea de la căpătâiul meu, când la Tine Doamne, o să mă iei! (În foto, Bisericuța mică-1602 din cimitirul Mănăstirii Dragomirna . ) Referință Bibliografică
ÎNDEMN DE ...,, DINCOLO de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358122_a_359451]
-
lemne, Frigul nu mai pișcă nara; Mugurii se umflă-n ramuri, Mușchii vegetali și-arată, Se topesc deja pe geamuri Florile de gheață mată; Gâzele încă plăpânde Dau timid din aripioare, Guralive și flămânde Vrăbiile stau la soare; Pe-un pietroi se-ntinde, cască Și se-ntoarce ca o turtă O caraghioasă broască, Ba pe spate, ba pe burtă; Ici și colo în grădină Flori firave-abia deschise... Dă târcoale o albină Unei tufe de narcise; Viorele și zambile În culori de
GRUPAJ LIRIC VERNAL de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357717_a_359046]
-
16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Bărbatul înainta încet prin aerul încins și încărcat de insecte zburând bezmetice în toate direcțiile, urmat de fetița mărunțică care încerca să-i calce exact pe urme. Șuierul lin al apei care dansa printre pietroaie, acoperea orice alt zgomot ar fi coborât de pe șoseaua aflată la nici zece pași. La un moment dat, lăsă undița între pietrele de pe mal și, sub ochii măriți de curiozitate ai copilei, apucă o piatră grea, de mărimea unui pepene
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
moment dat, lăsă undița între pietrele de pe mal și, sub ochii măriți de curiozitate ai copilei, apucă o piatră grea, de mărimea unui pepene, cu care trăsni bolovanul de lângă piciorul lui. Se aplecă și ridică cu o mișcare bruscă marginea pietroiului, lăsând să alunece lumina arzătoare a soarelui pe burțile argintii ale unor peștișori mici cât degețelele copilului. - Ha, ha, exclamă satisfăcut bărbatul, acum să te ții doamnă știucă! Vezi ce momeală am găsit? Maimuțoii ăștia mici se ascund la umbră
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
să o hrănesc după rețetele iubirii, deși-n lucrarea Ta măreață e însăși temelia firii?! Decât c-o inimă-ntristată de neputința împlinirii prin jocul ne-ntrerupt al pasiunii, mai bine fără ea, căci fericiți în nesimțire sunt cei cu inima pietroi, cu toții bine-nveșmântați și înlăuntru seci și goi. LUMI PARALELE Atâtea tone de lumină aruncă Soarele încins pe creștetul de nou-născut al Terrei, că pomii-s grei de rodul alb (menit dulceața să-și sporească în fagurii umpluți de-albine
POEME DE PAŞTI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344688_a_346017]
-
aflau departe de casă, la pădure sau la muncile câmpului, vindecarea de boli și în mod deosebit de răceli prin abureala pe care o făceau, acoperindu-se cu pături de capră și aplecându-se deasupra unui vas în care scufundaseră un pietroi încins în jarul din sobă. Vatra era elementul esențial al casei pe care se pregătea hrana și pe care femeia-mamă își aducea pruncii pe lume. Focul era acela care alimenta lumina și căldura soarelui în ziua și noaptea de Lăsata
SĂRBĂTOATEA LILIACULUI SĂLBATIC, PONOARE, JUD. MEHEDINŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350681_a_352010]
-
Sinulescu ticluia, ca un maestru, farse agreabile și amicale. „Nu se supăra când îi făceam o farsă”, povestește Benone Sinulescu, despre prietenul său Ion Drăgoi. „Odată i-am pus în costumul popular din geamantan, la sfârșitul unui turneu prin Moldova, pietroaie înfășurate în hârtie, ca să nu murdărească. La coborârea din autocarul care l-a transportat până la poarta casei sale și-a luat de la portbagaj valiza și, apucând-o cu o apreciere involuntară a greutății pe care o știa, s-a înconvoiat
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
nu există o singură școală care să te învețe cum să plimbi florile prin oraș. Ești pe cont propriu. Descurcă-te! Nu același lucru, în schimb, se va petrece cu femeile care zăresc un tip cărând, asemenea lui Sisif mitologicul pietroi, flori după el. Dacă respectivul e și îmbrăcat la patru ace și are un aer din ăla de băiat cuminte, un suspin nostalgic va fi cât pe ce să le scape de pe buze. Inima cu siguranță le va palpita mai
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea () [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
Mâncăm lapte cu mămăligă. Mâncăm frumos, cu linguri de lemn, pe săturate. Mâncăm la lumina surcelelor din vatră. Aproape adorm pe scăunelul cu trei picioare, rotund. Și masa-i rotundă. Cu trei picioare, și ea. La marginea prispei, pe un pietroi de râu, mătușa cea mare mă spală pe picioare. Cu o piatră de râu mai mică mă spală. Să se ia bine toate substantivele adunate printre dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
pădure mi-am făcut oliță de noapte? Din proiectile, popice? Că am mutilat copaci și schilodit păsări fiindcă pistoale erau peste tot? Că am fost așa de slab încît la vizita medicală, după ce am mâncat trei pepeni mi-au pus pietroaie-n buzunar ca să am greutatea necesară? Apoi am plâns de frică ... Din liceu am devenit eu jucăria fricii că voi fi retrimis la sapă, deoarece tata nu voia să se facă colectivist. Tot l-au făcut! Cinci ani am uitat
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
Național Arena. Se minunau cât de repede socializează copiii și se împrietenesc fără niciun complex, față de cei mari. Parcă se cunoșteau de când lumea între ei și când o echipă marca câte un gol în poarta celeilalte echipe, simbolizată prin niște pietroaie, bucuria câștigătorilor era de nedescris după cum țipau, râdeau și ridicau mâinile sus simbolizând bucuria victoriei. Adriana era entuziasmată văzându-și băieții în mijlocul grupului gălăgios de mini fotbaliști. Cel mai mult o distra privind cum fetițele se luptau cot la cot
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
două castele princiare cu turnulețe ascuțite, așa cum le-a văzut el într-o carte cu povești, de la domnul învățător. Ce să vă mai spun ce-și închipuia el că sunt tufișurile alea de pe răzoare... Sau pâlcul de coceni netăiați...Dar pietroaiele alea cu țugui de zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
ai să înveți niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea disperat băiatul. În alergătura sa de pe deal se împiedică de un pietroi și se rostogoli până la împrejmuirea unei târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea mea ? De ce am atâtea piedici în drumul meu ? -Piedicile din drumul
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
două castele princiare cu turnulețe ascuțite, așa cum le-a văzut el într-o carte cu povești, de la domnul învățător. Ce să vă mai spun ce-și închipuia el că sunt tufișurile alea de pe răzoare... Sau pâlcul de coceni netăiați...Dar pietroaiele alea cu țugui de zăpadă?...Ori bolovanii de pe pante...Ce-or fi? Ostași, curteni, slujitori, prințese, zâne sau mulțimea supușilor împăratului? Pe podețul ăla cu balustrade de argint trece o caleașcă de aur sau o sanie trasă de cai înaripați
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
ai să înveți niciodată mecanica ! Ți-e gândul numai la colinde și bolindeți, tâmpitule ! Pe el, barosule ! Și sculele îl loveau tot mai îndârjite. -Nuuu ! Nuuu ! alerga și plângea disperat băiatul. În alergătura sa de pe deal se împiedică de un pietroi și se rostogoli până la împrejmuirea unei târle. În cădere se lovi de o prăjină care se desprinse din gard. Țipă, înfuriat pe biata prăjină : -De ce stai în calea mea ? De ce am atâtea piedici în drumul meu ? -Piedicile din drumul
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
aceasta, fără experiență și fără adaptare la urgia vremii de afară. Incă aveau penele colorate gri, abia din anul trei de viață devin albe complet. Valurile se izbeau cu forță de diguri, aruncând cu furie apa înspumată peste îngrămădirea de pietroaie și stabilopozi, apoi se împrăștiau pe suprafața digului, altădată loc de promenadă al turiștilor sosiți la mare vara, mai ales seara, sub razele lunii și ale iluminatului public de pe faleză. La fiecare val se depunea un strat de gheață, din ce în ce mai
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
asculte. Înainte să-i asculți, e nevoie să îi lași să vorbească. Se spune că presa este câinele de pază al democrației. Nici a puterii, nici a opoziției. A democrației. Când ești liber să stai înghemuit, libertatea e într-un pietroi. Referință Bibliografica: NEGUSTORI DE PRINCIPII / Dona Tudor : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 391, Anul ÎI, 26 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Dona Tudor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
NEGUSTORI DE PRINCIPII de DONA TUDOR în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340643_a_341972]
-
continue. -Și povestea Stanislaw al nostru cum bunicul său, însoțit de tatâne-su, urcând culmea cu pricina, au ajuns într-un loc, pavăză a unui secret - moștenire din generație în generație, se pare... Într-un stufăriș, dăduseră la o parte un pietroi care ascundea intrarea într-o peșteră și pătrunseseră acolo cu mare sfiiciune... -Uite c-au avut norocul să mai și iasă, altfel cum aflam noi povestea unor venetici?! se rățoi în continuare Papa. -Lasă-l, mă, să spună, glăsuiește așa frumos
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]