1,176 matches
-
pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și a procedat corect. A aprins felinarul pe care îl pitise în fundul văgăunii, malul era destul de înalt și săpat de apă la bază, arăta ca o streașină întinsă peste apă. Cel din barcă se va îndrepta fără frică înspre lumină, așa fusese convenită întâlnirea încă de o săptămînă la Tulcea, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În sat, sfâșiată uneori de lătrat de câine sau de behăitul oilor. Ca, deodată, să răzbată voci, sfredelitoare și năvalnice, cam Îngânate; erau apostolii, cățărați pe câte un butoi, propovăduind desăvârșirea lumii și creația lui Dumnezeu. Așteptându‑i să dispară, pitit la umbra unei colibe, Simon ieșea degrabă după ei, Înainte ca lumea să apuce să se Împrăștie. Atunci se pornea și el să propovăduiască, Înconjurat de alaiul său. Osteniți după Învățătura apostolilor, oamenii se adunau acum anevoie În jurul lui. „Adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să numere, din ce în ce mai repede. Copiii se împrăștiară, tremurând febril la gândul ascunzătorii celei mai inspirate. Dezorientați, trecând de la o idee la alta, Ema și Silviu schimbară brusc direcția de mers și se ciocniră violent. Se ridicară de jos și se pitiră în clipa în care Dan termină numărătoarea, gata să se înece. Exista un loc tabu în gospodăria familiei: podul magaziei cu lemne. Copiii nu se apropiau nici măcar de ușa acesteia. Unele din istorioarele Bicii povesteau că acolo își are casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
povesteau că acolo își are casa Baba-Cloanța, vrăjitoarea din poveste. Luana epuizase orice locușor în care se putea ascunde. Ema și Dan îi cunoșteau toate vizuinile. În timp ce alerga nebunește se întreba: Unde nu mi-a trecut prin cap să mă pitesc vreodată?" Deschise portița de la grădină și văzu magazia. Se opri o secundă, respiră adânc și fără să stea prea mult pe gânduri trase zăvorul. În bezna din interior se născu pe neașteptate o oază de lumină. Stive de lemne, lăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan s-o caute. Vezi să nu! Băiatul o ghici pe Ema, îl găsi pe Doru ascuns în cireș și după încă alte minute de zbucium îl dibui pe Silviu pitit în stradă. Fiind deja obișnuit cu ciudățeniile Luanei, o căută în locurile știute după care, negăsind-o, renunță să se mai obosească. Bica făcuse clătite umplute cu dulceață și înfometați copiii dădură buzna la farfuria îmbietoare. Femeia sesiză absența Luanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vor invidia", își spuse: "Foarte bine. Așa să fie, dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
decât să repete experiența nu de mult petrecută. Mara insistă să meargă împreună. Forțată să participe la distracție, Luana descoperi o atmosferă incendiară. Se dansa nebunește, se bea bere. Lumina difuză și aglomerația de suflete îi oferi prilejul să stea pitită într-un colț și să privească agitația celorlalți. Mara, invitată la dans din mers, în ciuda felului ei de-a fi încinsese o discuție aprinsă cu partenerul. Luana, descoperită în ungherul ei, se trezi și ea invitată. În lumina palidă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
celor două, de noaptea Revelionului an de an irosită la lumina seacă a becului din sufragerie, de lipsa veșnică a musafirilor veseli și puși pe șotii. Bica le antrena la rugăciune, făcea rozariul și le povestea viața sfinților, în vreme ce Luana, pitită în cochilia sufletului ei, îi invidia pe cei care, la ora aceea, se bucurau de momentele unice distrându-se, ciocnindu-și cupele de șampanie. Avea să se întoarcă la școală și să asculte, cu lacrimi în ochi, întâmplările trăite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ne plimbăm! Azi n-o să plouă, a spus ea cu ochii mijiți la soare. Au lăsat În urmă coasta și-au pornit să pedaleze de-a lungul cărărilor care duc spre dealuri, iar când poteca a devenit prea abruptă au pitit bicicleta după niște tufișuri și au urmat drumul pe jos. Pământul uscat le scârțâia sub tălpi, nisipul negru, vulcanic, se lipea de degetele lui Neng, parcă le smolea. Fata arăta Întruna cu mâna și vorbea fără Încetare despre tot ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de noapte fâlfâiau ca aripile unei păsări, arcurile patului pocneau, intra imediat sub plapumă, se cuibărea acolo și o auzeai cum respiră ușor, ușurel și cum așteaptă cu ochii închiși somnul. Poate, intimidată de prezența lui Ovidiu, amintirea Elenei rămăsese pitită pe undeva, la pândă, după șifonier sau după ușă, spiona curioasă, încrețindu-și nasul pistruiat, de încordarea cu care-i urmărea pe cei doi intruși, gata, gata să izbucnească în râs în momentul când va fi descoperită în ascunzătoarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
penibil să mai stau. Își aruncă portmoneul în poșetă, se ridică de la masă, părăsi ceainăria, făcu semn unui taxi, o chinuia ideea că poate medicul, împreună cu femeia a cărei voce i se păruse c-o aude la telefon, o urmăreau pitiți pe undeva și râdeau pe înfundate de nesăbuința ei. Ah, libertate, libertate! Știa acum că a doua zi va primi un telefon, el se va scuza inventând un accident oarecare, minciuna îi era tovarășă credincioasă, va spune că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile, înfășurate într-o bucată de ziar la WC? Poate uitaseră, poate credeau că fuseseră iertate, poate credeau că și credința este la fel ca un obicei cum era culesul viei sau scopitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
da, da, da, da, îi răspund în cor gâștele, da, da, da, da, răspund și bobocii, nu ne temem nici de soare apune, da, da, da, da. Tata socru zâmbește, plimbarea îi face foarte bine, îi arată Elei o lăcustă pitită între două fire de iarbă, abdomenul i se mișcă repede deși pare calmă, se crede bine camuflată, Ela se apleacă spre ea, o studiază cu atenție, nu pare a avea ace, nici clești, nu pare a fi periculoasă, Întinde mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mintea ei, goală. Probabil este minunat la țară acum, spuse cu vocea ei groasă, de fumătoare. Ce banalitate, îi era pur și simplu jenă. Nu i se mai întâmplase să se afle într-un asemenea impas. Intelectul său parcă se pitise sub pălărioară, nu dădea nici un semn de vitalitate. Și fără intelect nu avea nici o șansă, era o bătălie ca și pierdută. Auzi, să spună o asemenea nerozie, ea care n-ar voi să șadă la țară mai mult de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de piele. Așa, așa arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e plină de excepții Firesc, après tout C'est notre compatriote, vorba Compatriotului nostru transfug De la Biserica Ortodoxă Română Din Paris-Bien-Sur-Seine 9 bis rue Jean de Beauvais La doi pași de Eminescul nostru Și la unul doar De Cioranul tuturor Pitit În sicriu De teama vânătorilor de autografe plătiți Cu bucata De Ambasadă și Academie Sub ochii spleenetici a doi Seinarzi Anonimi dar adevărați. Amețitor acest joc de cuvinte Ai putea scrie așa chiar romane De-a dreptul voluminoase Și totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
carne și oase, era la fel de buruienos și de dezordonat ca un teren lăsat în paragină. Părul lui grizonant și des crescuse mai lung decât cel al lui Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ajuns la cabină și m-am aruncat prin ușă și pe scări în jos. Am ieșit cu o pungă de plastic conținând caietele cu Fragmentul becului și celelalte lucruri din camera Primului Eric. Alunecând înapoi spre linia apei, le-am pitit în bărcuță lângă pisoi. Miau. Ian țopăi ca să-l ridic de acolo. L-am mângâiat pe cap și el se frecă insistent de mâna mea. — Știu, știu, dar trebuie să stai acolo. Îmi pare rău, dar trebuie s-o faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de Carieră din România. A tradus din literatura sârbă și croată și a publicat în revistele literare românești proză sârbă și croată. VASILE GLIGA Născut la 14 ianuarie 1924, în comuna Ibănești, județul Mureș. Căsătorit în anul 1952 cu Veturia Pitea, absolventă a Institutului de Studii Economice, București. Copii, Adriana, absolventă a Facultății de Filologie a Universității București, și Radu, absolvent al Facultății de Energetică a Institutului Politehnic București. Studii În anii 1930-1934, a urmat clasele I-IV la școala primară
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
scaldă, atunci m-am luminat, or fi uslași, forțe secrete, i-o fi pus cineva de sus în funcție și pe ei săracii, sînteți USLA, le-o zic în buză, bănuiam eu, n-au avut pe unde altundeva să vă pitească și v-au adus aici pînă la noi ordine. Vă merge mintea, dom’ Căpitan, zice unul dintre ei din înălțimea foișorului, și profitînd de buna lui dispoziție, încerc marea cu degetul, pot să ies cîteva minute pentru...? Nici nu mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am reușit s-o pornesc. — Așa deci, zice Sena căzînd pe gînduri, dînd ocol caroseriei, oprindu-se în dreptul portbagajului pe care îl deschide cu podul palmei făcînd să-i scîrțîie balamalele. Ce mai vechitură, se gîndește, descoperind lada de scule pitită sub un preș mizerabil. O apucă de mîner scoțînd-o la iveală, o zdrăngăne lovindu și-o de coapsă, balansîndu-se incomodat, pășind greu, în timp ce domnul Președinte îl urmărește în oglinda retrovizoare cum se apropie. — Nu sînt deloc superstițios, zice domnul Președinte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mergem pînă la capăt, să încercăm să dăm noi tonul dacă pîrliții de moldoveni n-au fost în stare s-o facă. — Nu e chiar așa de simplu, îl temperează domnul Președinte, gîndindu-se la stația radio pe care o avea pitită în sacoșa de voiaj, ai văzut ce ni s-a ordonat, trebuia să ne supunem. Nițică răbdare, în momentul ăsta avem cu toții nevoie de puțină liniște, încearcă Petrică să fie împăciuitor, numai niște nesăbuiți s-ar fi aruncat așa cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
eroismul deoparte și ai deveni mai prudent? Ei pe dracu’! Cine crezi că ar avea tupeu să îți reproșeze că exact în clipele cînd erai așteptat acolo, în primele rînduri, matale ți-ai luat coada între picioare și te-ai pitit prin cine știe ce cotloane și locuri dosnice? Punctul numărul unu de observație, nenicule, bineînțeles că ne-am gîndit la toate, deci și la amănuntul ăsta. Simte că este împins de la spate, aproape luat pe sus, ești pe mîini bune, aude din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
s-o ții pentru tine, și totuși mai e ceva pînă o să puteți să deschideți șampania, nenorociților, îi vine să îi scuipe în față, să le smulgă banderolele distinctive pe care le poartă aproape toți înfășurate în jurul brațului. Ne-am pitit al dracului de bine în zona asta, nu-i așa că recunoști? Măcar atît poți să faci, și eu risc să pierd desfășurarea evenimentelor din cauza ta, nenicule, dar sper să merite, să te cîștigăm definitiv de partea noastră, ei ce zici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
un mic favor. Părințele, au adus transportul ăla blestemat de arme, m-au sunat la miezul nopții să vin să le deschid că dacă nu o să spargă ei poarta, că erau incognito, păi dacă și voi ați ajuns să vă pitiți înseamnă că nimic nu mai e la locul lui în țara asta. După vreo două săptămîni au venit să le ia, tot noaptea, se făcuse frig, unde ți e anteriul? a făcut unul o glumă proastă văzînd cum tremuram de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]