186 matches
-
da‟ ci faci pe‟ici, Anuca?!.. Dintr-un lan de păpușoi, o păsărică cu pași mărunți se repezi în drum și se opri dând glas: „Pitpalac ..pitpalac!“, și dispăru, îndată, într-un tufar de cătină de pe marginea șanțului repetând: „Pitpalac... pitpalac!“ - Când ai s-o vez‟ mamî... să știi că‟i „găinușa Domnului“..! i-a spus mătușa Domnica, într-un rând. Urcând coasta, trecu pe lângă o stână, adăpostită într-o văiugă. Ciobanul, un băietan voinic și frumos îi strigă de departe
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
singurătate, ori prin locurile pe care le colindaseră împreună cu Nică, ori cu Suru, numai acolo reușea să se regăsească, alături de ei, retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ori prin locurile pe care le colindaseră împreună cu Nică, ori cu Suru, numai acolo reușea să se regăsească, alături de ei, retrăind stările sufletești ce le avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
avusese atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atunci. Numai tatăl ei știa câtă amărăciune se grămădea în inima fetei lui. „Pitpalac... pitpalac!“, o prepeliță îi frânse gândurile, ieșind dintr-un ogor, rămase o clipă pe mijlocul drumeagului, și dispăru într-un hățiș, de unde mai dădu glas: „pitpalac... pitpalac“ Din nou liniște... doar tropot de copite, rar, cadențat... Sub apăsarea grea a tăcerii, doar frunzele foșnesc. Prin minte, iar îi trecură imagini de la horă... După o cotitură, un iepure roșcat, dintr-un salt trecu drumeagul și se afundă într-
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spuneau legendele, fusese proiectată chiar de colonelul Duperay când ordonase să se construiască palatul, straturile de trandafiri și garoafe își disputau solul cu meri și lămâi, la umbra înalților chiparoși în ramurile cărora gângureau mii de turturele sau se odihneau pitpalacii când soseau, în incredibile stoluri, după lungile lor zboruri migratorii. Fără nici o îndoială, era frumos El-Akab; cea mai frumoasă oază din Sahara, de la Marrakech până la malurile Nilului; de aceea fusese aleasă capitala unei provincii care era, ea singură, mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher o citise din vreme, de când văzuse că o zbughise de lângă mine. - Desigur, cu toată plăcerea domnișoară! Sau doamnă? - Puteți să-mi spuneți marchiză. - Am auzit de o stradă a Pitpalacului în Dorohoi, marchiză. - Nu, domnule, eu la ora 14 trebuie să fiu la Roma, am audiență la Papă. - Aveți probleme? Vă ajut eu, sunt cardinal. - Mi-am dat seama din prima clipă că sunteți față bisericească. - După ce? - După nas - aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mine și la culorile penelor mele. Când ciripeam, îmi vorbeau și ei. Și le plac oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte cum își rostuia răspicat numele: pit palac, pitpalac... — Așa. Da’ de mine n-ai auzit nimic? — Drept să-ți spun, chiar nimic. Oamenii nici nu te cunosc! — Bun; de acum înainte au să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
oamenilor păsările pădurii? — Cum de nu! Întruna vorbesc despre măiestria viersului privighetorii, despre fala vulturului. Despre aurul penelor grangurului. Se mai afla acolo și un pitpalac; tare le mai plăcea să-l asculte cum își rostuia răspicat numele: pit palac, pitpalac... — Așa. Da’ de mine n-ai auzit nimic? — Drept să-ți spun, chiar nimic. Oamenii nici nu te cunosc! — Bun; de acum înainte au să mă cunoască! Și iaca, de atunci, a prins cucul a-și rosti numele: cu-cu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
gării. Asta înseamnă în spatele inamicului. Sergent Cicoare, vei pleca înainte. În caz că dai de inamic, vă orpiți fără a face mișcări care să vă descopere. Consemnul este să nu deschideți focul sub nici un motiv! Semnalul de atenție va fi strigătul de pitpalac. Sunt întrebări? Care este limita la care ne oprim? - a întrebat Cicoare. Când se aude pufăit de locomotivă, vă opriți și ne așteptați. Ochii și urechile ascuțite la maximum! Sergentul Cicoare și-a ajustat ținuta, pentru ca nimic să nu sune
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
semne că se depărtează spre stânga, de undeva, din față s-a auzit pufăit de locomotivă ce părea că a pornit din loc cu încărcătură grea. „Hopaaa! Iată-ne și aproape de gară. Să dăm semnal că suntem aproape de obiectiv... Un pitpalac a spintecat noaptea... În scurtă vreme, a sosit și grupul locotenentului Făgurel. Care-i situația? Din față s-a auzit pufăit de locomotivă. Alte mișcări ai mai sesizat? Mi s-a părut că am auzit și scârțâit de saboți de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se pare că sunt doi. Oare nu putem pune mâna pe ei? Poate mai aflăm câte ceva în plus. Tot chichirezul îi să știm dacă merg în aceeași direcție cu noi sau ne vin din față. Între timp, a răsunat chemarea pitpalacului. Îndată a ajuns și locotenentul cu ai lui. După ce sergentul a prezentat noutățile aflate, s-a auzit glasul lui Toaibă: Am un plan, domn’ locotenent. Ce crezi că se poate face în această situație? Dacă ghicim direcția lor de mers
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lor au șoptit: „Dacă mișcați, sunteți morți!” Soldații din patrulă nici n-au apucat să întoarcă capul, fiindcă mâini ca niște menghine le-au încleștat ceafa. Îndată sergentul cu ai lui a dezarmat patrula, fără nici o împotrivire... Un strigăt de pitpalac a anunțat grupul locotenentului că situația este sub control. În scurtă vreme, se aflau cu toții împreună. Sergentul a apreciat: Domn’ locotenent, avem o recoltă bunicică. Acum trebuie să aflăm ce făină se macină la moara lor. Asta o putem face
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
automatul și a tras lung secerat. Când vuietul rafalei a dispărut, a auzit o bufnitură... „L-am 52 nimerit. Grijania mamei lui de rus!” - a gândit Urecheatu pornind repede spre spărtura din gard. Când s-au văzut în siguranță, un pitpalac a început să se audă în noapte... Răspunsul locotenentului nu s-a lăsat așteptat. În timp ce se deplasau spre locul de întâlnire, Urecheatu reflecta asupra celor întâmplate în fața magaziei: „A avut dreptate domn’ locotenent când a întrebat ce caută pușca în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă n-a așteptat altceva. Urcușul nu părea prea dificil, mai ales că au dat peste o porțiune acoperită cu arbuști. Trestie, eu cred că ar fi bine să dăm semnalul. Peste râpă s-a auzit pentru o clipă chemarea pitpalacului... Gâfâitul celor care au rămas cu locotenentul i-au făcut atenți că îndată vor fi toți la un loc... Ei! Cum coborâm, Toadere? Toți deodată sau pe rând? Aș zice să cobor întâi eu cu Trestie și apoi restul grupului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
descrie el pe dușmanii neamului nostru strămoșesc: „O haită de lupi hămesiți de foamea răzbunării, cu ochii roșii”. Lipsa de fantezie În domeniu a devenit alarmantă. Ar trebui folosite și alte animale. Tapir bestial, de pildă. Pui de focă nemernic, pitpalac cu ochii verzi, arici plătit, meduză trădătoare, sconcs mîrșav. Pe de altă parte, Gazeta sporturilor semnalează c-a apărut Dacia 1304 pick-up. Se pare că e hi-fi. Curînd vor apărea Dacia aragaz și Dacia spray. Asta da, imaginație dezlănțuită, Hașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oleacă și vezi ci hramuri poartă pi aici. Îs cercetași sau Îs niști rătăciți de turmă? Toată treaba să nu durezî mai mult di giumătate de ceas. Dacă ai nevoi de agiutor, dai semnal” - Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat doar sacul de merinde, ca să nu-l incomodeze la drum și a dispărut ca o umbră... Am rămas În așteptare, cu ochii și urechile zbârnâind de atenție... Dar n-au trecut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră... Am rămas Înfipți ca doi stâlpi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ar fi această artă poetică, în care depărtarea este profundă și hotarele precise dispar, iar vagului spațial îi răspunde fascinația amintirii: "Cea mai frumoasă lună e în lac cel mal frumos luceafăr e pe mare,/ Și cântă cel mai sincer pitpalac/ nu-n pomi, ci în amintiri și-n nemișcare./ Cea mai frumoasă lună e în lac.". Cuvintele, sub imperiul patimii poetului, devin pietre prețioase șlefuite cu migală într-un lung univers al tradiției. "Din mine cineva extrem irumpe,/ natura mea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
declarat:) / Protestul neluîndu-ni-se-n seamă / și-a noastre glasuri răsunînd deșarte, / Război de moarte declara vom apei / și vom muta «Sorbona»-n altă parte”. („Moldova”, 1, nr. 47, 3 aprilie 1938, p. 1). Se pare că s-au mutat la bodega „Pitpalac”, căci ziarul care a dat tonul migrației îi face în mai multe rînduri reclamă, și nu oricum, ci în versuri. Mai întîi la 19 iunie 1938, invocînd un argument nu tocmai potrivit cu sezonul: „Dacă ești bolnav de gripă, / Nu-i
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rînduri reclamă, și nu oricum, ci în versuri. Mai întîi la 19 iunie 1938, invocînd un argument nu tocmai potrivit cu sezonul: „Dacă ești bolnav de gripă, / Nu-i decît un singur leac: / Faci un chef de-o oră-două / La bodega «Pitpalac» ». Apoi la 10 iulie, cu o altă justificare: „De ești trist și amărăciunii / Vrei cumva să-i vii de hac: / O gustare minunată / Și un șpriț la «Pitpalac»”. Trebuie adăugat că în Bacău (centrul unei zone viticole), mai ales după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
decît un singur leac: / Faci un chef de-o oră-două / La bodega «Pitpalac» ». Apoi la 10 iulie, cu o altă justificare: „De ești trist și amărăciunii / Vrei cumva să-i vii de hac: / O gustare minunată / Și un șpriț la «Pitpalac»”. Trebuie adăugat că în Bacău (centrul unei zone viticole), mai ales după municipalizare, localurile aveau clientele specializate. Nu intra oricine, oriunde. „Domnii funcționari, antreprenori și maeștri (sic!) din oraș - preciza o reclamă - se recreează la un pahar de vin natural
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cînd era vie... "Dar nu vine, în veci nu vine... (s n.) În zădar suspin și sufăr Lîngă lacul cel albastru, Încărcat cu foi de nufăr. Furat de alean, s-a așezat la umbră, sub stejar, ca să asculte freamătul codrului, pitpalacul, glasul izvorului și al păsărilor. La stejar am spus: stejare, Unul cu-altul hai să ținem! Dar stejarul trist răspunde: Mergi în lume ori și unde, Las așa ca să rămînem, Lume-ai mare. Ce mai vrei și tu prin crînguri
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]