371 matches
-
trecutului recent, ci conține amintirea tuturor faptelor care ne-au reținut atenția de la începutul prezentei noastre încarnări. Astfel, cu toate că nu suntem conștienți, tot ce a făcut obiectul reflecției noastre, că este vorba de lucruri pe care le-am văzut, auzit, pipăit, mirosit sau gustat, face parte integrantă din cunoașterea noastră. Prin asta se explică de ce retrăim în vis situații pe care credeam că le-am uitat în totalitate. În aceiași ordine de idei, când visăm, revedem persoane pe care le-am
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
este un lucru abject și prețios, ascuns și cunoscut de toți. Este un haos sau spirit sub formă de corp și totuși nu este un corp1158 (tr. a.). Realitatea ar însema ceea ce este, ceea ce ne inconjoară, ceea ce poate fi văzut, pipăit, apropiat de organele noastre de simț. Realitatea ar putea fi asemuită, mai corect, cu un portret făcut de un pictor la fel cu portretele fotografiate de camerele moderne clasice sau digitale. Unele sunt destul de asemănătoare, cum sunt cele făcute în
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
foarte intens poate frige, de unde senzația de arsură pe care o simțim atunci când ne băgăm mâna în gheață. O altă iluzie tactilă cunoscută este aceea pe care filozoful Aristotel o utiliza pentru a arăta discipolilor săi lipsa de fiabilitate a pipăitului: dacă încrucișați degetul mijlociu cu cel arătător, și plasați o mică bilă între extremitățile acestor două degete, veți avea impresia că atingeți două obiecte. În ceea ce privește senzațiile gustative și olfactive, și aici, experiența ne arată că ele nu sunt în totalitate
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cărui aer ar fi poluat de gaze sau vapori toxici. Faptul de a putea gusta ne dă o indicație precisă privind natura alimentelor sau băuturilor pe care le îngerăm, permițându-ne astfel să ne abținem la unele dintre ele. În ce privește pipăitul, el ne este cu adevărat indispensabil pentru a ne proteja corpul față de numeroase pericole. În afară de faptul că ne permite să distingem ceea ce este nociv, el este suportul actului reflex care ne protejează. Cele cinci simțuri ale noastre și forma de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ții pe lângă tine cărțile pe care le împrumuți, cu atât mai puțin ești dispuși să le chiar citești... E o conversie a spiritului în materie pe care relația de posesie o operează, transformând cărțile din universuri interioare, în obiecte - lucruri pipăite cu infinite delicii numai pe suprafețele lor exterioare. În sfârșit, în al patrulea rând, e invenția. Pentru că, dacă toate celelalte modalități de a intra în posesia unui obiect râvnit au fost epuizate, nu rămâne decât soluția de a-l produce
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sau auditive, lipsesc și percepțiile respective. Ce este de făcut? Se vor căuta soluții de a le suplini. Dintre tulburările senzoriale, doar cele ce se referă la văz și la auz pot da handicap. Alte simțuri, de pildă mirosul ori pipăitul, nu produc, în condiții normale, dizabilități care să împiedice o viață normală 73. Preocuparea pentru modul cum reacționează individul om (lipsit de unul sau mai multe simțuri) nu sunt noi. Și sentimentul de compasiune și ajutorare vine de demult. În
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
limitat la simțul olfactiv", "Despre un om limitat la simțul auditiv", "Despre legătura dintre miros și auz", " Despre gust numai și despre legătura dintre gust, miros și auz", " Despre modul cum începe să descopere spațiul un om limitat la simțul pipăitului 74" etc. Mai multe aspecte practice demne de luat în seamă au fost prilejuite de trecerea de la descrierea speculativă la observațiile clinicienilor. De aici și până la primele încercări de educare a nevăzătorilor și a surzilor a fost doar un pas
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
70 Edward E. Smith, Susan Nolen-Hoeksema, Barbara L. Fredrikson, Geofrey R. Loftus, 2005, pp. 1012. 71 Gheorghe Schwartz, 2006, p. 7. 72 Alfred Binet, 2002. 73 Afirmația este valabilă doar pentru "cele cinci simțuri clasice" văzul, auzul, gustul, mirosul și pipăitul. Lista stimulilor este mult mai largă pentru mulți dintre ei omul neavând acces nici măcar pe plan imaginativ. Însă mai există și destui stimuli pentru care avem receptori a căror dereglare poate afecta profund traiul obișnuit. Printre numeroasele exemple la îndemână
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
numărul 5-6/1927 subtitlul este „Literară, plastică, teatrală”. Redactori: George Nichita și G. Călinescu (din mai 1927). În intenția de a se afirma fără a tăgădui pe nimeni, redactorii se declară „de partea talentului și culturii”, preferând în artă „realitatea pipăită intențiilor nelămurite și în cugetare conceptul luminos și statornic pâlpâirilor fumegătoare ale unui stil vid” (1/1927). Pledând pentru promovarea tinerilor și nu pentru osificarea tradiției, revista publică scriitori de orientări literare diverse, de la Octavian Goga până la Ion Vinea. Rubrici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289698_a_291027]
-
cortex creierului reptilian; mirosul i se atenuează și olfacția își pierde din acuitate. În schimb, i se dezvoltă vederea: vede mai bine. Ochiul, mai elaborat, înlocuiește nasul primitiv; mirosul se estompează în favoarea imaginii, la fel cum se întâmplă și cu pipăitul, înlocuit de auz. Astfel încât cele cinci simțuri fac obiectul unei adevărate ierarhii la filosofii oficiali: simțurilor nobile li se atribuie un statut invers celui al simțurilor demne de dispreț. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. În schimb, zadarnic am căuta în lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau gastronomia ca discipline ținând integral de artele frumoase. Plimbându-se parfumat prin agora, Aristip incită la formularea tuturor acestor considerații: el își
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
investigație. Să ne folosim de simțuri, desigur, să nu uităm că orice cunoaștere le implică, evident, dar să nu ne mulțumim cu asta și să adăugăm capacitățile deducției, rațiunii și reflecției. Să plecăm de la ceea ce ne învață văzul, auzul, mirosul, pipăitul, gustul, da, dar pentru a ajunge la certitudini prin intermediul unei operații intelectuale deductive. Plecând de la firele de praf care dansează într-o rază de lumină, abderitanii au dedus existența unor particule microscopice, invizibile, dar foarte reale. Punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
vedea focul lor și un cerc mișcător de lumină înconjurat de beznă, delimitat de dansul flăcărilor. Și trupul acela adormit, o ființă incredibil de străină, necunoscută, dar care i se părea, nu știa să spună de ce, foarte apropiată. Ridica pe pipăite crengi uscate de pe jos, apoi se întorcea să vadă de foc. Uneori, câte o lucire stacojie scânteia în beznă. Era Vulpoiul, care înălța capul și-l căuta, cu ochii lui cu reflexe de flacără. Liniștea era atât de adâncă, încât
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unei femei care încerca să-și apere copilul, în mișcarea de du-te-vino a paturilor de pușcă... Înțelese frica în iarna anului l938. În două luni de zile, părinții lui îmbătrâniră și nu mai vorbiră decât în șoaptă, înaintând ca pe pipăite, de la un cuvânt la altul. Toate conversațiile evitau cu grijă secretul trădat tocmai de grija de a nu-l spune: iminenta arestare a tatălui, dispariția a ceea ce ei numeau atât de firesc viața lor, familia lor. Tatăl izbuti s-o
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fel subiectivă, există În subiect și este generată cu mijloacele subiectului. Potrivită inițial pentru percepția vizuală a obiectelor (oglindirea), imaginea devine deja o metaforă (o sinecdocă) atunci cînd este extrapolată și la percepțiile realizate de celelalte organe de simț: auz, pipăit, gust, miros. Realul frizează Însă uneori imaginarul prin felul În care sînt dispuse elementele unei scene: Bătrînul pescar trăgînd un fir din lună cerul destrămat Pescarul din poem capătă brusc alura unei ființe din vremurile eroice care, avînd În vedere
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
med. ro. stroboscopie, s.f. (cf. fr. stroboscopie, s.f.; en. stroboscopy); suberi-/subero- "plută, țesut suberos" (cf. lat. suber, eris s.n. "plută"): med. ro. suberoză, s.f. (cf. fr. subérose s.f.; en. suberosis). T tacto - "atingere" (cf. lat. tactus,-us s.m. "atingere, pipăit; simț al pipăitului"): med. ro. tactil adj. (cf. fr. tactile adj.; en. tactil); taf(o) -,,mormânt, groapă" (cf. gr.τάφος,-ου s.m. "înmormântare; mormânt; urnă"): med. ro. tafofobie s.f. (cf. fr. taphophobie / taphéphobie s.f.; en. taphephobia); taheo-/tahi/taho- "viteză
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
s.f. (cf. fr. stroboscopie, s.f.; en. stroboscopy); suberi-/subero- "plută, țesut suberos" (cf. lat. suber, eris s.n. "plută"): med. ro. suberoză, s.f. (cf. fr. subérose s.f.; en. suberosis). T tacto - "atingere" (cf. lat. tactus,-us s.m. "atingere, pipăit; simț al pipăitului"): med. ro. tactil adj. (cf. fr. tactile adj.; en. tactil); taf(o) -,,mormânt, groapă" (cf. gr.τάφος,-ου s.m. "înmormântare; mormânt; urnă"): med. ro. tafofobie s.f. (cf. fr. taphophobie / taphéphobie s.f.; en. taphephobia); taheo-/tahi/taho- "viteză, turație" (cf. gr.
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
este În felul ei unică În univers. Corpul uman este el Însuși un univers În miniatură. În esența sa el este un corp energetic care pare material pentru că Îl percepem cu cele cinci simțuri ale noastre (auz, văz, miros, gust, pipăit) și deși suntem un corp energetic În totalitatea lui, corpul nostru datorită naturii sale funcționează la energii relativ joase de aici aparența de corp fizic, iar energia universală care ne Înconjoară este sursa noastră care ne susține În toate structurile
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
ilustreze tema întâlnirii dintre mesajul lui Isus și tradiția culturală elenistică și a plasat-o chiar în centrul acesteia. În Areopag, Pavel rostește un discurs vestindu-l pe Dumnezeu creatorul universului care a vrut ca oamenii să-l caute pe pipăite, pornind de la lucrările sale, iar acum îi îndeamnă să se îndrepte către El și să iasă din epoca neștiinței în vederea Judecății de Apoi și a Învierii. Și tocmai când Pavel abordează această ultimă temă, ascultătorii îl lasă baltă: nu fără
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
primește o pluralitate de valențe. Cuvântul capătă o deviere de la traseul obișnuit, o nouă realitate care pornește de la limbaj. În lirica poetului Nichita Stănescu apare frecvent ideea cuvântului-prim, cuvintele capătă greutate și valoare: "Până la el, cuvintele au fost gustate, mirosite, pipăite, acum sunt văzute" (Al. Condeescu): "Tu, atât să strig, tu/ și cuvântul începe să se vadă/ încet, încet. Cum se vede lăsarea de noapte". Cuvintele alcătuiesc o "lume simultană" peste care se așează alte "lumi simultane", care există în afara noastră
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la deficientul de auz trebuie avute în vedere anumite caracteristici încă din copilăria mică: stimularea și formarea capacității de comunicare a copiilor, prin mijloace verbale și auxiliare; dezvoltarea unor caracteristici ale percepției kinestezice, învățarea copilului să coreleze complexul sonor cu pipăitul, cu vibrațiile aparatului fonoarticulator, cu particularitățile suflului de aer în emisia vocală; dezvoltarea capacităților de imitare a mișcărilor corpului, ale feței, ale guri #.a. dezvoltarea percepțiilor auditive, prin antrenamente și exerciții sau prin amplificarea cu ajutorul protezelor; dezvoltarea atenției, a capacităților
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
pădurile de viscol [...] Cheamă furtunile cascadele animalele pitice și uriașe, Plantele, oceanele, Cheamă văzutul și nevăzutul Și Întreabă-te: unde e spada care să răscolească măruntaiele Înțelesului Care e rostul tău În temnița infinitului cetitorule, [...] Unde sunt clapele din care pipăitul să deștepte răspunsul RĂSPUNSUL ca o melodie Încuiată În lemnul de abanos al flautului. Aceleiași scheme dinamice i se subordonează nenumărate alte secvențe ale operei, argumentînd astfel În favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și perceptive, mai precis asupra puterii cognitive aferente părții senzitive a sufletului (1.A din tabel). În acord cu o întreagă tradiție filozofica și psihologică, Toma din Aquino discuta despre existența a cinci simțuri externe: vaz, auz, miros, gust și pipăit. Deși înglobează tradiția aristo telica și arabă de până la el, metoda după care dis tinge între simțurile externe este una proprie lui. Voi arăta cum anume diferă unele de altele cele cinci simțuri externe luând că fir conducător următoarea întrebare
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
vom discuta mai tarziu. Și, astfel, celelalte trei simțuri nu se exercită printr-un mediu unit cu ele și nici [nu e vorba de] o schimbare naturală care afectează organul [de simt], cum se întâmplă cu aceste două simțuri [anume pipăitul și gustul]. După cum se poate observa, modalitățile de a distinge între simțurile externe sunt trei, în funcție de: (a) organele existente în subiect și de elementul predominant al acestora (apă, aer etc.); (b) mediul intermediar al fiecărei puteri senzitive în parte; (c
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
capabile de sentimente, participă, altfel spus, conștient la creația lui Dumnezeu și fac parte din planul său etc. Deja Aristotel pare un precursor al primei tendințe, admițând că animalele pot avea suflet pentru că au simțuri (în special pe cel al pipăitului, de unde le provine și dorința)4, dar ezitând să le atribuie și accesul la intelect și rațiune, propriu omului; Plutarh, de pildă, în cele trei tratate despre animale, al celei de a doua. Pentru istoricul și filosoful de la finele Antichității
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]