265 matches
-
orgoliu rănit. Vor să mă duc acolo și să plâng. Asta vor. Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky Bloomwood, plângăcioasa, țineți batistele la îndemână! Ei bine, pot să‑ți bage undeva batistele. Să‑și ia idioata și nenorocita... idioata.... idioata... nenorocita... — E vreo problemă? zice bărbatul de la masa alăturată și, spre oroarea mea, îmi dau seama că am murmurat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
au tăiat calea. Tăcută, am tresărit... Într-un târziu am înțeles. Ai venit! Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că-ți trăiesc iubirea. Astăzi ești mai capricioasă ca altădată. Așa sunt și eu azi. Ca o prințesă plângăcioasă, răcorești cu lacrimile tale pământul, fără să-ți pese că-ți strici machiajul - atât de minuțios pregătit. Simt că și-n sufletul tău, îndrăgostit ca și mine, adie parfumul crinilor și-al crizantemelor. Copilăroasă - și cât de bine-ți șade
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
stăm acuma la cheremul lor s-o băgăm la urnă. Doar nu ne-au câștigat la belciuge, păi, zău așa, iar în vremea asta, Rafael își lua în serios rolul de cetățean conștient de responsabilitate, le ruga pe un ton plângăcios, păi, dacă tot am făcut drumul până aici... Și-n orice caz, lăsați ochiul pe toate buletinele și restul tăiați, ca să iasă țărăniștii, și la președinție lăsați-l pe Rațiu, numai ăsta ar putea să ne salveze... Să le salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
l-am găsit pe Dorin în curtea din spatele blocului. Se chinuia să smulgă din mâna unui puștan un tanc mititel pe care acela îl strângea cu disperare la piept. Când m-a zărit, l-a lăsat în pace pe băiețelul plângăcios și a venit spre mine. Am traversat șinele de tramvai, ieșind printr-o gaură din gardul ce împărțea strada în două, apoi am intrat în blocul de vizavi, am luat liftul până la ultimul etaj și de acolo am ajuns repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să mă îmbrățișeze pe dinăuntru, scot laptele și grișul și încep să îmi pregătesc un terci cald, amestec obosită în oala încinsă, sunt sfârșită, dar ura nu mă lasă să dorm, mă va trezi în fiecare minut, asemenea unui bebeluș plângăcios, îmi este foarte clar că nu voi mai dormi niciodată, niciodată nu voi mai închide ochii, așa va arăta de acum înainte fiecare zi din restul vieții mele. Deasupra oalei fierbând, încerc să mă gândesc la cât mi-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mormăia veșnica pomenire cu parfum de Ionel, Ionelule, nu mai bea băiatule. După vreo douăzeci de metri prin scheletele de brusture și ștevie, care le ajungeau până la brâu, se găsiră brusc pe buza gropii. Doi indivizi beți criță se izmeniră plângăcioși înspre sicriu: haidi parinti, cî-l pierdim pi Soliman. Ni-l furî popa Cășiulî. Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia, cî nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
clopoțelul de la intrare, iarăși pași pe scara de lemn, strigătul sacagiului, afară, imediat acoperit de zdrăngănitul roților butoiului pe piatra de râu cu care e pavată strada, tu, care odinioară luceai atât de vie, o voce de bătrân, uscată și plângăcioasă, aco perită imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându-se de pe un picior pe altul, cu ochii uscați, pe când eram în lume tu singură și eu, o voce de bătrân, insuportabil de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
imediat de flașnetă, o ușă deschizându-se, un plâns înăbușit, el, neavând ce face, schimbându-se de pe un picior pe altul, cu ochii uscați, pe când eram în lume tu singură și eu, o voce de bătrân, insuportabil de uscată și plângăcioasă, și el, așteptând în picioare, stângaci și aproape fără răbdare, nici măcar dându-și seama că întreaga lui existență a încetat pentru totdeauna să fie ceea ce doar el crezuse că e cu putință : un urcuș firesc și agreabil spre un binemeritat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
capodopera cu un vag „Ah, da - mulțumesc“. Făcu ghem rochia care fusese călcată cu multă grijă și o vârî în sacoșa adusă de Gabriel. Pe loc, Gabriel se duse la fereastră ca să-și ascundă lacrimile. Știa bine că tendințele ei plângăcioase o agasau pe Alex. Oricum, era foarte mâhnită din cauza zilei de naștere a lui Adam (sâmbăta trecută), total ratată pentru că Brian refuzase dorința copilului de a lua masa în oraș la Câinele în Goană, un hatâr pe care Adam îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prefăcea ninsoarea în viscol și clădea dune cât omul de înalte, acoperind și gardurile. Bucuria copiilor... Pe nou venita pe lume, cei doi părinți au botezat-o Ecaterina, inspirați de numele sfintei din calendar. Copila era sănătoasă, nu era deloc plângăcioasă, așa cum sunt de regulă sugarii. Timpul trecea, iar Ecaterina creștea și se dovedea foarte isteață. Cei ai casei o alintau, zicându-i Cătălina. îndată ce a început să vorbească și să lege cuvintele, a și prins a pune întrebări: - Ce-i
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
și țipînd ca din gură de șarpe că nu voiau să se despartă de mama pentru nimic În lume. Atunci mamele le arătau alți copii la fel de mici care veneau singuri la școală și se obișnuiau cu ceilalți În cîteva minute. Plîngăcioșii se uitau la acomodabili, Își asumau primul lor complex de inferioritate și se agățau din nou de fusta mamelor, zgîriindu-le În disperarea lor, căci nu voiau să se despartă În ruptul capului și erau hotărîți să nu le dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
culoarea caisei. Mark se înălța în visele ei, ca iarba bizonului după un incendiu în prerie. Un copil care, din milă, își alegea întotdeauna în echipă jucătorii cei mai slabi. Un adult care dădea telefoane numai când era beat și plângăcios. Ochii o înțepau, iar gura i se umpluse de cruste. Se uită în oglinda din baia de la etaj: buhăită și șubredă, cu claia de păr roșu ca o perdea de mărgele încurcată. Dar încă prezentabilă, în condițiile date. Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e un pic dolofană. Femeia asta e aproape sexy. — Dar nu vorbește ca...? — Și i-au greșit un pic fața. Știi ce vreau să zic? Expresiile sau de-astea. Sora mea râde la glumele mele. Asta e speriată tot timpul. Plângăcioasă. Apropo de ăștia de le sare repede muștarul. O bagi în sperieți foarte ușor. Clătină din cap. Ceva lung și tăcut îl străbătu. —Seamănă. Seamănă mult. Dar sunt la ani-lumină una de alta. Weber își făcu de lucru cu ochelarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care nu prea ceruse ajutorul nimănui, dintr-un perfecționism incurabil, și îmi era clar că eu eram depășită de situație. Așa că nu mi-a fost niciodată rușine să cer ajutor și, după câte un telefon de-al meu lamentabil și plângăcios, primeam sprijin din partea prietenilor. În perioada respectivă chiar că nu s-a pus problema să scriu, deși mai apucam din când în când, așa cum am spus, să mă ocup de chestiuni minore de-ale scrisului. Mira, de pildă, n a
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și guri încleștate. De la un balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele, și nu șovăielnic, ăă, șovăielnic se folosi prilejul spre a le reaminti cît de des în trecut se purtaseră, ăă, cu noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sandy. Și mă plictisesc să stau nemișcat prea des. — Mă plictisesc să merg tot timpul. — Ei bine, atunci o s-o iau încet, și o să mă prinzi din urmă cînd îți convine, spuse Lanark ridicîndu-se. — Mda! strigă Alexander, pe un ton plîngăcios. Tu trebuie să ai dreaptate tot timpul, nu-i așa? Nu lași pe nimeni în pace, așa-i? Trebuie să strici totul, nu-i așa? Lanark își pierdu cumpătul, își împinse bărbia și șuieră: — Nu-ți place deloc să vizitezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
21 DECEMBRIE Zi bună. Cu unele excepții... 1 Astăzi am avut o bucurie, una adevărată. O surpriză. Era și timpul, altfel aș fi zis că încep săsemăn bine de tot cu Amelia din Vanity Fair, iar azi ființele bune și plângăcioase sunt mai demodate decât unghiile lungi ale bunicii și ciorchinii ei de bucle de la ureche! Încă de când m-am trezit am văzut pe pereți, prin perdele, niște dungi oblice, luminoase, un joc de raze care mai mult clipeau decât sclipeau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
a pune capăt violențelor era să descopere măcar cauza a câtorva incidente. Se apropia de această descoperire, dar mai avea nevoie de timp. Timpul e ceea ce nu avem noi, Maggie. —Știu, domnule Miller, spuse Maggie, detectând nota de disperare aproape plângăcioasă din vocea lui. Maggie avu un puseu de vinovăție, din cauză că îi fusese încredințată această sarcină vitală și că nu-i dădea de capăt. Miller nu era doar un politician cu gura mare. În spatele acelei imagini de băiat de gașcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
prin junglă se îngusta și avea pete de nămol. Celor din echipă nu le plăcea asta și făceau mult zgomot, încercând să ocolească petele umede. În cele din urmă, unul dintre ei întrebă: — Cât mai este? Era puștiul. Adolescentul american plângăcios, cu pete pe față. Se uita la mama lui, o matroană masivă, cu o pălărie de paie largă. — Am ajuns? se văicări puștiul. Hagar duse degetul la buze. — Liniște! — Mă dor picioarele. Ceilalți turiști stăteau în jurul lor, un grup în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
fiecare dată când devenea fragilă ca o ceașcă de ceai, nu se putea abține să nu izbucnească În lacrimi. Iar acela era un lucru pe care Îl ura din toată inima. Nutrind Încă din copilărie un dispreț profund pentru femeile plângăcioase, Zeliha Își promisese să nu devină niciodată una din calamitățile acelea ambulante care Împrăștiau lacrimi și remarci răutăcioase oriunde se duceau și din care erau deja mult prea multe În jurul ei. Își interzisese să plângă. Până În această zi reușise, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de ce n-am observat latura asta a ei pînă acum? Se oprește În fața mea și zîmbește, iar mie mi se pune un nod În gît și ochii mi se umplu de lacrimi. O, Doamne, cînd oi fi ajuns așa o plîngăcioasă? Apoi, ea mă Îmbrățișează și Îmi trece prin minte că, deși nu e mama mea, nici ca Înlocuitor nu e de lepădat. Iar mie Îmi pare foarte, foarte rău pentru tot. Pe urmă, ne așezăm amîndouă. E prima dată cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
negru dantelat și i-a dat strălucire. Îndepărtându-se un pas înapoi pentru a-și privi opera, a trimis jucăuș o undă de lumină care a ondulat pulberea de stele și i-a dat viață. Așa s-au născut valurile. Plângăcioase și virgine,încercau cu sfioșenie să învețe primii pași. Dumnezeu le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le-a privit cu înduioșare și le-a trimis fiecăreia câte o rochie verde de smarald făcută din alge. Decorul a început să prindă culoare, din negru întunecat în picături de stele luminoase, mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a albastru și a viață. Valurile plângăcioase și desculțe în rochițele lor verzi au
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mișcătoare ce au format valurile, niște domnițe plângăcioase. Dumnezeu a luat apoi o picătură din lacrimile valurilor și, suflând asupra ei, a transformat-o într-o mireasmă de parfumuri. Mirosea a mister, a prospețime, a albastru și a viață. Valurile plângăcioase și desculțe în rochițele lor verzi au făcut o horă spre mijlocul cerului ca un ritual. Atunci Dumnezeu, pentru a le despărți, a aruncat o pată de culoare albastră. S-a iscat un vârtej de culoare și, din mijlocul lui
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în clasa a doua și învață bine. Avea, însă un defect foarte mare: era dezordonat! Acesta deranja obiectele din casa lui. Mereu se plângeau că nu sunt tratate frumos și că lui Andrei nu-i pasă de ele! Cea mai plângăcioasă era chiuveta, care spunea: Toți își curăță mâinile deasupra mea, eu rămân murdară și plină de microbi! Mmm!... sunt foarte furioasă! Bine, chiuveto, dar de mine ce zici? În mine își curăță tot corpul! replica cada. Vă gândiți doar la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]