166 matches
-
pentru anul următor și trebuia să obțină subvenția de stat pentru Casa sa de Creație, o alocație deloc sigură. Thomas le „suflase” concurenților săi din Berlin, cu Literatur Express-ul, partea leului din fondurile alocate culturii în 2000, era foarte pizmuit și, ca atare, nu-și permitea să încredințeze altora să-i reprezinte interesele. Viața e dură și trebuie să continue și după ce Trenul Literaturii va intra în depou. Primim fiecare o floare galben-portocalie de bun venit. Abia reușim să ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
avea unde fugi, nici vreun rău nu ar putea face, să le trimit fotografia ca să vadă la ce treabă m-au pus și de ce nu pot merge la ei. Să râdă și ei de starea noastră. Numai pe morți îi pizmuiesc, căci nu mai au de suferit, nici de îndurat după trei ani de chin.“ În fine, un alsacian, întrebat de ce nu e pus pe frontul francez ca să-și apere țara, ne arătă simțimintele lui pe față: „Pe frontul francez nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cuvântul). Personalitatea lui nu a fost nici ea totdeauna înțeleasă. Atitudinile tranșante, de mare sinceritate, specifice lui Chipail, au provocat șocuri care nu s-au mai uitat. Chipail, divinizat de cei care îl cunoșteau, a avut adversari care i-au pizmuit prezența. Gloria a cunoscut-o mai târziu. Adevărul este că marele chirurg a trăit într-o epocă nepotrivită cu structura sa lăuntrică; într-o epocă de suveranitate a mediocrității, el nu-și putea găsi refugiu decât în sala de operație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dat singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă țesură. În inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. „Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de uimire în fața misterului vieții, ascunsă sub o aparentă ușurătate ștrengărească: Nu sunt nici rău, nu sunt nici blând, Nu m-am târât, n-am pizmuit, Am fost și sunt un biet smintit Care visează chiar mergând. Eu niciodată n-am muncit, Noaptea nu dorm și ziua casc, Poate-aș fi vrut să nu mă nasc, Dar nu mă plâng că n-am murit. Și nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
singura cămașă pe care o mai avea, din cânepă ț esură. în inima mamei mele am aflat împlinirea, trăirea tuturor însușirilor iubirii adunate de sfântul apostol Pavel în sublimul imn al dragostei. Dragostea îndelung rabdă, dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Am întrebat pe mămica, înainte de a muri, care a fost cel mai dureros moment din viața ei, și mi-a spus că în 1952 a plecat fratele Ionel, cel mai mic dintre noi, împreună cu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
avea acea mișcare era dragostea, care la noi arde ca un foc sacru ce-i întreține viața. De aceea Mișcarea Legionară va rămâne etern în istorie, cât timp are fundamentul în dragostea îndelung răbdătoare, cea care nu se laudă, nu pizmuiește, le crede pe toate, toate le rabdă și nu moare niciodată. Deci peste micile frecușuri sau asperități, care apar și în viața noastră de celulă, aici, în blestemata Cazimcă, la „tun”, sau la „Talpa Iadului”, dragostea plutește ca un fluid
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pus. (9) Soarta și-o face omul cu mâna și cu capul lui. (10) Năravul din timp luat e ușor de vindecat. (10) Năravul din fire n-are lecuire. (11) Ruda la nevoie se cunoaște (= te ajută). (11) Ruda te pizmuiește mai mult ca străinul. (12) Omul vrednic se cunoaște după viță, ca pomul după sămânță. (12) Pomul se cunoaște după roade, iar omul după fapte (13) Fă-te frate cu dracul până treci puntea. (13) Dracului nu-i da nici un
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
gândindu-mă la prozatorul clasic bonom, nu teoretician, si care trage că boul... vorba franțuzeasca: îl n'y a que leș boeufs... Doamne ferește, nu-i cazul lui Gide. Dar notele lui, câteodată, trădează interesul de observator concret ce-l avea, pizmuindu-l în secret pe Balzac, de exemplu, din care citează fraze întregi în jurnal. Prima observație ce m-a frapat pe mine a fost aceea în care Gide urmărește de la fereastra o pisică jucându-se cu un puișor de roitelet
Despre Marx by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15575_a_16900]
-
dincolo de implicațiile mitologice, ale pământului-mamă, și în mintea lui Ion din romanul eponim al lui Rebreanu se produce o suprapunere asemănătoare. Începutul cap. II, Zvârcolirea, precizează rolul matern al pământului („Iubirea pământului l-a stăpânit de mic copil. Veșnic a pizmuit pe cei bogați și veșnic s-a înarmat într-o hotărâre pătimașă: «trebuie să aibă pământ mult, trebuie»! De pe atunci pământul i-a fost mai drag ca o mamă”), iar finele capitolului IX, Sărutarea, consfințește (utilizînd deopotrivă și un vocabular
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
artistice profund personale, perene și, mai ales, autentice, în înțelesul pe care el însuși l-a definit. Poate tocmai de aceea își permite adesea să spună, contrariindu-i pe neavizați și făcându-i fericiți fără motiv pe cei care îl pizmuiesc în mod nesăbuit: “De fapt, eu nici măcar nu mă consider pictor!” (Corneliu Ostahie -Despre Traian Brădean,Intercity Magazin, nr 23, mai-iunie 2006)
Traian Brădean () [Corola-website/Science/313381_a_314710]
-
înfăptuirii negoțului dar unde își mărturisea și credința în Iisus Hristos și pe care o propovăduia și celor din jurul său. Vorba lui Ioan mergea la sufletul multora, mai ales a celor nevoiași, dar au fost și oameni care l-au pizmuit pentru asta. Unul dintre aceștia a fost și neguțătorul apusean Reitz, care își arată fățiș împotrivirea față de credință propovăduita de el. Se pare că aceasta ură l-a făcut pe Reitz să caute răzbunare, dorind să-l piardă pe tânărul
Sfântul Ioan cel Nou () [Corola-website/Science/316581_a_317910]
-
favorizând pedeapsa fizică a oponenților incorecți, o descoperire care reflectă o dovadă recentă despre pedeapsa altruistă. Surorile vitrege ale Cenușăresei erau invidioase pe frumusețea acesteia (cf. Barnhart). În povestea Albei-ca-Zăpada scrisă de frații Grimm mama vitreagă a Albei-ca-Zăpada, împărăteasa, o pizmuia pe aceasta. Biserica creștină a stabilit șapte păcate capitale: mândria , desfrânarea, lăcomia, iubirea de arginți, invidia (pizma), mânia, lenea.
Invidie () [Corola-website/Science/320032_a_321361]
-
cauzat prin mijloace paranormale: Spune: "Eu caut adăpost la Stăpânul revărsatului zorilor/Împotriva răului [venind] de la ceea ce El a creat/Și împotriva răului întunericului care se așterne/Și împotriva răului vrăjitoarelor care suflă în noduri/ Și împotriva răului pizmuitorului, când pizmuiește. Coranul implică faptul că există mijloace de a face rău de la distanță, ce au o asemenea putere încât numai intervenția divină le poate opri. Cel puțin în forma ei clasică, ĥamsa reunește simbolistica cifrei cinci, a ochiului și pe cea
Hamsa () [Corola-website/Science/329026_a_330355]
-
mai mult sau mai puțin antisemite, având rădăcini fie religioase (evreii fiind considerați de creștinii mai habotnici ca fiind „călăii lui Isus”), fie economice (evreii din burghezie sau negustorii și cămătarii rurali, adesea mai școliți decât țărănimea sau muncitorimea, fiind pizmuiți ca atare), fie politice (o parte dintre evreii socialiști din "Bund" -בונד, Бунд, un partid marxist evreiesc- susținuseră bolșevicii maghiari în Transilvania sau ruși în Basarabia împotriva mișcărilor naționale române). După marea criză economică din anii 1930, aceste curente antisemite
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
egali nici măcar la momentul conceperii lor. Și, până la urmă, egali în ce? În mizerie? În mediocritate? În promiscuitate? Trebuie să acceptăm această idee, conform căreia unii sunt mai înzestrați, pot sau își doresc mai mult și nu trebuie să-i pizmuim, să-i urâm pentru asta. O țară, cu cât are indivizi mai bogați, cu atât este mai prosperă. Prosperitatea acestor beneficiari ai tranziției se redistribuie, până la urmă, pe orizontala socială. Cu cât dobândesc mai multă avere, cu atât plătesc mai
Remus Borza, președinte Euro Insol: Am plătit tribut în fete virgine Înaltei Porți, ne-am cedat tezaurul la ruși și acum așteptăm lumina de la marele licurici by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/104091_a_105383]