355 matches
-
așezat de cealaltă parte a mesei. Probabil că mi-a scăpat o grimasă. ― Care-i problema? mă Întrebă Obiectul cu sarcasm. Ești iritată? Își ținea fața răutăcioasă În palmă. Nici ea nu arăta prea grozav. Avea cearcăne. Erau momente când pistruii ei nu erau Însoriți, ci arătau ca un fel de rugină sau coroziune. ― Tu ar trebui să fii iritată, am răspuns. ― Dacă vrei să știi, nu sunt iritată de loc, spuse Obiectul. ― Am uitat, am spus. Tu ești obișnuită. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un peștișor în ea. Să vedeți ce întâmplare! Ieri la Radiovacanța, la concursul pentru cel mai iscusit constructor în castele de nisip, m-am trezit că suntem două Anișoare: una eu și încă una Anișoara, numai că are breton și pistrui un milion și este din Sighișoara. Ne-am și împrietenit și-mpreună am construit cel mai minunat castel, cu un turn pe care am pus un steag mititel. Astăzi însă stăm acasă, fiindcă marea-i supărată. Clocotește înfuriată ca magiunul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
bruște. Fiecare răspuns al lui sau fiecare lipsă de răspuns o durea. Poate simțea asta doar pentru că-i era foarte cald, se simțea nemulțumită și pusă pe ceartă. Își uitase crema de soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până să ajungă la autocar. Pistruii o să i se facă mari cât bulinele de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
soare În autocar, iar brațele ei pline de pistrui erau deja roz. Soarele ardea mai tare În această parte a lumii și-i era teamă de cum va arăta fața ei În următoarea jumătate de oră, până să ajungă la autocar. Pistruii o să i se facă mari cât bulinele de pe costumele de clovn. Ce-o să creadă Wyatt despre ea când o va vedea cu tenul roz-șerbet și nasul cojindu-i-se ca o căpățână de usturoi? El nu avea astfel de probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un bărbat respectat și plin de succes, iar ea era norocoasă să fie iubită de el. Era un amant jucăuș și inventiv, care se lansa de fiecare dată În noi aventuri, era deschis oricărui tip de intimitate. Îi iubea fiecare pistrui și aluniță, nu că ar fi avut ea prea multe. Dar el le dădea nume celor pe care le găsea. Și vorbea despre dragoste În toate felurile la care ea visase: cum vor ajunge să-și cunoască fiecare mică manie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
față, de marea de alături. Eram intimidat de atâția oameni primindu-mă cu exclamații, cu toate că pe unii nici nu-i cunoșteam. Ioana, abia sosită și ea la Cavarna, a și luat aerul provincial: arsă de soare, pe frunte cu câțiva pistrui, îmbrăcată fără grijă, cu picioarele goale în pantofi. Rochia și-a lucrat-o singură, fără gust, că toate că a vrut să o facă pretențioasă; parcă și-a luat modelul nu de la o mare croitoreasă unde se îmbracă de obicei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Roza (adoptată de soții Axente, căci părinții ei muriseră) o vedeam pentru prima oară. Fugea de lume și nu se înțelegea nimeni cu ea, cu toate că nu începea nici o discuție. Era mică, grasă, cu părul roșu, și toată fața acoperită cu pistrui. Avea o mulțime de umilințe și de terori și o chinuia îndeosebi fizicul ei și gândul că nu a avut ocazia să învețe mai multă carte. Ioana caracterizase imediat: "Viky e dulce și insuportabilă, Roza e singura profundă din toate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
închidă în ea. Mă port cu Roza cu multă băgare de seamă, căci o consider un exemplar rar al umanității, dar am spaime și nu pot să fac prea multe sacrificii: hotărât, nu-mi place deloc aspectul ei, părul roșu, pistruii, silueta fără grații. Închid repede orice discuție și prefer să par superficial. De altfel, are unele obiceiuri rustice, exasperante, învățate din mediul unde a trăit. E ciudat cum exista în ea atâta sensibilitate, atâta jenă în fața fiecărei vorbe pe care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei n-a avut nici o ezitare, dar s-a destrămat deodată într-o zi - părîndu-i-se că orice luptă este de prisos - n-o să poată înțelege nimeni niciodată. Am întîlnit-o chiar în centru, singură. Era firavă, cu obrazul supt, galben, cu pistrui mulți: așa o transformase munca istovitoare și lupta din ea. Un pantof o strângea tare, și ca să meargă își răsucea un picior, penibil. A început între noi o scenă artificială, căci vorbeam amândoi la întîmplare, în prada emoției, ne puneam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în mijlocul grupului de localnici: era un băiat masiv de Idaho, cu părul roșu consumând soarele, cu jeanșii prăfuiți și moi, cu mânecile de la cămașa din denim întoarse de două ori, lăsând astfel să se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile de punte pe care le folosiseră și la îmbinarea scândurilor laterale. Și-a trecut palma peste pinul nefinisat, așa cum, spera Jina, avea să mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
o ducă pe Jina la spital, Mike era deja plin de sânge, iar pielea i se făcuse de găină; n-a contat că Jina era o necunoscută - de data asta, Mike se aruncase complet în acțiune. Bărbatul i-a observat pistruii de pe nas, tunsoarea de copilaș și mâinile micuțe și s-a simțit aproape imponderabil, deconectat de orice mai exista în încăpere: singura lui legătură era cu ea. Jina a crezut că Mike a rămas cu ea din bunătate, dar adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
numeroasă și tăcută. Toți erau unși cu loțiuni de protecție solare multicolore și se țineau cu putere de marginile bărcii. Danny avea nisip printre degetele de la picioare și noroi pe sandale. Jina îl tapetase cu loțiune de protecție solară, dar pistruii deja îi izbucniseră pe obraji. Deci ăsta e locul ? a întrebat el. De-aici ați pornit tu și ... tata ? Afară erau treizeci și două de grade și așa ceva era greu de imaginat, dar Jina a clătinat din cap în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
picioare arse de soare s-au ițit din barcă. Când Drew s-a întors, mâna lui Irene s-a ridicat de parc-ar fi avut o voință proprie. L-a prins de încheietură și, cu degetul mare, i-a mângâiat pistruii care-i bordau vena cea lată și albastră. Irene nu și-a desprins mâna nici atunci când Mary a atras aer în piept, iar Jina și Alice au revenit în tabără cu ochii roșii și brațele înlănțuite în jurul taliilor. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
legați la cap cu bandanele albastre ale lui Drew. În ciuda straturilor de loțiune de protecție solară cu care Jina îi acoperise pe amândoi, și Danny și Charlie se arseseră pe nasuri, iar restul pielii li se întunecase la nuanța mierii. Pistruii lui Danny dispăruseră. Cei doi foloseau două bețe pe post de arme. Danny s-a repezit în față și și-a înfipt bățul-suliță într-un gâtlej imaginar. Apoi puștiul a ridicat pumnii în semn de victorie, iar Charlie a scos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
am cu ce plânge ziua de mâine nu se știe când vine fiecare are timpul său umbra a murit până la ieșirea soarelui povestea mea s-a înecat la mal totdeauna am căutat stoluri /nu mă tem să cad din cer/ pistruii de pe nas de la o vreme sunt triști tu ești tot eu timpul nu bate de două ori cărări mă vindec de unghiurile drepte fac avioane din cuvintele negândite și-mi dau drumul dragostea m-a atins cu mâna de sus
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de parcă ar fi avut grijă să nu scape vreun cuvânt nelalocul lui, apoi începu cu un oftat. Era un băiat tare cuminte, săritor și la locul lui. Îi păsa de toți cei din jur și râdea încontinuu. Vara îi apăreau pistrui și Badea Vasile îl necăjea zicându-i să nu mai mănânce vrăbii. Ochii lui jucăuși se umpleau cât ai clipi de o mulțime de lacrimi. Pe semne că-l durea fiindcă el iubea animalele și n-ar fi putut să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cap mai potrivit pentru acest trup... Cu ochii minții vedeam un chip uluitor, mare, bine conturat, teribil de expresiv. Am Încercat zadarnic să-l schițez... Nu eram În stare... Cu picățele pe el, ca niște pete nedeslușite pe un zid... Pistrui. Lăsînd fața la o parte, amănuntele legate de păr Îmi erau foarte clare: frumos, negru și lung. Mascîndu-i ușor stînga frunții ei frumoase, părea greu de pieptănat. Avea o strălucire metalică la lumina zilei. Nu cred că era uns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
treacă soțul meu pe acasă În absența mea... Și am fi pierdut șansa de a ne revedea... — Aș vrea să știu de ce nu te-a lăsat fratele dumitale să Întreprinzi nimic. Expresia feței ei deveni indescifrabilă, parcă tot mai Îndepărtată. Pistruii Întunecați de sub ochi, precum un voal ce-i Învăluie visurile, i se potriveau perfect. — Cred, continuă ea, că fratele meu a avut și el motivele lui... Dar, pînă la urmă a obosit, presupun... și nici eu nu mai aveam răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
veste bună, fie rea, puteam foarte bine să apelez la convenabilul și modernul aparat care se numește telefon... CÎnd s-a Întors, era Îmbrăcată În pantaloni marinărești și o vestă maronie groasă. Părul Îi era aranjat ca de obicei, dar pistruii de sub ochi Îi ieșeau mult În evidență și o arătau schimbată - avea parcă un aer mai aspru. Simțeam oarecum nevoia s-o avertizez. Am Început să mă bîlbîi, Încercînd să-mi găsesc scuze pentru vizita aceasta tîrzie. — De fapt, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de fetișcană puțin cam afectat, lăsîndu-și greutatea pe vîrfuri, aducînd pe brațe o pelerină bărbătească pe care pusese un ziar vechi Împăturit și peste acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
blîndețea și duritatea contopite Într-un singur chip... Stătea cu spatele la perdeaua lămîiatică ce pălea Încet-Încet. Culoarea pielii se asemuia cu cea a unei piese de mobilă nelăcuită, maturitatea și prospețimea se dizolvau, dulce, una În cealaltă. Se lăsase seara și pistruii nu i se mai distingeau. Poalele chimonoului de doliu făceau front comun cu dușumeaua Întunecată. Îți lăsa impresia că s-a transformat În plantă... Un negustor ambulant Își striga mărfurile printr-un megafon portabil, din fereastră În fereastră... — A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sînt cinci minute pînă la expirarea contractului. — Ce? Luat prin surprindere, m-am ridicat brusc. Ce vrei să spui ? — Nu vă Îngrijorați. A privit peste umăr, a făcuți trei-patru pași și s-a oprit În mijlocul camerei. Încep lucrul de mîine. Pistruii ei micuți s-au Împrăștiat de pe față cînd privit În jur, lăsîndu-mi un gust plăcut pe buze. Ceva de care nu-mi puteam aduce aminte mă apăsa tare pe piept. De unde știam eu atît de bine că ea făcuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau În fața ochilor... și frumoasa membrană purpurie, strălucitoare mi se oferi... Adîncitura din așternut... recipient pentru somnul meu. De partea cealaltă a patului se afla un dulap, cu butoni mari, lustruiți, dintr-un metal ușor. Era dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cîte o notă și pînă la mine. Mi-am pus haina și-am pornit... a pornit și ea... În dreptul perdelei lămîiatice chipul i se Înnegri, părul i se albi, buzele albe și ele, irișii ochilor albi și albul ochilor negru, pistruii deveniseră pete albe precum praful ce se așterne pe pomeții unei statui. Am pornit și eu... Încercînd să nu fac nici cel tai mic. zgomot, am luat-o spre ușă. Am oprit Încet... ca acționat de un resort aerian. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tejghelei ca o pasăre, cu picioarele exagerat petrecute unul peste celălalt. După ce alene lua cîte o comandă, se Întorcea imediat, la scaunul ei, scuturîndu-și pletele ce-i atîr-nau pe umeri. PÎrul din față Îi acoperea frumos fruntea, pe o parte. Pistruii de sub ochi se potriveau foarte bine cu apatia ei. Apoi rămînea nemișcată În poziția aceea ciudată, picior peste picior, de parcă făcea reclamă la ciorapi de damă. CÎnd se așeza astfel, trupul ei mic, ce părea plăpînd, ca de fetiță, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]