363 matches
-
mi-a atras atenția că are un E în coadă, ceea ce nu e cazul cu toate persoanele cu numele de Anne - și i-a dat înainte tot așa... și, între timp, deși avea brațe lungi, albe, uscățive și pline de pistrui (brațe de irlandeză, mi-am zis eu) care i se conturau sub bluza albă, netedă, am observat că avea sâni frumoși și plini - și m-am tot benoclat și la picioarele ei. Aveam doar vreo opt-nouă ani pe-atunci, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se făcu sete, măi Suflețel? îi aruncă Mâțu în treacăt. Măcar ai după ce? Cam subțire...dar ce să faci? Ridică din umeri, zâmbind timid: Asta e. Poate mâine va fi mai bine. Cu ochii nevinovați, tenul de fetiță acoperit cu pistrui nostimi și părul blond cârlionțat, pare mai degrabă un înger la Poarta Raiului, în nici într-un caz soldat. Un băiat bun, vesel și foarte mărinimos, poreclit "Suflețel". Mic și firav, vestonul uniformei face cute mari în jurul centurii, iar pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oasele sau la răceală. Da-i bună și la sângerări. O caută și femeia care dă țâță, ca să facă lapte. Păpăluga crește în marginea curții ; îi mai zicem păpădie și curu găinii. Dacă ți se îngroașă vinele ori fetele au pistrui, faci zamă și bei zama asta. E la fel de bună ca brusturul care ne stă în cale. Am să-i iau și lui rădăcina, dar nu acuma, mai pe toamnă, în ziua de Sfânta Cruce. Adaogi flori de gălbenele și cicoare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
liber pentru scris, jurnalistică, pictură și tot ceea ce mă interesa cu adevărat. Prima oară l-am remarcat pe Ducu în ultimul an de facultate, căutând cu disperare un curs care îmi lipsea. Ducu era un tip tăcut, ușor supraponderal, cu pistrui, cu vârfurile urechilor roșii și cu părul negru, ondulat. Nimeni nu vorbea cu el, și el nu vorbea cu nimeni. Eram în preajma sesiunii, îmi începusem sezonul de vânătoare de cursuri, ca greierele în pragul toamnei. S-a nimerit ca dintre
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
evadat. ― Chiar așa? ― Mama spune că ar putea supraviețui dacă a reușit să ajungă afară. ― Probabil c-a murit, am spus eu. Clementine primi replica fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui În formă de Carul Mare, anunță ea. Am stat una lângă alta În fața oglinzii până-n podea și ne-am strâmbat. Clementine avea ochii roșii. Căscă. Își frecă nasul cu dosul palmei. Apoi Întrebă: ― Vrei să exersăm sărutul? Nu știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apleca spre Reetika, de parcă ar fi urmărit textul Împreună cu ea, dar ochii ei priveau plantele. Nasul i se Încrețea de la mirosul de frunze uscate. Parte din interesul meu era științific, zoologic. Nu mai văzusem până atunci o ființă cu atâția pistrui. O explozie originară, ca un Big Bang, plecase de la rădăcina nasului și forța ei aruncase galaxii Întregi de pistrui, care se răspândiseră până la marginea universului ei curbat, cu sânge cald. Pe antebrațe și pe Încheieturi avea roiuri de pistrui, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la mirosul de frunze uscate. Parte din interesul meu era științific, zoologic. Nu mai văzusem până atunci o ființă cu atâția pistrui. O explozie originară, ca un Big Bang, plecase de la rădăcina nasului și forța ei aruncase galaxii Întregi de pistrui, care se răspândiseră până la marginea universului ei curbat, cu sânge cald. Pe antebrațe și pe Încheieturi avea roiuri de pistrui, o Întreagă Cale Lactee se desfășura pe fruntea ei, ba chiar câțiva quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atâția pistrui. O explozie originară, ca un Big Bang, plecase de la rădăcina nasului și forța ei aruncase galaxii Întregi de pistrui, care se răspândiseră până la marginea universului ei curbat, cu sânge cald. Pe antebrațe și pe Încheieturi avea roiuri de pistrui, o Întreagă Cale Lactee se desfășura pe fruntea ei, ba chiar câțiva quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la ora de engleză, Îngăduiți-mi să citez o poezie. Frumusețe bălțată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se ocupe de sfera socială. ― Majoritatea femeilor nu pot avea orgasm prin contact sexual normal, am spus eu, citând din cartea Noi și corpurile noastre, cea pe care mi-o dăduse Meg Zemka. Au nevoie de stimulare clitoridiană. În spatele pistruilor, fața Obiectului se Îmbujoră. Era, desigur, paralizată de asemenea informații. Eu Îi vorbeam În urechea stângă. Roșeața i se răspândi pe chip din acea parte, de parcă vorbele mele ar fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
capătul cu apă mai puțin adâncă al bazinului. Există o urmă mică de șansă ca fetele pistruiate să se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la arsură. Pe farfurii cu marginea ondulată veneau spre noi sandvișuri, parcă plutind. Dacă ne simțeam sofisticate, comandam sos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acestea, gustul real, animalic, al gurii unui băiat. Simțeam gustul Înțepător al hormonilor lui Jerome și gustul metalic al plombelor lui. Am deschis un ochi. Vedeam părul fin pe care Îmi petrecusem atâta vreme admirându-l pe alt cap. Vedeam pistruii de pe frunte, de pe nas, de pe urechi. Dar nu era fața care trebuie, nu erau pistruii care trebuiau, iar părul era vopsit negru. În spatele chipului meu impasibil, sufletul mi se făcu ghem, așteptând să treacă senzația neplăcută. Jerome și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și gustul metalic al plombelor lui. Am deschis un ochi. Vedeam părul fin pe care Îmi petrecusem atâta vreme admirându-l pe alt cap. Vedeam pistruii de pe frunte, de pe nas, de pe urechi. Dar nu era fața care trebuie, nu erau pistruii care trebuiau, iar părul era vopsit negru. În spatele chipului meu impasibil, sufletul mi se făcu ghem, așteptând să treacă senzația neplăcută. Jerome și cu mine Încă mai stăteam În capul oaselor. Fața lui o apăsa pe a mea. Manevrându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus. Tu ești obișnuită. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi atârnau peste marginea sicriului de lemn grosolan. Fața ei era albă și liniștită. Până și pistruii îi păliseră. Ochii ei verzi priveau țintă în tavan. Eu plângeam în hohote, mă copleșise o tristețe sfâșietoare, de parcă tot ce fusese bun pentru mine se dusese și rămăsesem singură în cenușă. O priveam cu ochii plini de lacrimi, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în vremea când mergeam la tanti Aura, era o fată vioaie și foarte deșteaptă, care citea tot timpul cărți groase, prăjindu-se la soare în remorca vechiului camion. Cu cât se bronza mai mult, cu-atît se umplea mai tare de pistrui. Avea pistrui pe tot corpul, pe toată pielea ei roșcată, dar mai ales pe umeri, pe spate și sub ochi, în jurul nasului. Uneori vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
floare și un loc de joacă. Cu ele, ea trebuia să improvizeze un spectacol, un joc frumos, la care celelalte aveau să participe ca supuse. Cea mai entuziastă era Ester, care se roșise atât de tare la față de plăcere, încît pistruii aproape că-i dispăruseră. Sigur, așa n-aveam să ne plictisim nici o clipă întreaga săptămână. Ester a propus să tragem la sorți. Ne-am apucat pe loc să ștergem cu o cârpă udă desenele de pe asfalt și să tragem cercurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
plăcând imediat băieților, întrebuințând cu ușurință câteva cunoștințe despre muzică și literatură căpătate din conversațiile mele cu Ioana, și impresionând și pe oamenii mai avizați.” Roza, vara Ioanei, în schimb era “mică, grasă, cu părul roșu și fața acoperită de pistrui” și avea complexe de inferioritate, puse de autor pe seama fizicului sau a lipsei de instrucție. Cu același sadism, ironizat de Ioana, naratorul organizează un scenariu mortuar în jurul bolii lui Viky: “Am uneori o stare sufletească asemănătoare cu a copilului care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
curge o linie sinuoasă, sânii rotunzi îi ridică bluza armonios, un pocal al instinctelor ce așteaptă să fie eliberate”, „carnea Elei dorește mâna care să o strivească”. Alte eleve sunt Sarah, evreica cea care a moștenit de la rasa sa „trei pistrui pe nasul coroiat” Coca și Cocuța, cele două prietene interșanjabile, și micuța Lilly, o donna angelicata ca și sora ei din Romanul lui Mirel. Destinele fetelor nu vor atinge înălțimea tragediei, căci după profesor, ele vor deveni personajele unor mărunte
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
ei și cu cartea în mână. Dată dracului fusese la viața ei, descurcăreață și învățată. Sta și-acu și citea, cu ochelarii pe nas, cu fața plină-plină de vinișoare roșii. Fusese blondă și toată tinerețea ei s-a luptat cu pistruii, și-aducea alifii de la Paris, se dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochelarii pe nas, cu fața plină-plină de vinișoare roșii. Fusese blondă și toată tinerețea ei s-a luptat cu pistruii, și-aducea alifii de la Paris, se dădea cu ele și numa când a mbătrânit i-a dispărut de pe față pistruii. Și atunci i-a apărut pe mână. Era greoaie și pieptoasă, da n tinerețe fusese subțire și-naltă : i-a văzut ea pozele din albume, avea maldăre de albume... Și numa-n fotoliu ăla sta toată ziua, în el dormita
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mucegai, patul nu era făcut - totul rămăsese așa, stătut, după ultima lui noapte cu Inez. Ed ținu luminile aprinse: cu cît vedea mai mult, cu atît se gîndea mai puțin. Îl ajuta să continue actul. Își reținu orgasmul numărînd pistruii lui Lynn. Amîndoi consumară actul Încet, compensînd graba cu care se rostogoliseră de pe canapea. Lynn avea vînătăi. Ed știa că Bud White i le făcuse. Pentru cît de tensionată era acuplarea lor, se purtau foarte blînd. Lunga Îmbrățișare de după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
colegiul cel nou toate flacoanele cu parfumul clapelor și-l Îmbăta cu miresmele acelea miraculoase. O visase pe călugăriță ștergînd clapele cu parfumul din flacoanele ei Înainte de a Începe lecția; pe urmă și-a turnat cîte o picătură pe fiecare pistrui și era cît pe-aci s-o prindă asupra faptului, fiindcă a terminat chiar În clipa cînd el deschidea ușa. Și apoi, tot În vis, cum era Îndrăgostit lulea, era convins că o văzuse cu adevărat: o surprinsese și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de la galerie amintindu-și de vise și visînd la amintiri, le trăia cu tot sufletul, dar nu le dădea frîu liber, fiindcă voia să cînte fără greșeală preludiul de Chopin. Măicuța Îl aștepta așezată lîngă pian, cu fața plină de pistrui și-i zîmbea văzîndu-l cum intră tremurînd tot de dragoste, de emoție și de Încordare la gîndul preludiului de Chopin, care era atît de grav și de important. Julius se lăsa adorat o clipă și aștepta să fie rugat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întorcea fața zîmbitoare spre elevul ei și-i spunea cum și de ce greșise, n-avea nici o importanță, cînta din ce În ce mai bine, ia-o de la Început. Dar Julius nu se mai putea concentra: măicuța nu știa că pielea ei era de vină, pistruii aceia... CÎnd se termina lecția, măicuța Îi deschidea ușa și se uita În urma lui cum se Îndepărtează În Întunericul galeriei. Cobora scările și o lua Înspre curte, unde mai rămîneau mereu cîțiva elevi, de obicei frații Arenas, care spuneau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]