443 matches
-
1970), Hapgood a propus ipoteza că axa Pământului s-a deplasat de mai multe ori în cursul epocilor geologice. În "Maps of the Ancient Șea Kings" el a sprijinit sugestia realizată de Arlington Mallery că o parte din Hartă lui Piri Reis a fost o descriere a zonei antarctice cunoscute că Queen Maud Land. El s-a folosit de această pentru a afirma că o schimbare a axei polilor cu 15 grade a avut loc în jurul anului 9.600 î.e.n. (aprox.
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
pe coasta. El a conchis că "Antarctica a fost cartografiata când aceste teritorii nu erau acoperite de gheață", având ca vedere că o perioadă caldă din Antarctica a coincis cu ultima eră glaciară în emisfera nordică, si ca hartă lui Piri Reis și alte hărți s-au bazat pe hărțile "vechi" derivate din hărți originale din eră glaciară. Cercetările ulterioare cu privire la paleoclimatologie și straturile de gheață din Antarctica au discreditat complet interpretările lui Hapgood că o perioadă caldă în Antarctica a
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Kings", el a reprodus scrisori pe care afirma că le-ar fi primit de la șeful unei unități cartografice al U.S. Air Force staționate la Westover AFB în 1961. Autorii acestor scrisori susțin că, la cererea lui Hapgood, au studiat hărțile lui Piri Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
Reis și Oronce Finé în afara orelor de program, concluzionând că ambele au fost compilate din hartă originală a Antarctidei din momentul când aceasta nu era acoperită de gheață, sprijinind ipotezele lui Hapgood. Hapgood a ajuns la concluzia că hartă lui Piri Reis și hartă lui Oronteus Finaeus evidențiază cunoștințe cartografice avansate și trebuie să fie rezultatul unor civilizații antice necunoscute care au dezvoltat cunoașterea științifică avansată, înaintea altor civilizații cum ar fi cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și Paul Lunde
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
cea grecească. Potrivit istoricilor Paul Hoye și Paul Lunde, în timp ce activitatea lui Hapgood a avut parte de laude entuziaste pentru meticulozitatea să, ipotezele sale revoluționare au fost primite cu scepticism și au fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
fost ignorate de majoritatea cercetătorilor. În cartea "The Piri Reis Map of 1513" Gregory C. McIntosh examinează ipotezele lui Hapgood despre ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
ambele hărți și susține că "ele eșuează în a demonstra sau chiar a susține cu putere că hartă lui Piri Reis și hartă lui Fine descriu conturul actual al Antarctideithey fall short of proving or even strongly suggesting that the Piri Reis map and the Fine map depict the actual outline of Antarctica." Interpretări neortodoxe ale lui Hapgood, cum ar fi “inversarea polilor” nu au fost niciodată acceptate că ipoteze științifice valide, dar ideile sale au găsit popularitate în cercurile științifice
Charles Hapgood () [Corola-website/Science/333260_a_334589]
-
frasinul (Frasinus excelsior), teiul(Tilia tomentosa), arțarul (Acer campestris), paltinul (Acer pseudoplatanus). În zona de șes crește sălcia (Salicis fragilis). Plantele cele mai des întâlnite pe pajiști și pășuni sunt păiușul (Festuca vallesiaca), trifoiul sălbatic (Trifofium pretenae), sparceta (Onabrychis vicisifolia) pirul( Agrapyrum cristatum), măzărichea (Vicis sative. Plantele de cultură sunt atacate de buruieni că știrul (Atriplex), știrița(Amaranthus retrofelexus), troscotul (Paliganus eviculare), pelinul (Artemisia austriacă), mohorul (Sturis viridis), neghina (Agrostemma githago), pălămida (Cirsius arvense). Fauna este reprezentată de mistreț (Sus scofa
Comuna Ibănești, Vaslui () [Corola-website/Science/301889_a_303218]
-
întinde în partea nord-vestică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale orașelor Valea lui Mihai și Săcuieni și pe cele ale comunelor Cherechiu, Curtuișeni, Diosig, Sălacea și Tarcea) și în cea sud-vestică a județului Satu Mare, pe teritoriile comunelor Andrid, Căuaș, Pir, Pișcolț, Santău și Tiream. Aceasta este străbătută de drumul național DN19 care leagă municipiul Oradea de Carei. Zona a fost declarată sit de importanță comunitară prin "Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile" Nr.1964 din 13 decembrie 2007 (privind instituirea
Câmpia Careiului (sit SCI) () [Corola-website/Science/334015_a_335344]
-
de specialitate. Floră din zona este caracteristică zonei de stepa și de silvostepa. Pădurile sunt puține, iar arborii predominanți sunt cei de esență moale, cum ar fi salciile din lunca sau plopii albi. Dintre plantele sălbatice ale zonei, amintim: păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc.. Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâmul, șocul, castanii sălbatici, rachița, etc.. Există și vegetație cultivata cum ar fi: plantațiile de viță-de-vie și grădinile de zarzavat. Fauna
Zimnicea () [Corola-website/Science/297027_a_298356]
-
plantat plopul de origine canadiana folosit pentru obținerea celulozei, iar din anul 1975 a fost înlocuit cu salcie și rachită. În aceasta zonă cresc și multe specii de plante medicinale printre care se află mușețelul sau romanița, coada șoricelului, plătăgina, pirul, coada calului, pelinul urzică, traista ciobanului, troscotul, trei frați pătați, urzica moartă roșie, bolbura rostopasca, acestea fiind folosite atât în medicina tradițională cât și în terapeutica modernă. În afară de aceste plante există plante melifere care favorizează dezvoltarea în zonă a apiculturii
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]
-
luptă. Flancul stâng a fost pus sub comanda fiului său cel mai mare, Shăhrukh Mīrză. Flancul drept a fost pus sub comanda lui Miran Shah, iar corpul central de oaste a rămas sub comanda lui Timur, secondat de nepotul său, Pir Muhammad. În expunerea pe care a făcut-o în fața comandanților, Timur i-a încurajat, le-a aminti de faptele de glorie ale înaintașilor și a reamintit dorința sa ca sultanul Baiazid să fie prins viu. Bătălia a început cu un
Bătălia de la Ankara () [Corola-website/Science/323855_a_325184]
-
aglicele, cimbrul, nalba, cucuta, sunătoarea, măselarița, pălămida, mărăcinele, păpădia, rodul pământului, rostopasca, iarba, cicoarea, coada șoricelului, floare paștelui,laptele cucului, rodul pământului, usturoiul sălbatic (purul), măcrișul, coada cocoșului, nalba sălbatică, untișorul, cicurașul, bozul, costreiul, osul iepurelui, mohorul, loboda, știrul, murul, pirul, troscotul, floarea țigăncii, căpșunul, ciuperca, ceapa ciorii, buretele, sorbul, fust păsăricii sau volbura, iarba mare, hreanul, scaietele, mușețelul, talpa-gâștii, coada vacii, etc. Flori: micșuneaua, mărgăritarul, vioreaua, turcaletele, brebenelul, drăgaica, aglicea, garoafa, busuiocul, călțunașul, sălcioara, stânjenelul, crinul, bujorul, macul sălbatic. Plante
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
Senzorul infraroșu pasiv (în engleză: PIR sensor) este un dispozitiv electronic care măsoară radiația infraroșie emisă de obiecte aflate în câmpul său vizual. Este mai ales folosit în construcția detectoarelor de mișcare. Un detector de mișcare este un dispozitiv de recunoaștere a mișcărilor de corpuri (obiecte
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
cel mai utilizat senzor în detectoare de mișcare. Se adaptează optimal la detecția mișcărilor ce provoacă schimbări în poziționarea unghiulară față de el a corpurilor, atunci când ele se află în raza de acțiune a senzorului. Un senzor pasiv în infraroșu (senzor PIR) este un dispozitiv electronic care măsoară radiația infraroșie (IR) provenită de la obiecte aflate în câmpul său vizual. Aparent mișcarea este detectată atunci când un corp cu o anumită temperatură (cum ar fi un om sau un animal) trece prin fața sursei infraroșu
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
de la trecerea unui obiect prin câmpul de acțiune al senzorului și acel obiect rupe câmpul pe care senzorul l-a determinat anterior ca fiind “normal”. Orice obiect, chiar unul de aceeași temperatură ca și obiectele din jur va activa senzorul PIR dacă corpul se deplasează în câmpul vizual al senzorului. Toate corpurile emit energie sub formă de radiații. Radiațiile infraroșii sunt invizibile pentru ochiul uman, dar pot fi detectate de dispozitive electronice concepute în acest sens. Senzorul cu infraroșu pasiv , (în
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
se deplasează în câmpul vizual al senzorului. Toate corpurile emit energie sub formă de radiații. Radiațiile infraroșii sunt invizibile pentru ochiul uman, dar pot fi detectate de dispozitive electronice concepute în acest sens. Senzorul cu infraroșu pasiv , (în engleză, prescurtat PIR) reacționează la schimbarea temperaturii cauzată de schimbarea fluxului de radiații (în principal radiație termică în infraroșu, lungimea de undă fiind de aproximativ 10 µm) de la oameni, animale și vehicule aflate în vecinătatea senzorului. Senzorul (de mișcare) cu infraroșu nu răspunde
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
în infraroșu. Lumina în infraroșu ajunge la senzorul propriu-zis care transformă această energie infraroșie în energie electrică, care poate fi analizată de un circuit de procesare (procesor) și care va diferenția alarmele false de alarmele reale. Senzorul de mișcare infraroșu (PIR) detectează căldura emisă de un organism din câmpul său de acțiune. Senzorii sunt adesea montați la corpurile de iluminat pentru siguranța casei. Senzorul PIR se activează atunci când o persoană în mișcare trece prin raza de acțiune a senzorului și întrerupe
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
de procesare (procesor) și care va diferenția alarmele false de alarmele reale. Senzorul de mișcare infraroșu (PIR) detectează căldura emisă de un organism din câmpul său de acțiune. Senzorii sunt adesea montați la corpurile de iluminat pentru siguranța casei. Senzorul PIR se activează atunci când o persoană în mișcare trece prin raza de acțiune a senzorului și întrerupe starea pe care senzorul o consideră normală până în acel moment. Corpurile de iluminat cu tehnologia senzorilor de mișcare infraroșu (PIR) se aprinde atunci când o
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
pentru siguranța casei. Senzorul PIR se activează atunci când o persoană în mișcare trece prin raza de acțiune a senzorului și întrerupe starea pe care senzorul o consideră normală până în acel moment. Corpurile de iluminat cu tehnologia senzorilor de mișcare infraroșu (PIR) se aprinde atunci când o persoană trece prin câmpul de acțiune al senzorului, iar senzorul nu va activa lumina dacă o persoană rămâne nemișcată în raza de acțiune a senzorului. Senzorii de mișcare cu infraroșu este mai sensibil în zilele răcoroase
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
pentru corpurile de iluminat este cuprinsă între 15-20 C. La temperaturi mai mari de 30 C, sensibilitatea senzorului va scădea și emisiile în infraroșu vor fi detectate mai greu. Niciun sistem de detectare a mișcării nu este perfect, dar senzorii PIR sunt ideali pentru sistemul de securitate al casei.
Senzor infraroșu pasiv () [Corola-website/Science/326751_a_328080]
-
Bercica formată din stejar pedunculat, stejar brumăriu, stejar pufos, ulm, frasin, păr și măr sălbatic, arțar și jugastru. Arbuștii din această pădure sunt: păducelul, gheorghinarul ("Physalis alkekengi)", lemnul câinesc, cornul, sângerul. Stratul ierbos este alcătuit din: firuță, trifoi, colilie, păiuș, pir, coada șoricelului, volbură, măturică, pelin, laptele cucului, ceapa ciorii. La marginea pădurii Bercica, sau pe coasta D. Bobului și D. Viilor, cresc porumbarul, măceșul și mărăcinișuri. Datorită condițiilor de umiditate ridicată a solului, naturii aluvionare a acestuia, lunca Oltețului ocupă
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
Oltețului ocupă albia majoră a acestuia. Vegetația arborescentă este alcătuită din plopi, arini negrii, sălcii, răchite numite zăvoaie. Aici arbuștii sunt alcătuiți din sânger, soc, gheorghinari, măceși, iar stratul ierbos este alcătuit din mur, laptele cucului, coada vulpii, firuța și pirul. De asemenea aici crește o vegetație agățătoare alcătuită din curpen și iederă. Pentru mai multe informații privind numele plantelor, puteți consulta articolul Nume alternative românești de plante. Relieful comunei Osica de Sus este alcătuit din câmpul înalt, care face parte
Comuna Osica de Sus, Olt () [Corola-website/Science/301500_a_302829]
-
În mare parte își bazează scrierile pe descoperirile unor obiecte extrem de avansate tehnologic pentru a fi create în epoca respectivă. În această categorie el enumeră Pilonul de fier de la Delhi, lentile extrem de fin șlefuite, monumente precum piramidele, harta amiralului turc Piri Reis A scris 27 cărți care au fost traduse în peste 20 de limbi și s-au vândut mai mult de 60 de milioane de exemplare, iar documentare și aparițiile TV au fost vizionate în întreaga lume.
Erich von Däniken () [Corola-website/Science/304898_a_306227]
-
Gherlii, Bonț și Nicula. Clima este una temperată de deal, cu vânturi orientate pe valea Someșului Mic. Principala apă curgătoare este râul Someșul Mic, acesta izvorând din Munții Bihorului. Vegetația este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]