3,087 matches
-
poate ieși, din ce se pune grăbit pe hârtie, un bruion buimac... Un prozator mare nu se supără foc niciodată, dacă vreun critic de treabă, fără nici o coterie, pune deștul pe buboi. Știu. Doare-al naibii! Și pe mine mă pipăiră insuportabil unii critici se-veri, de valoare. Mă ofticai. Dar, finalmente, scosei pălăria. Nu pot să trec sub tăcere că politica nesinceră și fals onestă a acestui intelectual mediocru, dar abil, care e dl Ion Iliescu, a provocat în lumea
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
care nu uită nimic), de altfel cea mai reușită. Micile povești-din-vis sînt impecabile; logica aberantă a visului, mecanica selecțiilor aparent nemotivate sînt fără cusur: "încui ușile una după alta. îmi strecor mîinile subțiri sub pielea de lemn a obiectelor. le pipăi. să nu se ascundă căpcăunul borțos pe undeva. aud cariile nopții săpînd galerii de rumeguș în șifonierul tatei. [...] lingurița de alpaca în paharul cu apă. ș..ț căpcăunul cu fruntea în perna mea". în locul semnificației visului este împinsă în față
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
de reper în campania împotriva "României eterne", a "României patriarhale, sătești, anistorice", stăpînite de "obsesia celor veșnice", căci autorul Spațiului mioritic, așa cum ne spune Noica însuși, "ne-a dat revelația unei bogății de care sîntem mîndri", oferindu-ne prilejul a pipăi "cu emoție și încîntare realizările, multă vreme neștiute și nedrămuite de critica estetică, ale sufletului popular"! Sau și mai categoric: "Cel mai personal dintre creatorii români de azi face elogiul a tot ce e impersonal, anonim, anistoric în sufletul românesc
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Pe alocuri. Pe alocuri nu înseamnă peste tot. Frica Într-o după-amiază, o dată cu înserarea, într-o stație de troleibuz s-a strîns lume multă. O tînără studentă așteaptă și ea, ca toți ceilalți. La un moment dat își simte poșeta pipăită de niște mîini străine. Dacă ar fi intuit ce urmează, ar fi abandonat-o cu tot cu acte și cu cei douăzeci și cinci de mii de lei pe care îi avea. Instinctul de apărare funcționează înaintea oricăror alte scenarii. Fata își trage poșeta
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15662_a_16987]
-
face hocus-pocus cu destinele noastre. Nu are loc nici-o modificare majoră în nimeni dacă nu este, măcar o dată, conștient de asta. Se întîmplă ca pogorîrea unei legende în mijlocul celor care i-au întreținut ani de zile aura, fără să o pipăie prea bine, să producă șocuri... Ivan Petrovici Voinițki (Unchiul Vanea) este prima victimă. Descoperă treptat că numele în slujba căruia și-a pus umil existența este gol și găunos, că o carieră teribilă în imaginația sa - cea a profesorului Serebreakov
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
de racolare" (termen securist), din care să rezulte un Pillat, bineînțeles, postmodern. N-ar fi un lucru foarte dificil, "chiar dacă nu era lucrul cel mai la îndemînă" (propoziția e răsucită artizanal). Urmează o explicație, metaforizantă, în care abstracțiunea doctrinară e pipăită ca o materie cu scopul de a i se aprecia densitatea: "Cum doctrinele lui Pillat, oricît de tari ar fi fost ele în aparență, fie că e vorba de cea tradiționalistă, fie de cea clasicistă, sînt susținute prin concepte de
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
și Țvetaeva; ea îi citește Poema fără erou, la care mai lucra încă, și Recviemul și îi povestește despre 1937-38, anii Marii Terori. Iată Recviemul: Recviem . Epilog II: "Din nou, ceasornicele-n pragul clipăi/ Cînd bate ceasul. Văd, aud și pipăi:// Cu toții, pîn' la capăt, au să-și poarte/ Ologul în dureri, pre cel pe moarte;// Și fata fluturîndu-și părul, ca să/ Adauge: // Pe toate v-aș striga pe nume, dar/ Pierdute-s listele și e-n zadar...// Țes pentru toți un
Întîlnirea dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin by Ioana Copil Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16546_a_17871]
-
sfințenie. Din cînd în cînd, fericitul soț al poetei X îmi făcea semne amicale. Aveam să aflu de la el că dacă avionul s-ar fi stricat, n-am mai fi putut ateriza niciunde. Cel mult, trenul de aterizare ar fi pipăit crestele Himalaiei sau pustiul încins al deșertului Gobi. Atunci îmi dădusem seama că pătrundeam în altfel de civilizație, în cu totul alta decît cea europeană. Străjuită de lanțul Himalaiei, de imensitatea deșertului celui mai întins din lume plus Zidul gigantic
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
să publice dintr-o dată un text de peste 150 de pagini. Era ce se numește un memoriu, nu o lucrare obișnuită.Era să plec sus la direcția institutului . M-a oprit spunând : "Dă-mi puțin pachetul." L-a luat, l-a pipăit, l-a strâns de piept. Se vedea cât îi este de drag. Oarecum enervat, i-am spus: "Hai odată! Dă lucrarea!" Mi-a spus: "Nu ți-o dau!" Pot să spun că atunci, în acea clipă, s-a terminat, s-
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
ai părinților noștri și prietenii lui. Sunt de acord să mă țin bine, și mă duc la bucătărie, sperînd să mai trag o dușcă de gin. Acolo îl găsesc însă pe tata, rezemat de frigider. - Îți place petrecerea? mă întreabă pipăindu-și barbișonul. încă nu s-a obișnuit cu ideea că e un om cu barbă. - Ihm! - Și mie, spune el, melancolic. Nu avusese niciodată de gînd să devină profesor de muzică la un liceu. Problema banilor l-a ajuns însă
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
sau hoți de buzunare; masele însuflețite; chipuri de mujici încrâncenați, înghesuindu-se la stacanele de votcă; mulțimea protestatară alergând bezmetică și care, de la înălțimea de unde este filmată, pare un roi de muște pe o felie de pâine cu marmeladă; femei-ostaș pipăindu-ți fesele pe sub pufoaice. Din când în când apare Lenin, sufletul revoluției. Prima dată în gara "Finlandia", vorbind de pe un car blindat; absent apoi, dar evocat de legendara colibă unde se refugiase (se sugerează că era înăuntrul ei, liniște! Lenin
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
o vioară la subsioară. Sacralizarea ei patetică ("Fața Valiei e o închegare sacră", p. 184) ține de recuzita unei speranțe a mântuirii. Dar, pendulând între extreme, fantezia lui Ragaiac se încinge pornind de la elementele concrete dezvăluite de Iliad: imaginează desmierdări, "pipăie în gol aeriene forme", inventează conversații și gesturi de familiaritate: "Seara, imaginile sunt extrem de lascive; scoaterea treptată și divină a piciorului din teaca lungă a ciorapului, băile părului, încălzitul la gura sobei, oboselile dulci ale iubirilor momentan săturate, o grămadă
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
în urma noastră!", Și la sfîrșit de pagină,-n subsolul ei, încapă Cuvinte neînțelese, încă, de omenirea toată... Să răsfoim și plapuma, ce ne-a încălzit În nopțile de unică vecie pentru unul, Cu mîna mea și-a ta, s-o pipăim în gînd, C-a fost cu noi un cer de dor în lume. Și lasă, cu trecutul, să vină și iertarea, De parcă tot prezentul, ce azi este deschis, O vrea, să plîngă lîngă noi, ca o vîltoare, Și noi să
PE-UN RAFT DIN FAŢA NOASTRĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382717_a_384046]
-
când o să vină Și ziua voastră, dragii mei! POEMUL DE PE MUNTE Mă întorc tăcut în cerul meu Ca pasărea în oul sfânt, Precum fântâna-n curcubeu, Mă întorc în mine, cel ce sunt Și parcă umbra mea e arsă, Îi pipăi rănile- sunt viu! Prin tulnic dorul dinspre-Acasă Îmi cheamă sufletul să-l scriu Și tu în tihnă să-mi asculți Poemul care-abia te încape, Aș vrea să urc acum pe Munți Până-i duminică sub pleoape; Când pe pământ umbla
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
devreme, când tu erai plecat după sticla cu vin. Cu mâinile sale abile, Mircea a cuprins fata de șolduri atrăgând-o spre el, să-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
din august 2010, la toate ghișeele fiscale, veți putea să-i înghesuiți și să urlați “este” pe băieții deștepți pe care, până azi, doar îi citeați, îi ascultați și îi admirați. În ordinea numerelor de pe tricou, iată ce veți putea pipăi:
De-acum, veţi putea să-i şi pipăiţi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19889_a_21214]
-
din România nu poate relata lucruri decât într-un registru isteric. Cu ziarele mai e cum mai e, că isteria scrisă e mai ușor de fentat, cu televiziunile însă e groasă, pentru că acolo îi auzi, îi vezi, poți să le pipăi mai bine starea de agitație și să urli “este”. Reporterul român de TV nu poate să te anunțe că “mai sunt câteva minute și va ateriza Madonna la București”, fără să-și înghită limba de emoție, fără să-i curgă
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
vâlcene Pesceana, este acuzat de mai multe eleve de hărțuire sexuală. Părinților nu le vine să creadă, astfel că oamenilor le este frică să-și mai lase fetele la școală, dupăce acestea s-au plâns că profesorul le-ar fi pipăit și sărutat cu forța. Directorul de școală, care este și consilier local, neagă toate acuzațiile. Cazul a intrat în atenția poliției și a inspectoratului școlar. Fetele îl acuză pe dascăl că lasă intenționat catalogul în clasă, apoi cere unei eleve
Director de şcoală, acuzat de hărţuire sexuală - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/26555_a_27880]
-
și a statului. Nici Andrei și nici alți membri ai Comitetului Executiv al partidului nu au înțeles cît de explozivă era situația în 1989.”xxiii Gîndul dispariției lui Ceaușescu o frămînta și pe soția dictatorului, care nu se sfia să pipăie terenul în căutarea virtualilor aliați. „Elena Ceaușescu - declară Dumitru Popescu - îmi spusese odată, în vara lui ’89: «Am auzit că se vorbește de schimbările acestea... cine să fie în locul Tovarășului...» « Nu știu, am zis eu, că nu prea comunică alții
„La belle époque“ by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2674_a_3999]
-
pe mirții ei infecți? CXIII Fântâna de sânge Îmi pare că-al meu sânge se scurge-n valuri, ca Fântâna care ritmic s-a pus a suspina. Eu îl aud cum curge și îi ascult murmura, Dar în zadar mă pipăi să aflu crestătura. Când prin oras se scurge, în șiroirea-i grea, El face câte-un ostrov din fiece pavea Fiindu-i leac de sete la toată creatura Și colorând sălbatic în roșu-aprins natura. Eu m-am rugat adesea de
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
percepție, care aparține aliatului omului, animalului, ajutorului de nădejde. „Caii mai tineri necheză, cheamă de ici și de acolo, dar Bator urcă din greu, cu capul în pămînt, n-aude nimic, nici tropotul cunoscut al cizmelor stăpînei nu-l aude. Pipăie (s.n.) cu picioarele și cunoaște, știe unde are să vie vreun pripor mai greu de urcat. Acolo se adună, se îniapă, suflînd, nădușit pe nările largi, bătrîne.” Dar e numai atît, o zvîcnire terestră. În acest pustiu al vederii, vederea i
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
pune la loc vreo bucată de piatră ce dă să cadă, și cată înainte: Cît mai au pînă în vîrful dealului?” Fefeleaga gîndește în numele amîndurora. Nu e chiar singură. Are un aliat, în trăirea absurdului existenței. Unul gîndeș te, celălalt pipăie realitatea cu lumina stinsă a ochilor. Adunați în ei înșiși, capabili de eforturi incredibile, fără să-și mai pună problema implacabilității universului. Bator n-o ajută deloc pe Fefeleaga să-și pună întrebări existențiale. Continuă de partea nefericirii lor. Urmează
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
decât o mică parte din literatura pe care o reorganizează istoric și sociologic. Considerațiile lui „administrative” seamănă cu teza regionalizării actuale a țării peste capul județelor tradiționale. Literatura nu e făcută să fie privită de către critici cu binoclul. Ea trebuie „pipăită”, mirosită, gustată. Degeaba pune Terian tunurile pe impresionism. Critica e în esența ei impresionistă sau nu e deloc. Aceasta nu înseamnă că se dispensează de repere sau de contexte. E ușor de scornit teorii antisistem fără să simți pământul sub
Cui i-e frică de Titu Maiorescu? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2645_a_3970]
-
Fie că și-a spus cuvântul disi dența mea oprimată, ori s-a dezvăluit firea mea de in fractor. Adică, asupra mea au acționat stranii forțe distruc tive.(...) M-am tras pe marginea scaunului. Am întins un pi cior. Am pipăit ghetele primarului orașului și, încetișor, le-am adus spre mine. Și abia după aceea, am încremenit de spaimă”. Pentru scriitorul de analiză psihologică, enunțul „am în cremenit de spaimă” îl va conduce la formularea de decizii, luând în calcul factorii
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
Acasa > Literatura > Eseuri > DORINȚĂ Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016 Toate Articolele Autorului Dorință Nu m-aș deslipi de Isus,nicicând. Aici pe oământ ,luminând! Isuse,pământul proaspăt,reavăn,ud... Să-l pipăi,să-l frămânți, să-l transformiîn Cuvânt, în Rod Sfânt! Pământul-Cuvânt. Cuvântul-Gând; Gândul-Rod Sfânt! Inscripție pe o bancă. Stând în parcul viu, de vorbă cu Tine, privind natura, ascultând Izvorul Duhului Sfânt, cum pâlpăie în mine, murmurând... *** Isuse,Preasfânt, purifică
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381639_a_382968]