1,585 matches
-
Popescu Teodor SilviuClasa a XII-a B/ Liceul Tehnologic MăneciuVara a înecat parcul din centrul orașului în căldură și umbre dulci sub copaci. Aleile pietruite șerpuiesc prin parc. Vara se desfată azi cu noi, culorile sunt clare, parcul este plin...-De oameni.-De vară. Oamenii sunt vară!-Și iarnă. Și toamnă.-Iar apoi primăvară. Sau toate la un loc, în aceeași zi. -Și zici că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/349271_a_350600]
-
Elenă Stan Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Popescu Teodor Silviu Clasa a XII-a B/ Liceul Tehnologic Măneciu Vară a înecat parcul din centrul orașului în căldură și umbre dulci sub copaci. Aleile pietruite șerpuiesc prin parc. Vară se desfată azi cu noi, culorile sunt clare, parcul este plin... -De oameni. -De vară. Oamenii sunt vară! -Și iarna. Și toamnă. -Iar apoi primăvară. Sau toate la un loc, în aceeași zi. -Si zici că
MITURILE EULUI de ELENA STAN în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349270_a_350599]
-
în devălmășia vegetației abundente. Periplul a cuprins mai multe sfinte lăcașuri într-o continuă vizită, fără oprire. Am amețit de atâta frumusețe religioasă, de parcă aș băut din apa tare a sfințeniei! Ce să admir mai întâi? Bolțile de la intrare, cărările pietruite și albite de atâția pași ce le-au traversat, însoțite de flori și arbori, ghivecele cu flori multicolore de pe prichiciul verandelor văruite în alb, arhitectura pașnică a clădirilor cu ziduri groase, temeinice, adăpostind chilii ce înconjoară biserica mânăstirească, ori înseși
CĂLĂTOR PRIN BUCOVINA DE ELIZA ROHA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349434_a_350763]
-
spiritualul, minunea. Astfel, au executat acrobație la înălțime sub elicopter, fără centură, la Beijing, acrobație pe sârmă, de pe bloc pe bloc fără centură și plasă, pe sub ei circulând mașini, trăsuri, sau oameni, asumându-și astfel riscul căderii fatale pe șoselele pietruite, acrobație pe sârmă, de pe furnal pe furnal, la Petroșani, la o înălțime de 99 de metri, sau de pe catarg pe catarg, deasupra valurilor oceanului forfotit de rechini... În avanpremierele spectacolelor de la Timișoara se luptau, pentru a atrage publicul, cu urși
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
-și va găsi o gazdă, cum va arăta școala unde urma să-și realizeze visurile sale de profesor, cum vor arăta copiii din acele locuri. Oamenii nu prea l-au luat în seamă când a trecut prin sat, pe drumul pietruit și plin de gropi, cu un mic geamantan în mână. Nici primarul, nici preotul nu l-au întâmpinat la venire, din simplul motiv că satul era prea mic și nu avea nici preot și nici primar. Iată-l ajuns în dreptul
SUFLET DE PROFESOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347688_a_349017]
-
sale. Cântecul Loredanei constituie un așezământ al iubirii! Iubirea din cântecele Loredanei Groza e nesecabilă, deși pururi însetată. Izvor fiind, izvorul acesta nu seacă pe piatră. Iar albia întinsă din vocea, ochii și inima Loredanei, la inimi, e din piatră pietruită, dar o piatră rară a cântecului celui mai frumos și sufletesc. Pietrar, așadar, al albiei izvorului de cântec, e Loredana! Pe albie zidită cu piatră rară, iubirea cântecelor Loredanei Groza e legământ și deopotrivă lăsământ moldovenesc de iubire! Gânduri subțiate
LOREDANA GROZA. PIETRARUL IZVORULUI DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350112_a_351441]
-
pitice, ferigi, ienupări care umpleau ca o vegetație de liane pâlcurile și apoi pădurile falnice de palmieri, pini, ulmi, stejari, dafinii de California, arțarii și paltinii albi care ascund cu coronamentul lor dens și stufos cărări și drumuri asfaltate sau pietruite ce duc la vile somptuoase, abia zărite prin luminișuri. Se zice că în adâncul pădurii, care înconjoară gloful pe trei părți și se duce în interior pe mai multe mile în lungime, ar trăi într-o coabitare silită păsări mari
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
mereu să văruiască case aș fi prins-o cu mâinile amândouă dar într-una aveam codrul de pâine cu gust și miros de cozonac (mult mai târziu am aflat mirosul acela de sărbători) știam când vine ora alergam pe cărarea pietruită până sărea sânge din tălpi poarta era departe (calea plângerii) florile de regina nopții șușoteau deasupra mea parfumându-mi fuga Brațele mamii erau adăpostul frustrărilor mele de copil -unde-i tata? de ce nu vine?- castelul își deschidea porțile și zâna cea
PRIMELE NOTE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351956_a_353285]
-
concursul hipic de la Ploiești. Până la concurs mai erau circa 10 zile, timp în care trebuia să se facă o armonizare între cal și driver. Primul antrenament a început prin plecarea într-un fel de excursie spre satul Dârvari pe drumuri pietruite care puneau la încercare și calul dar și driverul. Imediat după ieșirea din șoseaua națională hățurile i-au fost încredințate lui Suman. De acum acesta avea să afle adevăratul scop al acestei plimbări. Băiatul timorat până acum parcă își câștigase
SUMAN DRIVER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 722 din 22 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351572_a_352901]
-
ai Dobrogei. Aflată la o distanță de până în 40 de km de Constantă și de 14 de loc. Mihail Kogălniceanu, în general mănăstirea este vizitată datorită privelistelor ce se pot parcurge cu privirea la scurt timp după intrarea pe străduța pietruita nu prea lungă (trei km), ce se ramifică de la soseau națională de dinaintea Târgușorului, după cum și era odată acest sat, aflat la o răscruce imemoriabila de drumuri. "Dealul Casienilor" (De la sf. Casian și Ghergan- cumva și acesta din urmă a primit
MANASTIREA SFANTULUI CASIAN! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345549_a_346878]
-
prelungea de două săptămâni. Prin parbriz priveam liziera pădurii. Ceața fină, care se ridica în zare, îmi amintea despre zânele și spiridușii din basmele copilăriei. Priveam casele de la poala muntelui ce păreau a se afla acolo din timpuri imemoriale. Drumul pietruit era parțial funcționabil, pe alocuri însă gropile îl făceau impracticabil. Atras de mirajul satului Sălătrucel doream să aflu cât mai multe informații în vederea scrierii unei cărți despre oamenii și locurile acelea. Prin natura profesiei întâlnisem în viața mea o mulțime
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
acestor construcții ridicate până în secolul al XIX-lea. În schimb, după 1878, sub administrația Coroanei britanice Lefkara a cunoscut o perioadă de evoluție care a început să schimbe în bine destinele localnicilor. Casele aparținând acestei etape, dispuse pe străduțele înguste, pietruite, sunt case cu unul sau două etaje, cu magazine la parter, acoperișuri înclinate, balcoane lungi pe fațade, cu decorațiuni din ghips colorate, elemente ținând de epoca arhitecturală neoclasică. Începând cu secolul al XIX-lea localnicii nu numai că produceau broderie
LEFKARA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355004_a_356333]
-
H E Stradă veche, -mpodobită Cu teii falnici și bătrâni, Cu cișmea sub patru ulmi ... Ai văzut pe-a mea iubită? Stradă veche, de-altădată, Ce ești tristă și pustie! Draga mea, cum o să vie, Dacă ești întunecată ? Stradă veche, pietruită, Și cu bănci de lemn la porți, Unde sunt copiii? Poți Să-mi spui, stradă iubită! Unde-i viața fericită, Când aici noi ne jucam? Unde-i ochiul de la geam, Când bunica necăjită ... Încerca, la loc, să-l pună Cu
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
până în capul orașului Moldova Nouă care era asfaltat doar până la ultima casă de pe atunci a maistrului Ionică POPESCU, aici fiind amenajat un loc de întoarcere a autobuzului de oraș. De aici drumul era pe o distanță cam de un kilometru pietruit și plin de gropi. Mergeam pe malul râului Valea Mare și în curând aveam să dau peste primele semne ale minei, haldele unde se descărca minereu și steril. Mai erau și multe grămezi cu lemne depozitate, pentru armarea galeriilor de la
1966 CUNOŞTINŢA CU MINA SUVAROV de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 525 din 08 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356224_a_357553]
-
fiecare dată, mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia îi spuneam „Valea Plângerii” când mergeam la școală datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului din spatele grădinii de legume a curții părintești și este pietruită, dreaptă. Primăria s-a îngrijit să sistematizeze toate străzile adiacente șoselei principale (care trece prin mijlocul comunei) și să introducă pe fiecare stradă, apă curentă. Și totuși, ulița pare pustie: o liniște de necuprins, un aer cald, primitor, curat, culoarea
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
ani ai mei, dar cel mai des mă întoarce către copilărie, către locurile natale..., cum îmi place mie să spun..., la rădăcini, la izvor, la matcă. La doi kilometri și jumătate de sat, se termină asfaltul și începe o stradă pietruită, că, de! așa a fost proiectul... Dar se va face, cândva, cine știe când? Probabil când va pleca și cel din urmă fiu al satului... “Speranța moare ultima!” (îmi șoptește gândul ghiduș, în ureche). Iată, intrăm în sat! Primele două
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
aceea, Elisa a primit în fiecare zi câte o floare de la Nicolae. A doua zi, Nicolae veni în vizită la familia Hensel. Casa familiei, cu etaj, era mărginită de case elegante cu două și trei etaje, pe o romantică stradă pietruită. Era cunoscută a fi un loc popular pentru procesiuni de nuntă. Era prânzul și familia îl invită la masă. - Rămâneți la noi la masă, domnule Bratu! spuse Gertrude politicoasă. În sufrageria imensă, cu mobilă de lemn sculptată, o masă lungă
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
acum, se înfrățesc cu norii. Degeaba jalbe duse spre-adresanți ! Sunt orbi sau surzi, ori trădători notorii. Bucegii plâng cu lacrimi în șuvoaie când vin furtuni și nu pot fi oprite. Ce grozăvii ne mai aduce-o ploaie rupând zăgazuri, drumuri pietruite ? Atâtea locuri au rămas golașe, o țară-ntreagă este spoliată ! Răul, ar trebui tăiat din fașe și punitatea drastic aplicată. Un gând nebun ... Sub Sfinx vor dinamită -că munții-s moșteniți de la părinți- iar pofta dumnealor să le permită omorul
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Noi nu avem o relație adevărată. Nu suntem mereu sorbiți de lumină, nu ne cățăram suficient de hotărât pe treptele virtuții. Nu ne plimbăm pe drumuri pietruite ținându-ne de mână râzând, nu ne susținem consecvent în ritmul înaintării, nu înotăm în marea privirii sorbindu-ne aprig, nu ne îmbrățișăm dezlănțuit în piața întâlnirilor, nu ne așezăm la masa confesiunii în dimineți, în amiezi ploioase, nu suntem
CHEMAREA INIMII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370640_a_371969]
-
am ajuns la o proprietate unde își impunea măreția o clădire simplă, dar gigantă ca mărime, cu un acoperiș în două planuri. Părea la prima vedere să fie o magazie, sau un fânar de pe timpuri. În fața sa exista un peron pietruit și o curte spre care ducea un trotuar și el pietruit. Curtea era a unei clădiri pe ai cărui pereți tronau tot felul de steme și blazoane heraldice, confecționate din piatră cioplită, la fel cum erau amplasate asemenea obiecte prin
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
simplă, dar gigantă ca mărime, cu un acoperiș în două planuri. Părea la prima vedere să fie o magazie, sau un fânar de pe timpuri. În fața sa exista un peron pietruit și o curte spre care ducea un trotuar și el pietruit. Curtea era a unei clădiri pe ai cărui pereți tronau tot felul de steme și blazoane heraldice, confecționate din piatră cioplită, la fel cum erau amplasate asemenea obiecte prin toată grădina din fața clădirii. Pe peron ne aștepta un tânăr cu
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370759_a_372088]
-
publican. Ce aveți prin boccele? Răsturnați totul în fața publicanului, acolo, pe masă! -Tămîie și alte nimicuri, spuse publicanul privind la cele din fața sa. Pentru tămâie nu luăm taxe astăzi. Așa că luați-vă boccelele și mergeți! Merseră apoi cu toții pe aleile pietruite și pătrunseră în inima orașului. -Încotro vom merge fraților? întrebă unul dintre ei. -La templu sau la sinagogi, spuseră unii. -Ba bine că nu, le spuse Fahim. Mai întâi să mergem prin piețele grecilor să auzim veștile și părerile oamenilor
AL DOISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369513_a_370842]
-
aprilie și îmi petreceam aici o săptămână de concediu. La coborârea din tren mă întâmpinase o ploaie rece și măruntă, ce se prelungise întreaga zi. Spre seară, luasem hotărârea să ies la plimbare, cu toate că ploaia nu se oprise. Pe drumul pietruit ce urcă șerpuind către Peleș, nici țipenie de om. Vântul zgâlțâia copacii, făcându-i să se tânguie, iar pârâul Peleș cobora zbătându-se cu furie. Dughenele din lemn la care se vând suveniruri așteptau zăvorâte, vremea însorită. M-am apropiat
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
sfîrșit - 4). Autorul folosește repetiția pentru a obține un efect mai puternic și a rezona mai mult în sufletul cititorului. Ex.: “o clipă din timpul timpului din ceruri”; “de rătăcirea ta în rătăciri rebele”; “apa locului de apă”; “piară piatra pietruită”; “Sub verde voal în vălul verde moare”; “modul peste modul înalț spre cer modulele-n convoi”;” în timpul unui timp fără de timp”; “sunt poate, doar, o umbră a umbrei ce o caut”; “când sângele lunii ucide a rănii grea rană”; „și
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
mai are același gust. De ce oare? Ce s-a pierdut și ce s-a câștigat în toți acești cincizeci de ani, de când mergeam la mormântul bunicii? Crucea mamei e cea mai înaltă de pe Parcela 17. Se vede de la distanță. Mormântul pietruit, cu crucea de marmură, e îngrijit. Grilajul s-a furat. Banca a putrezit. Din ghivecele de piatră, zâmbesc panseluțe. În felinarul de la capul mamei, arde o candelă. Are trei îngerași de bronz pe ea. Mama și-a scris singură epitaful
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]