301 matches
-
gustul acru dulce al frăguței pe care ai dibuit-o sub ierburi, la pata albastră care se așază pe un bostan sub formă de fluture. La prietenii tăi din sat, la Mărioara lui Șurtea cum i-ai văzut tu țâțele pistruiate și cum era nădușită și râdea la tine cu ochii ei albaștri, albaștri, la ciuberele În care se adună apa de ploaie, la ziua În care era să te Împungă taurul de bivoli pe tine și pe mama ta, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei și începu să o întrebe de numele jupânițelor, identificândule după felul în care erau îmbrăcate. — ...Dar cea cu rochia verzuie și cu pieptarul auriu cine-i? reuși în sfârșit după o lungă stratagemă să întrebe Ștefan ceea ce îl interesa. — Pistruiata? E din neamul Păușeștilor, de la Râmnic. Mai ții minte, când ne-am dus cu sfinția sa Theodosie la schit la Sărăcinești, am trecut pe la Păușești. E de acolo, e orfană de amândoi părinții, are avere mare și e în grija moșului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ei la fereastră. În liniștea gravă ca o sentință, se auzi glasul calm al prințului: — Călina, înțeleg că vine de la Callia. Doamnele surori ridicară mirate privirile spre Ștefan. Vorbeau și ele tot atât de bine grecește, dar niciodată nu se gândiseră că Pistruiatei cineva i-ar putea spune Callia, adică Frumoasa. Știau grecește foarte bine doamnele, ce nu știau și nu știau deloc era că fratele lor, în afară de ochii verzi ai fetei și genele mătăsoase de culoarea cojii de alună, nu văzuse nimic
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Doamne ferește, în Vinerea Mare? se miră beizadea Constantin. Ștefan se ridică și se îndreptă spre fereastră. Zâmbi spre un corcoduș gata-gata să înflorească și numără visător caișii și piersicii înfloriți. O întrebare năstrușnică îl făcu să râdă: oare ce face acum Pistruiata cea cu ochi verzi? — Ce mai e prin târg, cuvioase? întrebă domnul. — Ce să fie, femeile vopsesc ouă și bărbații după treburi... Sfinția sa Antim e cam ostenit... L-au chemat la casele stolnicului, nașul măriei tale, că pregătesc schimbarea dregătorilor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de paisprezece ani, la care mă tot uitasem cum face opturi încă de după prânz, o fată care mi se părea înzestrată cu farmecele clasei mijlocii, așa cum apăreau ele la Margaret O’Brien - agerimea și gingășia ochilor ei strălucitori, a năsucului pistruiat - și cu simplitatea, naturalețea și accesibilitatea clasei de jos, precum și cu părul blond, moale și drept al lui Peggy Ann Garner. Vezi tu, cele ce în ochii tuturor celorlalți apăreau drept vedete de cinema, pentru mine nu erau decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cum pierd prilejul să mă dau mare sculă în tribună și să mă rup în figuri! Să-mi arăt limba spurcată, sarcastică și batjocoritoare! Și, după meci, o să pierd masa festivă de Ziua Recunoștinței pregătită de maică-mea, descendenta asta pistruiată și roșcovană a unor evrei polonezi! Ah, ce-o să le mai piară sângele din obraji, ce liniște de moarte o să se aștearnă când o să ridice copanul uriaș și-o să strige „Poftim! Ghici pentru cine-i!“, iar Ghici-Cine se dovedește a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mândrie sânii ei israelieni, s-a pregătit să fie încălecată de vreun comandant de tanc! Treaba s-a repetat, dar a ieșit și mai nasol. Decăderea și umilirea mea finală s-a numit Naomi, Dovlecelul meu evreiesc, Eroina, roșcovana robustă, pistruiată, tare la ideologie! Am luat-o cu autostopul spre Haifa; venea de la un kibuț de lângă frontiera libaneză, unde își vizitase părinții. Avea douăzeci și unu de ani, aproape un metru optzeci înălțime și lăsa impresia că o să mai crească. Părinții ei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putință? Dar, rogu-te, lucrurile nu pot fi chiar așa de simple! Nu în cazul meu! Sau, cu un caz ca al meu, te pomenești că, de fapt, nici nu poți fi suficient de simplist! Faptul că era roșcată și pistruiată chiar trebuie să mă facă s-o asimilez, în inconștientul meu obsedat, cu maică-mea? Numai pentru faptul că ea și regina trecutului meu sunt vlăstare ale aceleiași palide vițe a evreilor polonezi? Ăsta să fie, oare, punctul culminant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și slabe, palide și pistruiate, punându-și ciorapii cu stângăcie sau trăgându-și În sus lenjeria care le stătea prost. Erau exact ca instrumentele care ne fixau pliurile fustelor scoțiene: neînsemnate, mohorâte, dar utile În felul lor. Nu-mi amintesc numele nici uneia dintre ele. Trecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încoace și-ncolo, de-a curmezișul bazinului. Costumele lor de baie semănau foarte tare cu al meu. Copiii mici se bălăceau și stropeau În capătul cu apă mai puțin adâncă al bazinului. Există o urmă mică de șansă ca fetele pistruiate să se bronzeze. Obiectul se bucură de această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eu totuși i-am amintit. Iar dacă m-a șocat într-adevăr ceva, acel lucru n-a fost nicidecum tăcerea de gheață cu care mi-a întâmpinat cuvintele, ci, din contră, ardoarea incandescentă a feței lui până atunci palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără să ne privim, spre grădina din spatele blocului. Crucea părea să ne aștepte. În schimb, furnicile și melcii dispăruseră fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de memorii „Haiduci, arhangheli, cetățeni În slujba neamului”, relatează cu emoție cum s-au pus bazele educației sale naționaliste: „Anul era 1921. Mă aflam În clasa Întâi primară. Luasem loc În prima bancă. Aveam drept coleg pe Marius Margulies, evreu, pistruiat, și alte indicii semitice. Institutoarea noastră, Doamna Ștefănescu, introdusese o formulă originală de a Încheia „Tatăl nostru” de fiecare zi: „Sunt român și sunt mândru că sunt român”. Frază pronunțată cu glas tare și cu mâna pe piept, În dreptul inimii. Colegul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de confundat, buzele subțiri și reliefate, nasul acvilin, privirile triumfătoare, leonine, radiind tandre din ochii depărtați, fruntea bombată. Păcat că-și vopsise în negru părul, care altădată i se răsucea în inele ca de liță, roșii ca flacăra, peste spatele pistruiat. Semăna acum puțin cu Barbra Streissand. Am mers la o cafea vis-a-vis de biserica italiană. Ciudat, părea să nu-și mai aducă aminte absolut nimic din acea săptămână despre care vreau să-ți povestesc: îl uitase pe Egor, uitase fetele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Mătușa Susana era cît pe-aci să moară de invidie, dar a venit să-și felicite verișoara. Și biata Susan, ce n-ar fi dat să poată pleca! Imposibil: urma recitalul. Era frumușică măicuța de la pian. Într-adevăr frumoasă și pistruiată. O chema Mary Agnes și intrai după ea Într-o cameră unde era o statuetă a sfîntului Iosif, Într-un colț și pe jos un covor din Cuzco, În mijloc, Între cele două piane. Julius a cîntat Întotdeauna numai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu emoția care-l cuprinsese pe neașteptate; la drept vorbind a cîntat un My Bony destul de schimbat. Dar ce importanță mai avea cînd toată lumea a recunoscut că interpretase cu multă simțire. Așa erau recitalurile. CÎntau cei mai buni elevi, călugărița pistruiată Îi alegea și Îi pregătea pînă În ultima clipă. După ce se Împărțeau premiile, se urcau pe scenă și nu se putea să nu greșească de cîteva ori. Mamele se frămîntau pe scaunele lor, așteptînd cu sufletul la gură să termine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Recitalul era pe sfîrșite și cu el se Încheia complet ceremonia Împărțirii premiilor, lui Susan nu-i venea să creadă. Nici nu era de crezut, fiindcă uite că se auzea din nou pianul, de data asta fără greșeală: era călugărița pistruiată, care Încheia serbarea În mod strălucit și le umplea sufletul de emoție cîntînd pentru ultima oară imnul colegiului și toți copiii cîntau emoționați, În timp ce părinții se ridicau În picioare, pregătindu-se să iasă În curte și să-și ia rămas-bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
facă pe Susan să zîmbească, la fel cum Încercase Nilda cînd Își adusese odorul și Începu să-i povestească despre lecțiile lui de pian. Încerca s-o facă să simtă importanța pe care o avea pentru el măicuța Mary Agnes, pistruiata, care-și frămînta șiragul de mătănii din pricina nervilor, dar povestea se complica din ce În ce mai mult, amestecîndu-se cu visele lui și cu ce voia să viseze În noaptea asta, pe scurt era foarte greu de povestit, mai bine se mulțumea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jumătatea dimineții, Mai păși grațios în birou, zâmbi dulce și șmecher celor din jur și întrebă: —Jack este? Lisa simți un mic fior. Evident, aceea era prietena lui Jack șiă ce surpriză! Lisa se aștepta la o irlandeză palidă și pistruiată, nu la o apariție exotică de culoarea cafelei. Ashling, care stătea lângă copiator și se ocupa de sutele de mii de comunicate de presă care trebuiau trimise tuturor designerilor de modă și producătorilor de cosmetice din univers, era și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
amuzant, zâmbi Lisa către Jack. Despre cine este vorba? —Marcus Valentine. —Vorbești serios? spuse Jack, evident amuzat. —Ci-cine? întrebă Ashling, care suferea șoc după șoc. —Marcus Valentine, spuse Lisa nerăbdătoare. Ai auzit de el? Ashling dădu tăcută din cap. Tipul pistruiat nu părea un om care urma să devină celebru. Lisa se înșela, cu siguranță. Dar părea atât de sigură pe ceea ce spunea... —O să apară sâmbătă seara într-un loc numit River Club, spuse Lisa. Vom merge noi două, Ashling. —River
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
întins, unt degresat, unt semidegresat, unt sărat, unt nesărat, unt fără grăsimi, unt cu conținut redus de grăsimi și alte chestii care nu erau deloc unt, ci doar se prefăceau a fi. Era fermecător și plăcut, într-un mod destul de pistruiat. Rușinos și vulnerabil. Și avea un corp extrem de drăguț. Ashling nota toate astea, alarmată. A încercat să enumere motivele pentru care îl respinsese pe Marcus Valentine. În primul rând - entuziasmul său. Nu era nimic sexy la cineva cu ochii veseli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
publicul cu o privire dulce și nebunatică. Parcă avea o legătură cu fiecare persoană prezentă. Publicul se întindea după el, plin de dragoste, în timp ce el prelungea tăcerea până la cele mai îndepărtate limite ale suspansului, ținându-și spectatorii în palma sa pistruiată. — Nu m-a sunat! Nu era nici o îndoială, Marcus Valentine avea veleități de vedetă. Lisa a sărit de pe scaun în momentul în care el a părăsit scena. Deja refuzase să ia prânzul cu ea când Trix îl sunase pe agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
timp de două ore așteptând un taxi. Dar de ce nu l-ai „bellat“? Frances și-a îndepărtat bagheta de gloss și a scuturat-o pe tragică de umeri cu putere. —E delicios. Delicioooos! — Mie mi se părea doar un pitic pistruiat. Frances s-a uitat atent la fata mai scundă înainte să își spună părerea: Știi ceva, Linda O’Neill? Îți meriți nefericirea, chiar ți-o meriți. Nu o să îmi mai pară niciodată rău pentru tine. Ashling, care încă se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
s-a gândit puțin la spusele lui - da, îi plăcea ideea de a fi sfânta patroană a comicilor. Deci, ce faci? întrebă el. Ea se hotărî că îi plăcea vocea lui. Nu ai fi spus niciodată că aparține unui om pistruiat. —Ai fost la vreun număr reușit de comedie în ultima vreme? Ea chicoti din nou. — Am văzut sâmbătă unul. — Va trebui să îmi povestești cu lux de amănunte, râse el, cu vocea sa lipsită de pistrui. Așa voi face, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
plan, spuse el. Ce zici dacă te sun eu luni dimineața - nu foarte devreme - și mai vedem atunci? — Ne vedem atunci! Așa va fi, spuse el, cu vocea caldă și plină de promisiuni. Ashling închise telefonul. —Oh, Dumnezeule, ies cu pistruiatul de Marcus Valentine luni, spuse ea, plină de entuziasm și șocată în același timp. Nu am mai ieșit cu cineva de ani de zile. De pe vremea lui Phelim. Ești fericită acum? întrebă Joy. Ashling dădu hotărâtă din cap. Dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
îmbrăcat în pantaloni militărești și un tricou, cu o halbă de bere în față. Ashling tresări când l-a zărit. Venise. Venise cu adevărat. Incertitudinea își făcea loc în mintea ei - oare ce simțea cu adevărat față de el? Era acel pistruiat entuziast pe care refuzase să îl „belleze“? Sau omul acela plin de încredere în sine de pe scenă după al cărui telefon tânjise? Felul în care el arăta nu o ajuta cu nimic în a-și soluționa dilema, deoarece nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]