427 matches
-
eroi, să spunem STOP!... terorismului!” Viața, Dumnezeu când ne-a dat, Pământu-ntreg ne-a dăruit, Și ura neagră-a alungat... Prin jertfa Lui ne-a mântuit. Atâția tineri, colegi, prieteni, oameni care-l cunoscuseră de-a lungul vremii ascultau cu pioșenie ruga mea: „Dumnezeul nostru bun!... oprește pentru o clipă TIMPUL și privește ce a realizat Rectorul Ion Smedescu, cel care a fost o minte strălucită, un luptător neobosit, ctitorul minunatei Universități Româno-Americane, catedrală de învățătură și cultură, loc sfințit unde
ÎN MEORIAM ION SMEDESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368254_a_369583]
-
creștinismului. Amintește astfel de Daniil de la Voroneț, Rafail de la Agapia, Chiriac de la Bisericani, Chiriac de la Tazlău, Epifanie de la Voroneț, Partenie de la Agapia, Ioan de la Râșca, Istatie și Inochentie de la Pobrata, unora dintre ei având chiar ocazia să le sărute cu pioșenie moaștele. A refuzat cu demnitate să accepte uniația și a rămas ortodox până la sfârșitul vieții care a avut loc la 13 decembrie 1693. A fost înmormântat la Biserica Nașterea Domnlui din Jolkiew, azi în Ucraina. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
SF. IERARH DOSOFTEI de ION UNTARU în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353342_a_354671]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > MAESTRUL ȘI UCENICUL Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1168 din 13 martie 2014 Toate Articolele Autorului Monahul Simeon Piosul era un călugăr în adevăratul sens al cuvântului cu mare evlavie și cu pioșenie față de cele sfinte, dar și cu un mare dor după dragostea dumnezeiască. Încă din tinerețe a dus o aprigă luptă cu ispitele pe calea desăvârșirii sale spirituale. L-a studiat, cu mare atenție, încă din tinerețe, pe Marcul Ascetul. Scrierile
MAESTRUL ŞI UCENICUL de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353454_a_354783]
-
reamintit celor prezenți despre îndemnurile înaintașilor din ,,Treceți batalioane române Carpații”, ne-a strecurat emoția prin ,, Imnul eroilor”, ne-a reamintit de vitejie interpretând cântecul ,,Drum bun ” și a făcut cunoscut încă o dată ,, Graiul neamului”. O zi plină de recunoștință, pioșenie și multă rugăciune. Plină cu momente de reculegere în semn de respect pentru toți care și-au dat viața pe câmpul de luptă. Un mănunchi de clipe ce au aprins torțele din sufletele noastre și ne-au reamintit că pietrele
CINSTIREA EROILOR LA MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354543_a_355872]
-
catrințe și costume populare naționale ce au peste 100 de ani (opinia specialiștilor), ițari cu croiala autentică, cingători și bete țesute la război , etc. O minunată “ladă de zestre” și moștenire etnografică prețioasă pe care Neculai Vatamanu o păstrează cu pioșenie în dulapul de lemn negru din holul casei sale în speranța că se va găsi cineva car să-l sprijine în a da o utilizare cât mai bună acestei comori. Ca lucruri unicat , se pot remarca printre aceste piese vestimentare
AMINTIRILE VIEŢII de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353235_a_354564]
-
că,atunci când necesitățile societății umane au cerut-o, au introdus în vocabularul european o titulaturănouă, evoluatăprin manifestări, care nu este însă sinonimăcelei de cavaler însă apropiată uneiadintre cele mai vechi virtuțiomenești,vitejia. Acestei noțiuni i s-auadăugaut, pe lângăfaptele de eroism, pioșenia și curtoazia. Cuvântul cavaler desemna un titlu nobiliar,conferit celui care se remarca prin fapte mărețe de arme și credință.Moștenit în lumea medievalăoccidentalădin limba latină, eques,-itis, mult mai apropiat fonetic de caballaricius, substantiv adjectivat, folosit atât în Apusul
REFLEXEALE IPOSTAZELOR VITEJIEI CAVALERULUI ŞI VOINICIEI HAIDUCULUI ÎN EVULUI MEDIU EUROPEAN de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352504_a_353833]
-
Mărie, Mărioară, ochișori de căprioară”. A surâs fericit: „Da, acesta e numele ce-l va purta, MARIA, la fel cu al Fecioarei Maria.” *** Fetița cu obrăjorii de culoarea piersicii, fiica preotului Murărescu a crescut într-n climat de dragoste și pioșenie creștinească. Fiind bucuria părinților, Marioara își aduce aminte că: „Bunicul meu cânta la caval și mergea cu oile, era cioban. Pleca dimineața, venea seara, îl vedeam rar, mă lăsa dormind, mă găsea dormind. Dar găseam lângă patul meu, când mă
VREAU LUMINĂ, LĂSAŢI SĂ INTRE SOARELE... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354103_a_355432]
-
primit cu deosebită căldură și ospătat cu bucate și cuvinte alese de prea cinstiții slujitori ai acestui minunat lăcaș de cult. Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, unică în arhitectura românească, biserica mănăstirii are un trecut impresionant. Am privit plin de pioșenie și uimire tot ce mi se arăta și explica, am ascultat bucuros și lacom să aflu cât mai multe date de istorie și credință, după care am încheiat vizita printr-o rugăciune în fața sfântului altar. A fost ca o lecție
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
autentice, obiecte ce au aparținut familiei, care m-au transpus în epoca și mediul în care a trăit și a creat întemeietorul muzicii moderne românești, Ciprian Porumbescu (1853-1883). Am intrat, doar la câteva sute de metri mai departe, cuprins de pioșenie, într-un fost conac boieresc, având arhitectura secolului XVII. Aici se afla Muzeul Ciprian Porumbescu, inaugurat în anul 1971. Am cunoscut, prin numeroasele obiecte, fotografii, partituri originale, scrisori în manuscris și copii de pe multe documente, personalitatea marelui compozitor. De aici
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]
-
de cântecul de joc sau acele prelucrări măiestre pe care numai Gheorghe ZAMFIR știe să le interpreteze ca nimeni altul. ROMÂNIA a fost cunoscută pe plan mondial și datorită naiului său inconfundabil. Noi publicul îl iubim, și îl respectăm cu pioșenie. Maestrul Gheorghe ZAMFIR merită mult mai mult și din partea celor care dirijează cultura românească Speram să auzim că acest lucru s-a realizat într-un viitor apropiat. Cu cea mai înaltă și sinceră prețuire, Mihai LEONTE - pensionar 72 ani Referință
MERITĂ MULT MAI MULT... de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 697 din 27 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359405_a_360734]
-
ridica fruntea spre lumină. Dă-mi din nerăbdarea de a te intâlni cu vântul să pot simți si eu ritmul. Dă-mi din gingășia unduirilor trupului tău,apoi învață-mă să păstrez taina de a rămâne femeie. Dă-mi din pioșenia ta care face să vibreze și piatra să învaț cum să ating unda să pot iubi. Tu, clopoțelul vieții, dă-mi din frăția petalelor tale învață-mă cum să închid în trioul efemer viața. Te mai rog, să te rogi
RUGĂ CĂTRE GHIOCEL de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360671_a_362000]
-
la 15 ianuarie și 15 iunie comunitățile localităților noastre îl comemorează, depunând flori la statuile lui, organizându-se simpozioane pe teme din opera sa. Oare aceste pelerinaje de două ori pe an la statuile lui nu sunt o formă de pioșenie față de o personalitate ce merită să o numit Sfântul Literaturii Române!? Eminescu în acest răstimp a devenit în memoria noastră culturală un brand. Atât prin geniala sa operă dar și prin destinul său martiric, cum ar spune Adrian Dinu Rachieru
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
Articol de Părintele Gheorghe Șincan Mariana Cristescu - admirația și prețuirea noastră Într-o lume trepidantă, deschisă la bârfă mai degrabă, la ridicol și senzațional, în care tot mai puțini dintre semenii noștri au răbdare să se aplece cu respect și pioșenie asupra unei cărți, la ce bun să mai scrii, la ce bun freamătul unei metafore, interesul pentru litera tiparită, când toate cele omenești sunt deșertăciune a deșertăciunilor? Într-o astfel de lume, iată că, anul acesta, Doamna Mariana Cristescu ne-
MARIANA CRISTESCU-ADMIRAŢIA ŞI PREŢUIREA NOASTRĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345207_a_346536]
-
la cea ludică, de la invocarea divinității din Cap. I. Doar cu tine..., la jocul inocent din Cap. XII. Puțin umor... nu strică. Rugile din Te chem, Doamne!, Rugă către Tine, ori Iartă! se acoperă cu sonuri psalmodiate, inducând stări de pioșenie și sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
deși formulat ambiguu, n-ar trebui să lase loc de interpretare: training-urile cu acești antrenori-minune sunt la fel de eficiente ca pelerinajele la Arsenie Boca. Unii oameni îi dau târcoale lui Arsenie la mormânt și, trei ore mai târziu, îmbătați de pioșenie, pleacă transfigurați. Numai că iluminarea și purificarea spirituală se evaporă îndată ce Prislopul dispare în zare și, dimineața următoare, credința în omul care-au crezut c-au devenit lasă loc vechiului Vasile meschin, fățarnic și egoist, atât de familiar vecinilor. Ei
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
dedicat lui Eminescu reprezintă pentru Arghezi ceea ce reprezintă “Viață și opera lui Edgar Poe” pentru Baudelaire, inclusiv că viziune estetică și complementară a personalităților, însă după aproape o sută de ani si, parcă anume, într-o ipostază de retrospectivă pioasa (“pioșenia noastră depășită”), menită să rectitorească fiorul poetic pe care un poet anume, unic și mare, l-a lăsat moștenire. Dacă poetul francez, teoretizând poezia, transcria fără semnele citarii fraze din Poe, Arghezi va parafrază versuri proprii, sensul parafrazei atribuindu-i
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
daca nu s-ar pamfletiza spre a da viață unei stări, intermitențe asemeni vulcanilor (dacă s-ar sfârși unde începuse), dacă s-ar dedubla într-o profesiune de credință. O individualitate pecetluita în sine, exteriorizându-se doar magnetic, călcându-și “pioșenia depășită”, orgoliul satisfăcut - se înfățișează autentic actul împărtășirii despre geneză și soarta poeziei în eternitate. O spovedanie lui Eminescu nu mai avea rezonanță în epoca. Eminescu însuși va fi cu atat mai auzit cu cat cel care vorbește despre el
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
nu mai avea rezonanță în epoca. Eminescu însuși va fi cu atat mai auzit cu cat cel care vorbește despre el i se îndepărtează, spre a se apropia de ascultătorul de aici, cu mesajul, cu “traducerea” lui. Mărturisirea este simbolică, pioșenia noastră - depășită. Certitudinea mare este poezia, voința și împlinirea ei totală, de la inaccesibilul accident al geniului la diletantism (“dragostea de a scrie e un început de talent”, nu numai o definiție eliadescă, dar și o conștiință specifică a condiției literaturii
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
părinții bolnavi, dificultățile perioadei adolescenței în care se afla fiica mea și neînțelegerile cu frații mei domiciliați în București. Am trecut prin vremuri cutremurătoare și numai dragostea și recunostința m-au susținut. Astăzi le păstrez neștirbită aceeași recunoștință și profundă pioșenie, iar în scrierile mele ei au un loc cald și luminos. De Ziua Tatălui, îi trimit părintelui meu drag plecat în zările senine un gând încărcat cu emoția de altădată a copilăriei, atunci când îl strigăm: TĂTICULE! TĂTICUȚULE! Partajează asta: Facebook
Elena Buica: DE ZIUA TATĂLUI (17 iunie) () [Corola-blog/BlogPost/339363_a_340692]
-
de canon și, totodată, vădește o împotrivire la rămânerea în ordinea valorilor tabu. Se constată cum „criticii din toate generațiile se folosesc astăzi, de fapt, de canonul literar și de ierarhiile instituite de G. Călinescu” și că un subcod al pioșeniei și al respectului canonic a bruiat constant decodarea, reprimând orice atitudine critică. De aceea, opozitiv, ea se pronunță pentru susținerea inițiativelor de primenire a canonului, combate „înghețarea canonului”. Cartea este anarhistă: atât prin înscrierea în mersul dorinței de purificare care
Eugen Negrici: Cum se văd aparenţele, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339623_a_340952]
-
primim talanți (daruri). Unii primesc mai mult, alții mai puțin. Dar nimeni nu este lipsit de dar. Ni se încredințează atât cât putem înmulți” Pătruns implacabil de necesitatea împlinirii destinului lui de a înmulți talantul harului narativ, autorul îndrăznește cu pioșenie și duioșie să ne aducă la cunoștință în șase povestiri, amintiri de demult, chipuri dragi care-și cer cu însistență învierea prin evocarea poveștii lor. Parcurgând povestirile nu putem remarca respectul, dragostea și bucuria autorului de a ne vorbi despre
OPINIA UNUI EDITOR de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341043_a_342372]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DE LUMINAȚIE Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Chiar în seara de 1 noiembrie, la ora când concitadinii ei sărbătoreau cu pioșenie Ziua Morților, Corina avea un seminar de semiotică pe tema valorilor simbolice ale focului. Își pregătise un plan de discuții și material didactic, hotărâtă să facă exact cum o învățase profesorul de metodică: „să lase problemele personale la ușă.” Îi
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
mulți ani, Maestre! Rămână-ți sufletul veșnic tânăr, iar dorurile toate, stinse doar în lacrima fierbinte a Poeziei! 5. MIHAI LEONTE (MOLDOVA VECHE, CARAȘ-SEVERIN) - MEMENTO AUSTER (versuri, proză & diverse, 148 pagini, A5) CONSTANȚA ABĂLAȘEI DONOSĂ: Titlul acestei cărți numit cu pioșenie ,,MEMENTO AUSTER” - spune adevărul. Aici întâlnești florile de suflet ale poetului care au harul și darul de-a nu fi uitate; iar eu, insist să stăruiți asupra multor versuri din poemele cuprinse: Acatist pentru Ana, Fata morgana, Adie timpul în
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE ÎN LUNA MAI 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342392_a_343721]
-
se mai recunoaște lui Dumnezeu nici măcar că a existat înainte de așa-zisa lui moarte nietzscheiană. Nu-mi permit să dezvolt acest subiect, fiindcă nu-s cel potrivit să o facă. Dar, fiindcă suntem în luna în care ne plecăm cu pioșenie în fața mormântului unuia dintre cei mai îndrăgiți poeți contemporani - Grigore Vieru -, vă voi rezuma, în context, o parabolă rezultată dintr-o întâlnire pe care “fratelelui lui Eminescu” (cum îl numește poetul Nicolae Dabija pe poetul de la Pererita) a avut-o
CUM BARBA LUI ADRIAN PĂUNESCU L-A SPRIJINIT, ÎNTR-O POTICNIRE, PE GRIGORE VIERU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342616_a_343945]
-
Cred că de când eram începător. Ajungem la destinația nr. 1, îmi rezolv treaba. Plecăm către nr. 2. Pe breteaua pasajului de la Băneasa. O instituție a statului. Fără locuri de parcare, bineînțeles. Semne de staționare interzisă din cinci în cinci metri. Pioșenia mea regăsită acum nici un ceas s-a evaporat la fel de repede ca fumul de tămâie din candela popii. Opresc fix sub semnul de interzis. Pun avariile. Perfect regulamentar. Colegul Cristi sare din mașină și se pierde în viteză după colțul clădirii
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]