299 matches
-
a face rău, de a cauza prejudicii: tot ce se întâmplă rău este imputabil dispozițiilor dușmănoase ale cuiva, vecinilor care ne poartă ranchiună și ne fac vrăji 11. De unde rezultă că societățile de tranziție pot fi considerate efectiv „obsedate” de pizmă. În comunitățile rurale tradiționale, teama de a nu inspira cuiva invidie este omniprezentă. Vecinul fiind considerat mai adesea dușman decât prieten, fiecare trăiește cu frica de bârfe și de calomnii, de deochi, de practicile magiei agresive. Evenimentele fericite fac să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
celălalt. Când căutarea fericirii s-a impus ca normă legitimă distilată într-o mitologie omniprezentă, teama ca nu cumva să se provoace invidia cuiva a încetat a mai constitui o structură mentală și ideologică majoră. Acum nu ne pasă de pizma nimănui și chiar râdem de ea: epoca triumfală a consumului poate fi considerată groparul acestei terori imemoriale. Încredere, fericire și invidietc " Încredere, fericire și invidie" Odată cu avântul societății de hiperconsum, modurile de reprezentare a fericirii și a nefericirii altuia au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dar în care ai fi fost atât de mic încât să nu te rușinezi de această înfățișare a ei; a porni odată cu ceilalți la un gând bun ori de unde ar fi venit, a nu rânji, a nu te înverzi de pizmă, a nu suferi de o mare înfăptuire pentru că nu e numai a ta, ci a tuturor, iată ce a învățat din primele lui ceasuri 7 Noiembrie și toate zecile de mii de zile venite după el. Noua viață morală adaosă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
fim Înecați! Întoarce-te omule Sfârșitul se apropie! Domnul multe ne-a promis ... Dar mai multe ne-a trimis Ca dacă n-am ascultat, Fulgerele ne-au certat Că-ci În zilele din urmă Va fi foamete și ciumă Oameni răi, pizmă și ură Și n-auzi o vorbă bună Crime, omoruri și Întâmplări Boli fără vindecări Și zilele se scurtează Nimeni nu mai lăcrimează Și trăiesc fără de rost Fiindcă nu-L au pe Hristos! Să aștepta-ți a Lui venire Să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
buze prea cărnoase, date cu negru. Era aproape cu desăvârșire chel. Surâdea, arătându-se încântat că ne veda. M-am uitat în jurul meu și am scrutat chipurile oamenilor de rând veniți să caște gura, ciudat de tăcuți. Ne fixau cu pizmă, șușotind între ei. Gregorio ne-a spus: - Fiți bineveniți, nobili longobarzi! Avea mușchii încordați și încerca să nu-i scape nimic. Am observat doi funcționari care ne numărau, străduindu-se totuși să nu bată la ochi. Unul din ei s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câte unul de-aici se aruncă între ei ca să aibă o moarte mai iute. Mulți leproși, bărbați și femei, și-au făcut curajul și au venit să-i țină de urât. Se uitau la noi cu teamă, dar și cu pizmă. Interlocutorul nostru vorbea o latină corectă și fluentă. - Oamenii care sunt cu tine sunt de încredere? Mi-a adresat întrebarea vorbind pe neașteptate în greacă, drept care i-am răspuns tot în limba greacă. - Da, sunt de încredere, prietene fără de noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a silit pe țăranii din satul învecinat bisericii să-l batjocorească pe Rotari, să-l potopească cu înjurături, să-l spurce cu necurățeniile animalelor. În luna ianuarie, viitorul duce de Brescia a fost robul servitorilor săi, al mâniei și al pizmei lor, astfel încât a învățat să-și stăpânească furia și să îndure nepăsător umilințele. Când s-au săturat să se răzbune, nenorociților ălora a început să le fie milă de el, ba chiar să-l îndrăgească și să-l trateze cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în calitate de actor, ești mai puțin mediocru decât îi crezi tu pe exarhii mei. Am început să cobor treptele, în pofida protestelor lui Giuliano. Ajuns față-n față cu Flaviano, l‑am fixat drept în ochi: erau plini de batjocură și de pizmă. S-a adresat publicului și a spus: - Acum o să-l joc pe Periplecomeno; ne aflăm chiar la ultimele replici ale comediei. Cred că pentru un asemenea Pirgopolinice nu e cazul să pierdem prea mult timp. Eu stăteam nemișcat în mijlocul corului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de îngăduință. - Ei bine, stăpâne, eu mă mândresc că sunt atât sirian, cât și longobard, în orice caz, un barbar pentru voi toți. Dar longobarzii au un obicei: când cineva are parte de o farsă, ca să șteargă orice urmă de pizmă, are dreptul la o mică vendetă. Simbolică, firește. Eu îți cer permisiunea să-i dau marelui Flaviano o singură lovitură cu una dintre bâtele false pe care a avut bunăvoința să le folosească pe mine. Heraclie a considerat rugămintea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și voi primi răspunsul tău ca din partea unui frate mai mare: Crezi că am să pot să fiu un rege bun? Mi-am trecut degetele peste față și mi-am dat seama că tremuram. Eram plin de mânie și de pizmă față de Gundeperga, cea care, în absența mea, îi strecurase prietenului meu o otravă numită râvna de putere. - Cred că poți să fii un rege mare, dar asta la momentul cuvenit. Am simțit-o pe Gundeperga relexându-se din tot corpul, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
al Creatorului, dar nu izbuteam să înțeleg de ce era nevoie să fie trei într-unul, uniți și despărțiți. Înțelegeam sensul și semnificația teologică, dar nu și înverșunarea cu care se voia impunerea acelei triade, în pofida tuturor discordiilor între creștini, a pizmei și a anatemizărilor reciproce, a excomunicărilor încrucișate. Toată lumea spunea că Dumnezeu pentru om era de nezărit și de neajuns, și, totodată, se dorea codificarea Lui. Oare exista ceva mai absurd? Aroganța teologilor falsifica printr-un noian de cuvinte zise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în pace! Răsuflarea caldă s-a îndepărtat de fața mea. I-am spus: - Gaila, te rog să nu te mai ridici din pat. Ai nevoie de odihnă. Rotari m-a lăsat în plata Domnului, nu înainte de a mă privi cu pizmă, ajutând-o cu nebănuită blândețe pe Gaila să se-ntoarcă în încăperea ei. Oftatul meu de ușurare era mai mult decât firesc, căci în noaptea aceea ar fi putut chiar să mă ucidă și să plângă apoi pe mormântul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acea învinuire falsă. Era înspăimântată, căci Wuldetrada nu contenea să-i bage-n cap: „Dacă soțul tău are îndoieli în privința fidelității tale, te va omorî pe loc“. Și, din păcate, au atârnat mult în defavoarea lui Rodoald faima lui proastă și pizma multor nobili longobarzi ale căror soațe sau fiice fuseseră cu adevărat seduse de el. Încât Eribert a fost absolvit de învinuirea de regicid, prin faptul că pur și simplu și-a apărat onoarea. Între timp, vicleana Gundeperga a cumpărat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Elie Dăianu (Scrisori și inscripții ardelene și maramureșene de N. Iorga), D. Tomescu (Apus de soare de B. Delavrancea) etc. Pe parcursul mai multor numere sunt prezentate pe larg serbările culturale de la Sibiu și fragmentele intitulate Din predicile lui Petru Maior. Pizma celor răi asupra celor buni. Sunt comemorați Iosif Vulcan, Octavian Goga, Titu Maiorescu. Un articol amplu, nesemnat, se referă la „episcopii literați” (1905). Mai sunt incluse povestiri de Maxim Gorki în traducerea lui I. E. Torouțiu și un eseu de Aurel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289150_a_290479]
-
indura de junețea-i, Deși de Bătrînețea-mi nu te-ai îndurat, O, Urizen, Prințe al Luminii". Urizen se ridicắ de la strălucitoarea Sărbătoare aidoma cu-o stea prin cerul serii, 10 Sărind de bucurie spre glasul ce-l chema din Sărbătoarea pizmei. Întîi privi la trupul Omului, palid, înfrigurat; groazele morții De sub picioare-l străbătură cînd stătu-n Creierul de Om, Si in lumina-i tulbure toate portalurile daurite culoarea și-o pierdură, Nu mai sarea de Bucurie, căci azări Eternă Moarte
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dorințe, Agale coborînd pe vînt printre dulci harfe și murmurat de glasuri Ca să sădească dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se, el contemplắ trecutul în sfera-i luminoasă 102, În inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lui Lúvah, foc respirînd, mugesc pe pajiști care ard În jurul groaznicului Orc, a' cărui crunte mădulare azvîrlă roșu fum și foc, De care Urizen nu se apropié, ci se-așeză pe-o stîncă Și cărțile își rîndui în juru-i, cu Pizma și tristețe gîndindu-se la Orc. 20 Urlînd și hăcuindu-și peșterile-ntunecate zăcea cumplitul Demon 192: Puls după puls lovesc în lanțurile sale, puls după puls spiritul sau Se avînta și tot mai sus se avînta spre templul lui Enitharmón
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fel noroadele de apă se culcă și se-ascund în cele mai adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă ce sub
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
La fel cum față palida rămîne în cearșaful sau de plumb care nu poate s-o urmeze mai departe 430 Neîncetat aspru dispreț îi roade chipul cel solzos năuntru, Căindu-se adînc fiindcă pierduse chipu' acela minunat de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în cearșaful sau de plumb care nu poate s-o urmeze mai departe 430 Neîncetat aspru dispreț îi roade chipul cel solzos năuntru, Căindu-se adînc fiindcă pierduse chipu' acela minunat de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poate s-o urmeze mai departe 430 Neîncetat aspru dispreț îi roade chipul cel solzos năuntru, Căindu-se adînc fiindcă pierduse chipu' acela minunat de Om. Cu Pizma îl văzu pe Los, cu Pizma pe Tharmas și pe Spectru, Cu Pizma și-n zadar în jurul chipului de stana înota. Acum nemaistînd Drept, Regele Luminii întins cu furie 435 Din coadă să plesnește prin aprigul adînc; pleoapele-i, ca Soarele Care răsare în mîndria-i, toate adîncurile Groaznice le luminează, Solzii săi străvezii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
păstoresc " Lui Ovid Densusianu Miorița îi apare ca plăsmuire epică și urmărește reconstituirea aspectului originar al baladei, \ dincolo de forma pe care i-a dat-o Alecsandri el examinează aspectele lirice alezate peste nucleul epic de origine (conflictul tragic dintre păstori pizma). Continuă, demonstrând concludent autonomia oii năzdrăvane ", răspândirea europeană tradițională a motivului plângerii oilor ", motivul dorinței de îngropăciune la stână " Demonstrează de asemenea că motivul maicii bătrâne a fost încorporat târziu din voința de a spori tensiunea lirici a contextului (motiv
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
din ei și a ținut pe doamnă și pe copiii ei închiși într-un sat, pe care l-a înconjurat cu strajă...”). Vodă suprima astfel - în sinteza pe care o face Anonimul Bălenilor, contemplându-l pe același Șerban Cantacuzino - invidia („pizma”) vreunui boier (cauză superficială, totuși, dacă nu se transforma în dușmănie militantă), inamiciția vreunei persoane sau a unui grup (partidă), reală sau doar presupusă („bănuială pă cineva”), stârpea posibile dezvoltări vrăjmașe ce-i erau comunicate prin reclamații („pâră”) - rareori verificate
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
soluție uciderea. Mihai Viteazul era Domn, când a căzut pradă - crede Stavrinos în a sa Poveste prea frumoasă a lui Mihai Voievod. Cum domni în Valahia, cum tăie pe turcii care se aflau acolo, și pe urmă fu ucis cu pizmă, fără luptă - pizmei. încrezător în înțelegerile încheiate, el și-a întâmpinat ucigașii cu brațele deschise și fără bănuieli: „Iar ei au scos sabia, merg asupra lui ca niște fiare sălbatice, pătrund în cortul lui... Și unul din ei a zvârlit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]