296 matches
-
Mamei pentru că, au spus‐o înaintașii, o susțin și contemporanii, ca și subsemnatul, ea rămâne cel mai important om de lângă noi. Ființa care ne‐a dat viață, ne‐a alimentat ascensiunile încurajându‐ne, iar la coborâșurile întâmplătoare, adesea rezultat al pizmei răuvoitorilor, a suferit împreună cu noi, scoborâtorii. Poate și mai mult decât vict imizații. Selecționate din marea producție a creatorilor români, într‐ un moment când până și cei mai importanți dintre ei sunt din nou contestați, gestul nostru nu‐ i doar
Mamă, lecții de viață. In: OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
voiți. 18. Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. 19. Și faptele firii pămîntești sunt cunoscute, și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrînarea, 20. închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21. pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările, și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. 22. Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85091_a_85878]
-
ține de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos și de învățătura care duce la evlavie, 4. este plin de mîndrie și nu știe nimic: ba încă, are boala cercetărilor fără rost și a certurilor de cuvinte, din care se nasc pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, 5. zadarnicele ciocniri de vorbe ale oamenilor stricați la minte, lipsiți de adevăr și care cred că evlavia este un izvor de cîștig. Ferește-te de astfel de oameni. 6. Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
floarea ierbii. Iarba se usucă și floarea cade jos, 25. dar Cuvîntul Domnului rămîne în veac. Și acesta este Cuvîntul, care v-a fost propovăduit prin Evanghelie. $2 1. Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire; 2. și, ca niște prunci născuți de curînd, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mîntuire, 3. dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul. 4. Apropiați-vă de El, piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
aiurea toți știu că sunt pus în lanțuri din pricina lui Isus Hristos. 14. Și cei mai mulți din frați, îmbărbătați de lanțurile mele, au și mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvîntul lui Dumnezeu. 15. Unii, este adevărat, propovăduiesc pe Hristos din pizmă și din duh de ceartă; dar alții din bunăvoință. 16. Aceștia din urmă lucrează din dragoste, ca unii care știu că eu sunt însărcinat cu apărarea Evangheliei; 17. cei dintîi, din duh de ceartă vestesc pe Hristos nu cu gînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
o viță să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce. 13. Cine dintre voi este înțelept și priceput? Să-și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndețea înțelepciunii! 14. Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. 15. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească. 16. Căci acolo unde sunt pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
Dar, dacă aveți în inima voastră pizmă amară și un duh de ceartă, să nu vă lăudați și să nu mințiți împotriva adevărului. 15. Înțelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească, drăcească. 16. Căci acolo unde sunt pizmă și duh de ceartă, sunt tulburare și tot felul de fapte rele. 17. Înțelepciunea care vine de sus este întîi, curată, apoi pașnică, blîndă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roduri bune, fără părtinire, nefățarnică. 18. Și roada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
zidirea voastră. 20. Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gîlceavă, pizmă, mînii, dezbinări, vorbiri de rău, bîrfeli, îngîmfări, tulburări. 21. Mă tem ca, la venirea mea la voi să nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi, și să trebuiască să plîng pe mulți din cei ce au păcătuit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]
-
decît amîndoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare. 4. Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. 5. Nebunul își încrucișează mîinile, și își mănîncă însăși carnea lui. 6. Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă și goană după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
un leu mort. 5. Cei vii, în adevăr, măcar știu că vor muri; dar cei morți nu știu nimic, și nu mai au nici o răsplată, fiindcă pînă și pomenirea li se uită. 6. Și dragostea lor, și ura lor, și pizma lor, de mult au și pierit, și niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare. 7. Du-te, dar, de mănîncă-ți pîinea cu bucurie, și bea-ți cu inimă bună vinul; căci de mult a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese nimic, Îi plătise lui Titel pentru cele douăzeci de capse și se forțase amarnic, mai să-i dea sângele din limba mușcată, să nu Încerce pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În care băgase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
suit și a început să ceară lui Pilat să le dea ce avea obicei să le dea totdeauna. 9. Pilat le-a răspuns: "Voiți să vă slobozesc pe Împăratul Iudeilor?" 10. Căci pricepuse că preoții cei mai de seamă din pizmă Îl dăduseră în mîna lui. 11. Dar preoții cei mai de seamă au ațîțat norodul să ceară lui Pilat să le slobozească mai bine pe Baraba. 12. Pilat a luat din nou cuvîntul, și le-a zis: "Dar ce voiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
la Ierusalim, din cetățile vecine, și aducea pe cei bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri necurate: și toți se vindecau. 17. Însă marele preot și toți cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizmă, 18. au pus mîinile pe apostoli, și i-au aruncat în temnița de obște. 19. Dar un înger al Domnului a deschis ușile temniței, noaptea, i-a scos afară, și le-a zis: 20. "Duceți-vă, stați în Templu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
care stăteau de vorbă cu ei și-i îndemnau să stăruiască în harul lui Dumnezeu. 44. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvîntul lui Dumnezeu. 45. Iudeii, cînd au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, și-l batjocoreau. 46. Dar Pavel și Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: "Cuvîntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întîi vouă, dar fiindcă voi nu-l primiți, și singuri vă judecați nevrednici de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
este Hristosul." 4. Unii din ei, și o mare mulțime de Greci temători de Dumnezeu, și multe femei de frunte au crezut, și au trecut de partea lui Pavel și a lui Sila. 5. Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei niște oameni fără căpătîi din mulțime, au făcut gloată, și au întărîtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, și căutau pe Pavel și pe Sila, ca să-i aducă afară la norod. 6. Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ținut astfel, așteaptă În apropierea ușii. Așezat la celălalt capăt al Încăperii, cadiul nu l-a observat, isprăvește de judecat o pricină, discută cu pârâșii, Îi dă dreptate unuia, Îl dojenește pe celălalt. O veche ceartă Între vecini, se pare, pizme repetate, cârcoteli nînsemnate. Abu Taher sfârșește prin a-și manifesta zgomotos plictiseala, le poruncește celor doi capi de familie să se Îmbrățișeze, acolo, În fața lui, ca și cum nu i-ar fi despărțit nicicând nimic. Unul dintre ei face un pas, celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acesta admiteam că voi pierde, dar ce importanță avea? ― Șapte! Iată, ieșise a doua oară! De neînchipuit! Și iar maldărul de fise albastre sosi în fața mea, îngroșîndu-le pe cele dintâi. În ochii jucătorilor întorși asupră-mi se citea o reținută pizmă. Am jucat din nou pe 7. De rândul acesta privirile adunate pe mine surâdeau ironic. N-aveau decât. Cine putea să le împiedice? Bineînțeles bila alese alt număr. Nu-i nimic, voi rămâne fidel dragului meu 7, care m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dimineața! Safta ținuse întotdeauna cu el, chiar împotriva stăpânei ei (de mine e vorba!), dar așa se întâmplă, nu trebuie să te încrezi niciodată în cei pe care-i plătești. Mai devreme sau mai târziu te trădează: dacă nu din pizmă sau din ură, atunci din dragoste. Cred că și Safta e una din multele june care nu-i rezistă. E drept că el se poartă frumos cu servitorii, ceea ce este, cred, una din marile lui însușiri. Una din puținele lui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mai știe Noaptea bine să ne fie, Nimunui să nu mai spui Ce ți-am zis și îți făcui Să ne desfătăm firește Și să lucrăm bătrânește. No. 36 Până când, nemilostivo, Ai gând să mă pedepsești, Până când cu a ta pizmă În mânie te-ntărești? De-ți arăt că la peire Ai supus sufletul meu, Îmi răspunzi cu răutate Ba! că nu sunt Dumnezeu. De-ți spui cum că am plecare Tu mă-ntrebi: dară la ce? Voiu să mă dau
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pentru minunăția acelor lucruri care Îi mișcă pînă În străfundul trăirilor lor, care sînt, În cea mai mare parte, muzica Diavolului. Neștiuți, există Încă oameni credincioși Creatorului lor Îndepărtat, căruia nici că-i pasă. Aceste suflete uscate și pline de pizmă schingiuiesc inocența cu biciul vinovăției și al păcatului și al urii față de fire. Ei vorbesc despre „păcatul fuduliei“, stîlcesc carnea ce dă În pîrg, Îngheață aromele În floare, pedepsesc joaca și alungă bucuria. Poeții lui Pan i-au denunțat mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câte unul de-aici se aruncă între ei ca să aibă o moarte mai iute. Mulți leproși, bărbați și femei, și-au făcut curajul și au venit să-i țină de urât. Se uitau la noi cu teamă, dar și cu pizmă. Interlocutorul nostru vorbea o latină corectă și fluentă. - Oamenii care sunt cu tine sunt de încredere? Mi-a adresat întrebarea vorbind pe neașteptate în greacă, drept care i-am răspuns tot în limba greacă. - Da, sunt de încredere, prietene fără de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l îndrăgească și să-l trateze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în calitate de actor, ești mai puțin mediocru decât îi crezi tu pe exarhii mei. Am început să cobor treptele, în pofida protestelor lui Giuliano. Ajuns față-n față cu Flaviano, l‑am fixat drept în ochi: erau plini de batjocură și de pizmă. S-a adresat publicului și a spus: - Acum o să-l joc pe Periplecomeno; ne aflăm chiar la ultimele replici ale comediei. Cred că pentru un asemenea Pirgopolinice nu e cazul să pierdem prea mult timp. Eu stăteam nemișcat în mijlocul corului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că sunt atât sirian, cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi toți. Dar longobarzii au un obicei: când cineva are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are dreptul la o mică vendetă. Simbolică, firește. Eu îți cer permisiunea să-i dau marelui Flaviano o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]