178 matches
-
strâns totuși fel și fel de hârtii cu însemnări despre ei. Au mai rămas câteva, într-un plic pe care scrisesem „Stop Cadru“. Probabil astfel voiam să se numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decît să te transformi În șorici, voi porunci să ți se dea cincizeci de bice pe spinare și să-ți fie confiscate toate bunurile drept compensație pentru neplăcerile pe care ni le-ai pricinuit. Subofițer! Îi ordonă el unui omuleț pirpiriu, cu o expresie răutăcioasă. Ocupă-te ca sentința să fie imediat pusă În aplicare! CÎnd Își veni În fire, luna era deja sus pe cer, ascunsă Îndărătul unui nor. Îl lăsaseră singur, pe nisip, și tot trupul Îi ardea, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai că nu aceasta era singura problemă care-l frământa. Voia să știe unde se află și cine este această persoană care-i cunoaște și numele. Discuta cu un bărbat cam pirpiriu, ceva mai bătrân ca el, cu părul puțin cărunt, îmbrăcat cu totul altfel decât eschimoșii. Deși nu-l văzuse niciodată în viața lui, i se părea foarte cunoscut. Eu sunt mentorul și îndrumătorul tău. Sunt sigur că, în primul rând
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
începând cu creierul. Deși în întreaga sa viață nu a pus piciorul pe altceva decât pe zăpadă și nu s-a deplasat decât cu schiurile sau cu sania trasă de câini sau reni, acum, aflându-se în fața acestui bărbat cam pirpiriu, era mai mult ca sigur că a mai stat de vorbă cu el, poate chiar de mai multe ori, tot în același loc, că a mai fost pus în aceeași situație neplăcută; dar când? Într-o viață anterioară? Mai mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Ninetei, care tot un fel de pat e. Nineta ia ochiul de tigru și-l ascunde în palma dreaptă, ca pe o comoară... Vreme în care eu mă ghemuiesc de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja raci, lei, scorpioni, tauri sau alte animale din astea foarte fioroase metamorfozate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Băieții admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu, dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
admiră sărăcia cu un "e de-al nostru, dar are o problemă cu etajul sau joacă tare" și continuă: "Atunci ce e? Kaft"... Mă hotărăsc să părăsesc orizontul ambiguității: "Nu"... Bă, zice unu, nu cumva e vorba de viol? Pirpiriu, pirpiriu, dar până nu-i vezi podoaba. Ce-ați zice de-un control la bijuterii?... Nu eram chiar prostul satului, ca să mă uit dacă port ghiuluri. Arunc un nu foarte hotărât și le dau de înțeles că ne pierdem vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șoptit: "Nu arată a sculă de basculă". Oho, iar trebuie să joc tare, chiar dacă o fi cazul să mai dau o raită pe la budă. Știți, eu, când am emoții... Asta e. Chiar îmi jucam viitorul. Pun ochii pe-un ochelarist pirpiriu din prima bancă. Merg țintă la el, îi iau ghiozdanul, catrafusele și-i sugerez să se ridice. Băiatul, bine crescut, se execută. Îi fac semn să se care undeva prin fundul clasei. Niciun moft. Scena e ruptă tot dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fost mafiotul lor șef. Era un fel de gangster în miniatură, un Scarface care aștepta să crească. M-a privit lung, stând, cu un pas în față, în mijlocul gloatei, cu aerul mirat al profesionistului care nu înțelege ce caută un pirpiriu de două parale în această afacere de mafioți greu încercați în luptele de cartier. Și-a revenit repede și, grăbit, sigur de ceea ce vede în fața ochilor, a întrebat: "Care-i treaba, sfrijitule? Te-a blestemat careva, ca să-ți plângi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șarpe te găsesc. Burtă Multă își scosese șapca, o așezase pe biroul directorului, ca pe un trofeu, și o mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era cam pirpiriu și nu prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Pînă seara, doamna directoare Eliza a devenit doar doamna profesoară Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în vasta curte mormăind întruna: Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Înalt ciolănos se apleacă iar se Îndreaptă Își freacă palmele cămașa albă i s-a lipit de piept și de spate are fața Îmbujorată nădușită mustața blondă Îi dă un aer tineresc parcă-i un flăcău ieșit la horă femeia pirpirie Îmbrăcată În negru văruiește pietrele din jurul copacilor mută și adunată În munca ei o cochilie de melc mai mare pripășită printre rădăcini și frunze „ce să facem doamnă ne bucurăm și noi de primăvară cum putem“). — E o femeie rea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de emotivitate la limita patologicului. 1. MARCEL ALBU țvăzut de B.I. dactilografă) 2. Trebuie să fie un bărbat Între două vîrste. 3. Nu știu ce culoare de păr are pentru că În roman nu apare decît cu o perucă blondă de femeie. E pirpiriu, cu burtă și picioare foarte subțiri. Mi-l Închipui dezagreabil ca bărbat. 4. Are soție și copii, probabil Încă la școală. 5. Din paginile trimise reiese că e redactor la o editură și publică articole În presă. 6. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ruptă pentru o clipă din context, intră grăbită În Încăperea aceea unde astăzi se rostesc niște sentințe. Îmi vine și mie rîndul. În biroul cu jaluzelele pe jumătate trase și cu fotolii Îmbrăcate În piele sintetică se află Charlie Chaplin, pirpiriu, negricios, cu mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
după el, dar cînd a văzut obiectul acela rotund și lucios mi l-a smuls din mînă și a Început să muște cu furie. Deodată a scos un răcnet, gura i s-a umplut de clăbuci, scuipa și icnea. Corpul pirpiriu i se opintea din toate mădularele, ochii Îi ieșiseră din orbite, venele de la gît Îi erau gata să plesnească. Aruncă bucata de săpun și Începu s-o calce În picioare. Alunecă și căzu. Se zbătea În praf zguduit de convulsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
traversat livingul, am intrat în bucătărie și-apoi am revenit în living, recitind scrisoarea. Ea nu te poate nici ajuta, nici apăra. Știu asta din proprie experiență. Lumina puternică a după-amiezii trasa un dreptunghi lunguieț pe covor și-o pasăre pirpirie cânta pe antena TV a casei de vizavi. Auzeam sunetul unei mașini la distanță de câteva străzi, din ce în ce mai slab pe măsură ce se îndepărta. Crăpăturile acestei lumi frânte se întindeau sub picioarele mele. La 3.30 după-masa, în a doua zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu. Nu erau decât pământul nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată de hârtie. În spatele lui, o fată cu înotătoare gonflabile roz pe brațe aștepta răbdătoare. I-am mulțumit și am luat hârtia. Amândoi copiii se uitară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mișcării, apărută În 1530 Într-un land din Saxonia. La intervale regulate, fiul său de trei ani, un mucos blond și agasant, urla că vrea la culcare. Pe scurt, Încă un autentic moment de viață reală. Lângă Bruno, doi indivizi pirpirii, cu un aer ecleziastic, comentau performanțele fustangiului. — E lipicios, Înțelegi..., spuse unul. Teoretic, asemenea femeie nu-i de nasul lui, e urât, are burtă, e și mai scund decât ea. Dar e lipicios, pramatia, cu asta reduce din handicap. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Înainte de răsăritul soarelui să săpăm o groapă cât mai adâncă În care să ne ridicăm casa din piei. Într-o bună zi, după ce-am poposit pe o dună mai Înaltă, am zărit la mare depărtare un pâlc de copaci pirpirii și un luciu de apă firavă, strecurându-se prin pâcla strălucitoare a zorilor. Am ațintit una dintre sulițe cu vârful către apa aceea și ne-am hotărât ca la căderea nopții s-o luăm Într-acolo. Am mai ieșit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
facem focuri mari. Nici cei mai bătrâni din neamurile calului nu-și aminteau să mai fi fost veri așa de friguroase, cu dimineți În care te trezeai acoperit de brumă Înghețată și cu nopți În care cerul lăsa să cadă pirpirii fulgi de nea. - Ai pus la cale poveștile, măi Krog, măi? mă luă Barra peste picior. Era singurul care nu mă Întâmpina cu bună ziua, după cum ne Învățase Gupal pe toți. - Le-am pus, le-am pus! M-am apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să facem câte una, zice Pârvu și apucă fierbătorul electric. Albu Îi dă peste mână și strigă cât poate de tare pentru a fi auzit de pe culoar prin ușa Închisă a camerei: — Planton! Imediat ce se Înfățișează În ușă un băiețel pirpiriu, blond și cu ochii verzi, Albu continuă pe același ton răstit pe care a strigat: — Du-te la camera nouă și cheamă-l pe Umit să ne facă o cafea. După asta râde și-i explică lui Pârvu: — Avem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
întregii curți, vrând parcă să atragă atenția asupra sosirii lor. Zgomotul copitelor ajunse până la bucătărie, făcându-l pe Listarius, care tăia niște praz, să ridice capul. Dădu fuga la fereastră, urmat de Lucilius, al doilea ajutor de bucătar, un tip pirpiriu care se lăuda că gătise pentru însuși Nero. Listarius trase perdeaua și privi afară. — Cine sunt? Se uita la soldații care descălecau, unii dintre ei cu ajutorul gărzilor lui Vitellius. Lucilius își împinse înainte nasul ascuțit. — Îl vezi pe cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Gara de Nord îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi speriate, servitoare în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga pe cuburile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Crohmălniceanu și, mai ales, de tânărul prozator Petru Dumitriu. Critica literară, din ce în ce mai politizată, rămâne reticentă. Cum arată scriitorul la douăzeci și cinci de ani? Iată un portret făcut de Paul Georgescu: „La 25 de ani, după cum se știe, era slăbuț, foarte brunet - pirpiriu; semăna leit cu Panait Istrati, brăileanul fiind mai năsos. Ceea ce izbea la el era fixitatea privirii, atenția nemaipomenită a privirii, care nu se îndrepta totdeauna către convorbitor sau spre ceea ce vedea; era o privire atentă, întoarsă asupra lui însuși, asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Velisar Teodoreanu: "L-am întâlnit pe Matei prima oară la mătușa mea Margareta Miller-Verghy [...] domn de oarecare vârstă, distins și urât [...] parcă era dintr-o ilustrație veche de roman franțuzesc [...] înfățișarea neașteptată [...] aerul desuet [...]. Era în întregime mic, îngust și pirpiriu, și totuși impozant în felul lui [...]. Hainele lui Matei erau scrupulos periate și cămașa albă de o impecabilă curățenie [...] nu se știe unde stă, ce mănâncă, unde doarme [...]. Unii spuneau că doarme pe o bancă în Cișmigiu [...] se mai spunea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]