1,548 matches
-
doar credința dură în fibra omului despre care scrii poate să o spele, inventare de imagini cum nu se mai găsesc, fiindcă nici nu mai sînt frății ca a lor. Iată închinarea pentru Voronca: "Din poezie ți-ai făcut o pijama ca din fluturi și ochiul tău era în fund; unul cu aureolă și cu sfinți ca un altar, celălalt cu taburete înalte, cu zinc și cu esențe ca un bar." Ce mai frumoasă întîlnire a două lumi, una de fum
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
reflecțiile mele de o asistentă medicală impetuoasă, dar binevoitoare, care a năvălit pe ușă cu o seringă în mână: - O să vă facem o injecție în burtică. Și, tocmai când mă pregăteam să întreb, autoironic, "care burtică?!", mi-a și ridicat pijamaua și mi-a făcut injecția, iar imediat după aceea a fugit în alt salon, la altă burtică (mă amuza ideea că i-ar putea fi pacient la un moment dat Cornel Burtică). După numai un sfert de oră, o altă
Cu gândul la Eugen Nicolăescu... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8176_a_9501]
-
burtică (mă amuza ideea că i-ar putea fi pacient la un moment dat Cornel Burtică). După numai un sfert de oră, o altă asistentă, sobră, taciturnă, a venit lângă patul meu și mi-a făcut semn să-mi ridic pijamaua. Mi-am ridicat-o docil, gândindu-mă la ceva inavuabil, dar într-o clipă m-a fulgerat o bănuială: - Mi s-a mai făcut o injecție în burtă, acum un sfert de oră... - Da?! Și de ce nu spuneți? Dându-mi
Cu gândul la Eugen Nicolăescu... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8176_a_9501]
-
efect: "foșneam ca o bucată de nylon", "apa se lovește de mine. ca sunetul într-o boxă stricată", "iar plouă cu arsuri electrice"... Un text începe prin a cânta această radicală transformare, cu un rest de milă omenească: "vom îmbrăca pijamale artificiale/ ne vom încheia la șireturile de neon/ vom fi liberi să apăsăm rewind/ să batem tare la tobele mari/ să dăm cu biciul/ cântând// să fluturăm tabla de metal să sune cât mai strident// dar când țipăm că nu
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
colț, crezând că nu-l poate observa nimeni și că Își realizează bine misiunea de „pândă”, deși oricine putea observa un om de la țară, foarte agitat, care probabil că Își așteaptă nevasta bolnavă și internată În spital să vină În pijamale pentru a sta de vorbă câteva minute. Atent la toate persoanele de gen feminin, Victor se Întreba cum o va recunoaște și dacă nu va merge la altcineva care „sî-l stuchi În ochi”, vorba Mariei lui. De la doi oameni care
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Am întrebat și eu, așa, se lasă păgubaș Lionel. Plec acasă. Nu intri să bei ceva? îl întreabă Claude, în timp ce Clovis se uită cam câș după român. Lionel nu răspunde și se îndepărtează. E ora 21.00. Liliane, într-o pijama bărbătească, având un crac al pantalonului tăiat pe lateral, ca să treacă peste ghips, stă în fotoliu și citește. Despre Liliane Liliane e o fată bună. Are ceva din Doamna cu cățelul, dar dintr-o traducere foarte proastă a lui Cehov
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ce te bazezi? — Pe faptul că nu mi-ai tras-o. — Nu încă, replică scurt Lionel. Liliane îl privește lung. Încearcă să facă și ea figura lui Sharon Stone din Basic Instinct. Nu reușește, din cauza ghipsului și a pantalonilor de pijama. Abandonează, mărginindu-se la un zâmbet deschis oricărei continuări. — Ți-a spus și cum o să mori? — Pe neașteptate, îi satisface Lionel curiozitatea. — Mare scofală, așa știu să ghicesc și eu. Zău, Lionel, aveam alte pretenții de la un inginer. Îți place
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa, văzu pe pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând dincolo de granițele acestei încăperi gânduri și întrebări către cei din șatra lui care, desigur, în acest timp se aflau în preajma unui foc ispititor ce-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
torcea istorisirile seară de seară, povești pe care numai ei, țiganii, oameni liberi ca păsările cerului, le înțelegeau. Ina bătu la ușa camerei lui Vișinel și, văzând că nu se culcase, îl sfătui că trebuie să se îmbrace cu această pijama nouă care îi aparține și să se culce. Înainte de a ieși din cameră, îl lipi din nou de ea și-l sărută pe frunte. El nu reacționă în nici un fel, dar simți un fior care îi încălzi sângele din vene
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
miște și cu atât mai puțin să se întoarcă. O mănușă din piele îi cuprindea ca o gheară imensă gâtul și ceafa. Îi era imposibil să scoată un cuvânt. După ce s-au convins că nu avea asupra lui decât o pijama transpirată, agenții i-au permis să se așeze. Era în privirea lor ceva ce îl îndemna să se tot justifice asupra identității și, cu cât încerca mai mult, cu atât devenea mai penibil în fața celor doi bărbați care îi percheziționau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și privi în gol, ignorându-ne. Ochii lui nu clipeau, doar se umezeau în
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nebunie; în altele, și în altele, câte altceva. Dar, în cazul marelui vostru viceacademician? Medicii și procurorii de la forul de analiză vor afla, poate, ceva. Deocamdată, analizează. Pentru că, în noaptea trecută, Smarald al nostru, sărit, brusc, din somn, și, în pijama, cum era, s-a dus într-o magazie, a apucat barda, uitată acolo de cine știe când, a venit, repede, în dormitorul părințior, și a tăiat gâtul tatălui. Apoi, la fel de infrigurat, s-a urcat la volanul mașinii luxoase cu care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a vrut să măture, dar, toate măturile și măturicile, luaseră calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din partea ei, știind că acest gest o va scoate din minți, mai ales după ultima salvă oratorică. Când ajunse cu un etaj mai jos, o auzi lipăind pe ciment și răcnind: Atunci să vie alea la spital, să-ți aducă pijama și mâncare, nenorocitule!". Să fi fost în jur de unsprezece noaptea când, cu ultimul metrou, ajunse la urgența Municipalului, adică la unitatea spitalicească la care era arondat. Mai erau două cazuri înaintea lui: un bărbat oacheș cu un bandaj pe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
era aproape. Așa cum stăteam legat de catarg prin zeci de fire, cu ultima tresărire am mai stârnit un cutremur În Caraibe, dar, vai!, eram doar căpitanul unei epave, carne inutilă Îmbrăcând un schelet inert, peste care flutura pânza zdrențuită a pijamalei. Se iscase de nu știu unde un vânt jucăuș, iar ochii Începuseră să coboare velele, când ancora perfuziei a sărit de la locul ei și astfel a Început cea mai importantă călătorie a vieții mele, o descensiune circulară spre orizontul pardoselei, unde, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
săptămână grea, lipsită de bucurii și de Împliniri profesionale. În câteva secunde, hainele mele și-au luat și ele zborul spre țările calde, iar trei perechi de buze rujate au Început să mă Îmbrace din cap până-n picioare Într-o pijama mătăsoasă din cerculețe roșii. Nu era rău. A urmat un scurt ritual de invocare a ploii, desfășurat În jurul subsemnatului, și În scurt timp alcătuiam un grup statuar de genul zeu plus nimfe deloc odihnindu-se. L-am informat mai devreme
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? Ai aflat cine vrea să mă omoare? a Îngăimat ea. — Stai jos, i-am spus, arătându-i canapeaua pentru care jumătate din zebrele din Etiopia Își donaseră pijamalele. Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu-mă cu ochi mari și umezi. Am răsuflat adânc. — Vera, te-ai gândit vreodată că suntem doar niște picături de apă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spioane, secretare, lucrătoare la poștă, dansatoare, hangițe, ba chiar și o plăpumăreasă. Nu mai rezist! Sunt și eu om. — Spune-mi, dragul meu, experiența cu clonele a fost chiar atât de traumatizantă? Întrebarea ei mi-a readus brusc În memorie pijamaua din cerculețe roșii care-mi venea ca turnată. Ne-am lăsat ușurel pe spate și, Învăluiți de mirosul casnic de varză, În lumina discretă care răzbătea din fundul beciului, am trecut rapid la un nou capitol. M-am trezit dârdâind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
administratorul Papadopulus, căruia i-am cerut să vorbesc cu domnul Pavel. Mare i-a fost uimirea de faptul că l-am găsit. M-a condus în încăperea în care era, găsindu-l într-o stare de ,,imponderabilitate” și îmbrăcat în pijama. Părăsind reverența, mi-a făcut câteva aprecieri jignitoare la adresa armatei, iar eu văzând cum vorbește, l-am întrebat care-i este meseria de bază. Mi-a spus că este electrician. Eu i-am replicat sec ,,se cunoaște”, după care i-
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93204]
-
Îngrijită decît de obicei. Ar trebui adăugat că, de obicei, pacienții se bărbiereau, mai precis erau bărbieriți, o dată la trei, patru zile, atunci cînd frizerul spitalului Își amintea să treacă prin saloanele lor. CÎt despre Îmbrăcăminte, cînd nu stăteau În pijamale, cînd trebuia, de exemplu, să-și facă plimbarea zilnică prin curte, se Îmbrăcau În niște costume de trening vechi, decolorate și prea largi, care le accentuau aerul melancolic și defetist. Pablo era Însă proaspăt bărbierit - pesemne se bărbierise singur, căci
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi toată noaptea avînd fierbințeli ca un bolnav. Simțindu-și pijamaua lipită de spinare, își dădu la o parte plapuma groasă care-l făcuse să asude și se ridică pe marginea saltelei. Asta e ziua cea mare, se încurajă privind la ceasul deșteptător de pe noptieră încercînd să i dibuiască secretul mecanismului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
prin ușă. Am auzit muncitorii plecând. Îmi doream să-l văd pe Palmer plecat. — Am să cobor cu tine, i-am spus. O să oprim un taxi în stradă. A acceptat dând din cap. Mi-am tras pantalonii și sacoul peste pijama și am ieșit. Antonia dispăruse. În lift Palmer își tot tampona ochiul cu batista și spunea întruna: — Ia te uită! Ia te uită! Am ajuns în stradă, ținându-l de braț și imediat a apărut un taxi. Ploaia nemiloasă continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întors. Nu crezi că am dreptate? Dacă aș fi renunțat de la început m-ar fi chinuit tot timpul gândul că poate altfel ar fi fost mai bine... Dar nu-l mai iubești pe Palmer? am întrebat, cu ochii la mâneca pijamalei care-mi ieșea de sub sacou. Mă udasem leoarcă alergând după taxi. — Poate părea cam dur ce spun acum, continuă Antonia, dar ieri și azi-noapte... nici nu-ți pot spune cum a fost. Am simțit că mă urăște. E un demon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
astea bătăile inimii aproape că mă sufocau când am bătut la ușa biroului lui Palmer și apoi am pășit în interiorul scăldat în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
patru. Ușa mea era Întredeschisă și tocmai mă pregăteam să intru, curios, când un tunet asurzitor tulbură toaleta dintre apartamentul meu și al vecinului. Fostul sergent de la garnizoana din Potsdam apăru imediat. Ținându-se c-o mână de pantalonii de pijama, cu cealaltă domnul Vogelsang Își mângâie ușor părul rar. L-am apucat de sub braț. Se sprijini de mine reținut, târșâindu-și picioarele spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]