230 matches
-
și-l vopsise în alb. O masă de brad era acoperită cu o combinație de petice și broderie. Șifonierul fusese scos din odaia bătrânilor și avea oglinda spartă. Titi însuși înlocuise oglinda printr-o bucată de satin galben, prinsă cu pioneze. Într-un colț se vedea și o etajeră proastă, îmbrăcată în pluș, cu câte un bibelou improvizat: o sticlă goală de parfum, o ex-cutie de bomboane, o fotografie. Aglae, implacabilă, vru să vadă și bucătăria, care exista numai teoretic. Într-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
următor cartea, Annapurna, primul vîrf de 8 000 de metri, la editura Arthaud, i-am scris pentru a-l felicita. Mi-a trimis Într-un plic mare mai multe fotografii ale muntelui „său“, pe care le-am și prins În pioneze pe peretele camerei mele. Contemplarea lor m-a ajutat să mă transpun de cîte ori am dorit În acel spațiu Îndepărtat În care respiram un aer de la care am tras mai mult folos decît de la aerul nemaipomenit recomandat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să i se imprime fotografia datorită unui procedeu ultramodern (eram la Începutul anilor ‘70). Dacă aș fi acceptat să se suie peste mine, aș fi putut s-o văd În mărime naturală În imensul poster cu Sunshine Girl prins În pioneze pe tavan. Mă aflam de două luni la Londra, unde turnam două emisiuni de televiziune de cincizeci de minute despre modă și unde aveam „o problemă“ cu o fată pe care și-o disputau cei mai buni fotografi ai epocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asta. E un fapt dovedit științific. Nu vă țineți cada plină cu apă, În caz de incendiu? — La naiba, ai dreptate! exclamă Duncan privindu-l. — Hai s-o facem, D.P.! Se ridicară În picioare. — Adu scrisoarea, zise Duncan, și o pioneză... Așteaptă! Vreau să mă pieptăn. — Omul vrea să se pieptăne, zise Alec, Într-un moment ca ăsta! — Tacă-ți gura! — Hai, dă-i drumul, Leslie Howard. Duncan se duse În fața oglinzii de la toaletă și se aranjă repede. Apoi, ieșiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am putea-o face În același timp... Privește! Arătă cu briciul spre peticul de hîrtie pe care-și scrisese scrisoarea. Fii bun și prinde-o de perete. Într-un loc În care s-o vadă toți. Duncan luă scrisoarea și pioneza, dar privi neliniștit la brici. N-o face cînd sînt cu spatele, zise el. Îi era teamă să privească În lături... Căută un loc și, În final, prinse scrisoarea de ușa unui dulap. E bine? Da, e bine, dădu Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
da, tipii se duceau pe rând n camera cu copiatorul șiși trăgeau la xerox scula matrimonială pio foaie de hârtie. Apoi Își scriau numele pe spate și le puneau În plicuri. După ce s-a rezolvat toată lumea, cineva prinde foile cu pioneze de tablă. Fugi de-aici Bruce, face mișto Lennox, dar spre rușinea puțoiului toți par să fie captivați. Mă uit la curva babană, Regina Mărimii, ai cărei ochi sunt ca farfurioarele de dulceață. — Șacu, ascultă puțin, continui eu, urmează gagicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
va întâmpla cu acel artist, cum va evolua, cum își va schimba topica sau conceptul. Este cea mai riscantă artă. Și diagnosticul unui critic de artă sau al unui curator este că e întotdeauna aproape ca o libelulă prinsă în pioneză. Este întotdeauna greu și riscant, deci nu este o chestiune de succes, ci de coșmar câteodată. Apoi, există problema aceasta, că lucrările de artă contemporană se prezintă altfel. Display-ul este întotdeauna diferit de la o expoziție la alta. Or, display
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
blestemând încă o dată acest popor ludic care cu cât era îngenuncheat mai tare, cu atâta se veselea mai mult: nu mai departe decât la începutul ospățului, așezându-se pe scaun, simțise cu un șaselea simț că se așezase pe-o pioneză. Cine i-o pusese? Bineînțeles, se gândise atunci Ramza-pașa trecând cu un surâs diplomatic peste durerea din dos ce-i reverbera în creieri, vreunul din zurliii ăștia de moldoveni: deși, meditase el scoțându-și pioneza cu grijă, la mijloc putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că se așezase pe-o pioneză. Cine i-o pusese? Bineînțeles, se gândise atunci Ramza-pașa trecând cu un surâs diplomatic peste durerea din dos ce-i reverbera în creieri, vreunul din zurliii ăștia de moldoveni: deși, meditase el scoțându-și pioneza cu grijă, la mijloc putea fi și mâna altora. Nu mult în dreptatea lui Ramza-pașa, vistiernicul Ximachi își ștersese buzele subțiri, vinete și se plecă spre urechea lui Metodiu. — Preacuvioase - șopti demnitarul - aveam noi o vorbă. — V-ascult - spuse Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să mă pot strecura, și imediat o pătură de aer cald și lipicios mi se prinse de față precum o batistă umedă. Chiar Înaintea ochilor mei se găsea un ecran despărțitor Înălțat pînă În tavan. De el era prins cu pioneze un orar de autobuz, tipărit În două culori. Am privit spre stînga, de-a lungul despărțiturii. N-am văzut decît un birou vechi, demodat, și ceva care aducea a observator. În spatele biroului răsări un cap de fată tunsă băiețește, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
într-un fel de hol în care era instalată o masă și două bănci rudimentare, iar într-un colț, direct pe pardoseală, un primus și două cratițe. Din holul ăsta se mai făceau o ușă pe care era prinsă cu pioneze o plăcuță cu numele ocupantului "Gerhard Bosch". Am întrebat-o pe femeia care ne întâmpinase unde ne putem spăla și mi-a arătat afară un jgheab cu un robinet și o chiuvetă rudimentară alături de care, într-o gheretă minusculă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
campusului, conduși de șeful căminului și, ca urmare, doi au fost răniți și șase dați afară din cămin. Incidentul a avut urmări multă vreme, dând naștere la neînțelegeri zilnice. Atmosfera din cămin era apăsătoare și toată lumea era cu nervii în pioneze. Era cât pe-aci s-o încasez și eu de la unul din gardieni, dar a intervenit Nagasawa și a aplanat scandalul. În orice caz, sosise momentul să-l dau naibii de cămin. După ce mi-am dat majoritatea examenelor, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și pentru deșerturi; pasiune pe care tata mi-a impus-o. Așa am ajuns să-mi construiesc un bârlog al meu unde mă retrăgeam și dădeam frâu liber imaginației. Pe un perete, deasupra leilor, tigrilor și panterelor, am prins cu pioneze o fotografie mare cu un șarpe boa dormind și cu o maimuță care își arăta fundul roșu. Pe celălalt, am atârnat poza unui deșert gălbui, cu un cer metalic, sub care se vălureau până la orizont dune de nisip. În felul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mulțumit, concentrîndu-se, și, brusc, o lăsa să cadă cu toată puterea. Plictisit de întrebările mele care au dat câtorva muște prilejul să scape, mi-a făcut semn să tac. O victimă se oprise, obraznică, chiar pe hârtia albă, prinsă în pioneze, de pe masa la care ședea. De data aceasta pregătirea loviturii a fost mai lungă; vroia să nu-i scape insecta, sfidătoare și neagră pe hârtia imaculată. Mâna a coborât fulgerător, dar, din păcate pentru mine, lovitura a fost ratată. Cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sub ceafă și ea se așezase cu capul pe pieptul lui, numai în maiou, dar nu știa dacă își vorbeau sau nu-și vorbeau, apoi ea dispăruse în spațiul pe care el nu-l putea zări din cauza ziarului prins cu pioneze, a mai văzut-o odată trecând în furou, apoi i s-a părut că furoul acela fusese aruncat pe un scaun, și aștepta mereu mai încordat, dar n-a mai văzut nimic în întunericul brusc ivit de cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din respect pentru Levy Pants, voi încerca. Ignatius se lăsă încet pe vine până când fundul lui uriaș atinse, scăunelul, genunchii ajungându-i aproape de umeri. Când reuși în sfârșit să stea pe el, arăta ca o vânătă în echilibru pe o pioneză. — Nu va merge. Nu stau comod deloc. — Încearcă, îl încurajă voios domnul Gonzalez. Sprijinindu-se bine în picioare, Ignatius se mișcă îngrijorat de-a lungul fișierelor până când una dintre roțile minuscule se înțepeni într-o crăpătură. Taburetul se clătină ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Deasupra biroului domnișoarei Trixie era prins un pătrat mare de carton pe care scria DOMNIȘOARA TRIXIE și într-un colț era desenat cu cretă colorată un buchet de modă veche. Deasupra propriului său birou era un alt carton prins în pioneze pe care scria SR. GONZALEZ, decorat și acesta cu panașul Regelui Alfonso. O cruce formată din multe secțiuni era bătută în cuie pe un pilon din birou. Secțiunile pe care scria SUC DE ROȘII LIBBY și JELEU KRAFT așteptau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
afară, o să-i rupă inima. Tare mi-aș dori s-aresteze vreo haimana. — Drumu’ lu’ Angelo nu-i ușor, spuse absentă doamna Reilly. Se gândea la anunțul pe care scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE, pe care îl prinsese Ignatius cu pioneze în fața casei, când se întorsese de la lucru. Domnișoara Annie, de îndată ce-l văzuse apărând, începuse să se intereseze de el, strigându-și întrebările printre jaluzelele ferestrei. Ce crezi despre unu’ care vrea pace, Claude? — Mie-mi miroase a comunis’. Temerile doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i niște prăjituri. Ignatius trânti telefonul, puse un sfert de dolar în palma mamei sale care tot mai ținea disprețuitoare ochii închiși și plecă la el în cameră. Înainte de a intra, se opri ca să aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
timp. * Dorian Green scoase una dintre cărțile lui sobre de vizită și scrise cu litere de tipar pe dosul ei: „Apartament excepțional de închiriat. Adresați-vă la parter.“ Ieși apoi afară, pe trotuarul pavat cu dale și prinse anunțul cu pioneze în partea de jos a oblonului negru lăcuit. De data aceasta fetele urmau să lipsească un timp mai îndelungat. Poliția era teribil de neînduplecată când era vorba de o a doua infracțiune. Mare păcat că fetele nu fuseseră niciodată prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
peste hârtoape până găsi casa miniaturală. Cum putea oare nebunul acela uriaș să locuiască într-o casă ca de păpuși? Cum reușea să intre și să iasă pe ușa din față? Domnul Levy urcă scările și citi anunțul bătut în pioneze pe unul dintre stâlpii verandei: „Pace cu orice preț“ și cel din fața casei care spunea: „Pace între Oamenii de Omenie“. Aceasta era casa, precis. În interior se auzea sunând un telefon. Nu-s acasă, strigă o femeie din spatele jaluzelelor casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tabla era la fel, mai mult neagră decît verde-Închis (cum fusese cîndva), roasă și ea, căci liniile, care altădată trasau pătrățele, abia se mai zăreau, și asta numai pe margini. Catedra era Înfășurată Într-o hîrtie ordinară, albastră, fixată cu pioneze de tăblie. Ferestrele Înalte aveau zăbrele, ca În mănăstirile din romane. Ăsta era gimnaziul de fete! Deci nici urmă de chiotele de entuziasm În care se treziseră În zorii zilei, Înainte de răsăritul soarelui, ca s-o pornească la drum. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
excesiv de mare, în timp ce el părea să fie impecabil atunci când, de fiecare dată, lăsa arma să cadă, încet, ca într-un timp lungit dinadins, ca să se impregneze în memorie. Pe urmă, când raportul de la Comandamentul superior al Wehrmacht-ului - prins în pioneze pe Scândura Neagră - făcea cunoscută debarcarea dușmanului anglo-american pe țărmul Atlanticului și-mi lărgea în continuare cunoștințele de geografie - doar colegii noștri alsacieni sau loreni erau în stare să pronunțe corect toponimicele normande și bretone -, bătălia de pe malul Atlanticului a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aveam nimic sfânt. Amândoi aveam păduchi. Asta nu ne preocupa din cale-afară. Și el scria poezii, țelurile lui erau însă altele, mai înalte. Dar astea sunt lucruri care or să se dezvolte mai târziu, devenind istorie. Pentru început, importante sunt pionezele cu Westwall. La început, nu am putut decât să intuiesc valoarea de schimb a neașteptatei mele bogății, dar apoi, mutat din lagărul cel mare de la Bad Aibling într-un lagăr de muncă, am reușit, ca membru numerotat într-o coloană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
visați. Locuri foarte limitate. Anunțul era tipărit pe o carte de index. Pe un cartonaș de rețetar. Înconjurat cu un chenar întrerupt, ca un cupon de decupat. Și dedesubt era un număr de telefon. Era numărul doamnei Clark, prins în pioneze de panoul de plută din holul bibliotecii. Lângă toaletele din spatele supermarketului. La spălătoria de haine. Anunțul ăla pe o carte de index a fost peste tot timp de o săptămână. Apoi n-a mai fost nicăieri. Toate cartonașele au dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]