2,119 matches
-
aproape de țintă. Am mai trăit aidoma “intensitatea” unei dezmăgiri răvășitoare, când eram copilandru și când înălțimile munților care mi-au mângâiat dar și “înțărcuit” orizontul, îmi “întărâtau” credința nevinovată de a “atinge” cerul cu bățul de alun, cățărându-mă pe piscurile lor din apropierea satului, ori de a culege fulgerele nopții ca pe spicele câmpului, risipindu-le apoi la joacă, pe uliță cu ceilalți copii și transfigurându-ne în părtași și vlăstare nevrednice ale miticului Prometeu, la actul măreț al Creației dumnezeiești
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Atat_de_aproape_de_grand_canion_.html [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
Pitoresc > ȘI ERA FRONTIERĂ Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 939 din 27 iulie 2013 Toate Articolele Autorului ..și era frontieră, era roua de pământ fertil.. râul frângea deja iluziile mele și vestul se reliefa în depărtare unde primele piscuri carpatice îmi vorbeau de acasă.. vară era departe, dar de acel pământ și de acele pietre mi-aș fi zdrobit în continuare mâinile.. rămân amintirile și câteva zile în plus dăruite timpului care se scurge. ..ed era frontieră, era rugiada
ŞI ERA FRONTIERA de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 by http://confluente.ro/Si_era_frontiera_luca_cipolla_1374948321.html [Corola-blog/BlogPost/364280_a_365609]
-
după ce ne poartă pe Calea desăvârșirii sale lăuntrice, prin focul mistic întețit de flăcările suferinței din temnițele feroce ale iadului pripășit la noi, ne arată că jertfa sa este totuși insuficientă și că trebuie urcat cu mult mai sus, pe piscul filocalic, spre comuniunea deplină a sufletului cu Dumnezeu, cu Fecioara Maria, cu Martirii și Sfinții Neamului, unde strălucește aura ortodoxă ce răspândește în jurui și la mari distanțe chipul integral al creștinismului real. Numai așa Răsăritul acestui Neam falnic, drept
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486514391.html [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
lângă mașină, îmbrăcat în roba lui neagră cu coasă pe umăr, ... călăul. Îmi ciocănește cu degetele scheletice în geam și-mi spune să rămân pe loc. Scap telefonul. Șoc și groază! Va amintiți de colegul GodzilloZânei? Cel care rămăsese pe pisc la vânat de jochei infami de cai putere? El era. Jur pe ce-am mai sfânt, el era. Hemanuche, și el la doi pași. Dacă job-ul i-ar fi permis, cred că și-ar fi plesnit fruntea cu palma
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche by https://republica.ro/z-stiu-c-am-gresit-iertati-ma-nu-mi-luati-permisul-dati-mi-amenda-dar-una-mica-ma-omoara-nevasta-o-intamplare [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
se strecoare printr-o gaură lăsată în tavan, în dreptul vetrei prin care ieșea fumul și să împrăștie întunericul bordeiului. Dar în noaptea asta ca de catran, nici urmă de lumina magică. Vânturi furioase, alergau urlând prin pădurea de stejar de pe Piscul Bordeielor. Nori negri prevestitori de furtună, biciuiți de rafalele de vânt, dansează ca niște fantome înnebunite încoace și-ncolo pe cer, vărsându-și sângele lor rece ca gheața pe pământul însetat. Copilă fiind, Molearca privea cu groază, spre deliciul fraților
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1488436199.html [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
fiecare scăpătat de soare. Apusul soarelui era pentru ea pieirea zilei. În inima ei, iubea cu putere lumina și cu aceeași intensitate ura întunericul. Se culca în apusul soarelui ca să scape de imaginile ungherelor pline de întuneric ale bordeiului. În Piscul Bordeielor erau săpate trei bordeie. În ele își duceau viața trei familii de țigani ce se aciuiaseră într-o primăvară ploioasă pe aceste meleaguri. Nu se știa de unde veneau. Vorbiseră cu moș Lămbiță să-i lase să-și construiască bordeiele
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1488436199.html [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
cu renume între maneliști. Era angajată și o firmă de pompe funebre cu renume. Pe catafalcul unei limuzine negre, trona, parcă privind de sus la cei din coloană, Molearca. Molearca țiganca. Țiganca ce-și trăise copilăria într-un bordei în Piscul Bordeielor. Țiganca ce crescuse și le făcuse câte-o căsuță la fiecare dintre cei șapte copii ai ei. Molearca cu părul până în pământ. Molearca... Referință Bibliografică: Molearca / Ilie Fîrtat : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2253, Anul VII, 02 martie
MOLEARCA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 by http://confluente.ro/ilie_firtat_1488436199.html [Corola-blog/BlogPost/369496_a_370825]
-
din trafic, de la distanță, în timp real sau a parcărilor inteligente, care ar conduce la fluidizarea traficului din sector, rezolvând problema lipsei locurilor de parcare. Aplicații implementate: -Soluție pentru parcări inteligente: automatizarea a 129 de locuri de parcare pe Calea Piscului -Soluție de Iluminat Inteligent: automatizarea a 8 corpuri de iluminat public și configurarea unor scenarii dimare/reducere luminozitate și stingere dinamică; - Soluție de Siguranță Publică: monitorizare și analiza video avansată a zonei - Rețeaua de comuncații Wi-Fi outdoor: dedicată comunicării senzorilor
ON THE EDGE OF NOW de MARCELA DOBRE în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marcela_dobre_1478370911.html [Corola-blog/BlogPost/372720_a_374049]
-
înseninează treptat și orizontul se deschide spre alte subiecte delicate: natura, oamenii, iubirea. Din punctul meu de vedere, Vera Crăciun este un soi de pasăre rănită, cu aripa frântă, silită să-și ducă existența pe pământ. Cu privirea ațintită spre piscuri, ea încearcă Zborul prim, și agățarea de stâncă. Dar ceva o mai reține aici, pe pământ: fie dragostea pentru ai săi, fie o lucrare neisprăvită. Când rana i se va vindeca, însă, pasărea va zbura cu tot cu ață. Va zbura nestingherită
DE VERA CRĂCIUN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 by http://confluente.ro/O_revarsare_alba_de_iubire_zapada_d_cezarina_adamescu_1332758453.html [Corola-blog/BlogPost/346403_a_347732]
-
ne dublează greutatea suferinței, cele abordate și înțelese din punct de vedere duhovnicesc însă, ne înjumătățesc necazul și urmările acestuia, în virtutea pedagogiei divine atotștiuoare și înțelepte. Dacă vrem ca viața noastră să fie o înaintare din treaptă în treaptă spre piscul sfințeniei creștine, proba pătimirilor fără de voie trebuie trecută cu răbdare, nădejde, pocăință și smerenie, toate acestea în rugăciune curată către Tatăl nostru Cel ceresc, de la care ne vine nouă tot ajutorul. Acesta este drumul viețuirii duhovnicești creștine: - împreuna pătimire cu Iisus
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 by http://confluente.ro/Despre_pilda_vamesului_si_fa_stelian_gombos_1361954631.html [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
urce pe munte, să o caute și s-o găsească.” Fosta Divă ajunge pe Munte și pătrunde într-o altă lume, o lume veche, arhaică, cu rosturi din veșnicie. Aici o găsește Mutu, om ce trăiește “în cealaltă parte a Piscului”, care vânează împreună cu lupii. El o duce în casa lui Barbă, bărbat “voinic ca un taur, dar blând din fire ca mielul și frumos ca un zeu pregătit de ursitoare să înfrunte pentru alții primejdiile”, ce își câștigă traiul din
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
în trecutul din care vine, încearcă să recupereze măcar momentele semnificative, însă singura certitudine este că sta “nepăsătoare, dezbrăcată de voința personală, sta în fața lui Dumnezeului care... era nehotărât între a-i arăta ce e bine sau rău.” “Drumul... spre Piscuri” Important este și ritualul la care Dacia este supusă de Matcă, mama prințului TalariK, decisă să își despartă fiul de această “vrăjitoare” apărută de niciunde, pe care vrea “s-o jertfească cu mâna sa”. Cele două urcă spre Piscuri. “Drumul
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
spre Piscuri” Important este și ritualul la care Dacia este supusă de Matcă, mama prințului TalariK, decisă să își despartă fiul de această “vrăjitoare” apărută de niciunde, pe care vrea “s-o jertfească cu mâna sa”. Cele două urcă spre Piscuri. “Drumul acela, spre Piscuri, Matca nu-l mai făcuse niciodată nici cu gândul, nici cu pasul, doar auzise, de la ciobanii din vale, despre locul unde urcau și se rugau, locuitori vechii dave, cei care aveau curaj și putere să ajungă
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
și ritualul la care Dacia este supusă de Matcă, mama prințului TalariK, decisă să își despartă fiul de această “vrăjitoare” apărută de niciunde, pe care vrea “s-o jertfească cu mâna sa”. Cele două urcă spre Piscuri. “Drumul acela, spre Piscuri, Matca nu-l mai făcuse niciodată nici cu gândul, nici cu pasul, doar auzise, de la ciobanii din vale, despre locul unde urcau și se rugau, locuitori vechii dave, cei care aveau curaj și putere să ajungă pe culme și să
O CARTE DESPRE DOUA CIVILIZATII, SEMNATA MELANIA CUC de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 by http://confluente.ro/_femeie_in_fata_lui_dumnezeu_o_carte_despre_doua_civilizatii_semnata_melania_cuc.html [Corola-blog/BlogPost/367181_a_368510]
-
apoi parafarea din vale. Alt urcuș-coborâș, și achiziția se dovedește a fi, de fapt, o recuperare de drept - în real. Urmează să se recupereze și istoria - din istorisiri. Se va recupera. Dar va trebui să se urce din neîncredere până pe piscul Credinței și să nu se mai coboare. Credința că țarina părinților e de la Dumnezeu, că e sfântă și-i dintotdeauna. Căci în finalul cărții traseul e reluat, însă în simetrie negativă. Drumul e făcut acum aproape pe degeaba. Invizibilul există
IZVOR DE NEAM. „PIATRA FUNTURII” (MILIAN OROS, BODAVA, BAIA MARE, ENESIS, 2009) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 by http://confluente.ro/Izvor_de_neam_piatra_funturii_milian_oros_bodava_baia_mare_enesis_2009_.html [Corola-blog/BlogPost/367131_a_368460]
-
Prințesei Mărgărita. Ai fugit din turn cu mătura Babei Hâda? - Le căutam pe prințesele răpite, îi răspunse prințul în locul fetei. - Nu e nici picior de prințesă pe aici. Le-au luat vulturii și le-au dus în cuibul lor de pe Piscul Argintiu. Nu puteți ajunge acolo fără ajutorul meu. Un vultur cu ochi de sticlă stă de pază mereu să anunțe dacă se apropie străin de cuib, alt vultur, cu gheare de oțel e gata să îi scoată ochii oricui se
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
rău și a uitat de mine, dar, înainte, îi făcea plăcere să îmi smulgă penele și să îmi rupă aripile. Înțelegându-se cu pasărea cum aveau să facă să le salveze pe prințese, flăcăul și fata porniră în urma ei spre Piscul Argintiu. O lună plină și albă, ca un mărgăritar, arunca raze strălucitoare în calea lor. Ajunseră în apropierea cuibului vulturilor abia când zorii mânjeau cerul în culori sângerii. Vulturul cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
Argintiu. O lună plină și albă, ca un mărgăritar, arunca raze strălucitoare în calea lor. Ajunseră în apropierea cuibului vulturilor abia când zorii mânjeau cerul în culori sângerii. Vulturul cu ochi de sticlă îi zări imediat și se ridică deasupra piscului pentru a-i anunța pe ceilalți despre sosirea unor străini. Pasărea cu pene cenușii se năpusti asupra lui, încercând să îl împiedice să zboare mai sus și se încinse o luptă grozavă între cele două păsări. - De-aș avea o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
cu ochi de sticlă. Pe loc, acesta se prefăcu într-un unicorn alb, cu un corn de sticlă strălucitor și o stea în frunte. - Mulțumesc, strigă unicornul, nu voi uita ajutorul! Uimiți, cei trei porniră mai departe, către cuibul de pe Piscul de Argint. Nu trecu mult și, spre ei, se aruncă un vultur cu gheare de oțel, mai mare și mai periculos decât primul. Pasărea cu pene cenușii porni din nou la luptă. Penele zburau în jur și sângele țâșnea din
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
pe loc într-un unicorn argintiu cu copite de oțel, un corn de oțel și două stele în frunte. - Mulțumesc, strigă și acest unicorn, am să țin minte ajutorul! După ce și acest unicorn se făcu nevăzut în pădurea de la poalele Piscului Argintiu, prințul, prințesa și pasărea cenușie zburară tot mai sus, până ce străpunseră norii și putură să vadă cuibul uriaș în care prințesele răpite erau păzite de un vultur imens, cu cioc de aur. Zărind străinii, vulturul își deschise aripile amenințător
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
acel moment, prințul reuși să arunce acul în pieptul păsării uriașe, care se transformă pe loc într-un unicorn auriu, cu un corn de aur și trei stele în frunte. - Mulțumesc, zise acesta. Vă voi duce pe toți departe de Piscul de Argint, de Prăpastia fără Fund și de Muntele de Fier, unde vrăjile Babei Hâda nu vor mai avea putere. - Întâi prințesele, zise Prințul Izvoarelor, ele așteaptă de mult timp salvarea. Noi vom zbura cu mătura până unde aceasta va
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
zbura cu mătura până unde aceasta va avea putere și te vom aștepta la poalele Muntelui de Fier. Zis și făcut. Unicornul auriu plecă cu prințesele în spinare, iar Prințul izvoarelor, Prințesa Mărgărita și pasărea cenușie începură să coboare de pe Piscul Argintiu. Nu trecu multă vreme și cerul se întunecă brusc, ca și când cineva ar fi furat Soarele. - Aceasta e Baba Hâda, strigă pasărea cenușie. Vine după mătura ei! Of, dacă aș mai putea fi măcar odată Regele Văzduhului, aș înfrunta-o
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
brațele în sus și fluieră ascuțit. Toate vânturile care bătuseră vreodată pe pământ se adunară la chemarea regelui lor. O apucară pe Baba Hâda și o aruncară de la unul la altul până ce o amețiră bine, după care o cocoțară pe Piscul Argintiu, în cuibul vulturilor, printre nori, acolo unde nu mai putea face nici o vrajă și de unde nu mai putea coborî niciodată. După ce termină cu vrăjitoarea, Regele Văzduhurilor se despărți de Mărgărita și de Prințul Izvoarelor, care porniră din nou la
PRINŢESA MĂRGĂRITA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1454577901.html [Corola-blog/BlogPost/372317_a_373646]
-
rezerve de crini iedera-mpânzise tot veacul și era luni ziua-n care-nflorea liliacul ne știam după suflet ades’ ne strigam cinasem cu timpul de mână și ne odihneam în primul ocean de lumină ne-am oprit pe un pisc de-ntuneric străluceam în culori ruginii și era sferic glasul iubirii cu raze târzii pe-o insulă veche zdrobită de ploi am scris poemul de gânduri și era joi când ne-am pierdut printre rânduri Referință Bibliografică: Paharul cu suflet
PAHARUL CU SUFLET DE RUGĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Paharul_cu_suflet_de_ruga_gina_zaharia_1335035942.html [Corola-blog/BlogPost/357690_a_359019]
-
o vară stâncă... M-ar bate vânturi aspre și cu ploi dar aș gusta și-o liniște adâncă departe de-orice freamăt dinapoi. Aș fi refugiu poate pentru ciute sau pentru flori de colț ferit sălaș. S-ar așeza pe piscurile-mi mute mulți visători veniți de la oraș sau de aiurea, toți avizi de soare, de cățărări, de verde,de ’nălțimi, toți dornici să-aibă lumea la picioare, stăpâni să fie pe împrejurimi. Stâncă să fiu aș vrea măcar o vară, nimic
DE NECLINTIT de AURA POPA în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/aura_popa_1485368185.html [Corola-blog/BlogPost/380512_a_381841]