214 matches
-
Gonzalv rămânea un diletant al arivismului, folosind instrumente de epocă romantică. Arhitectul observase, când intrase în birou, doi frați ai lui Conțescu, doi cumnați, care acum trecuseră în sufragerie, unde stăteau de vorbă cu Paulina. Conțescu avea o fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu însuși avu bunăvoința de a găsi proiectul foarte impresionant și de gust și felicită pe Hagienuș de achiziție. Însă Ioanide întinse, spre spaima bibliofilului, mâna să-și retragă desenul. - Banii! notifică el, și pe urmă. Hagienuș luă o față plângăreață de copil, întorcîndu-se ca spre niște martori către toți ceilalți. - Plătesc, domnule Ioanide, ce Dumnezeu?! Plătesc. Măjur pe ce vrei! - Pe Proteu! propuse răutăcios Suflețel. - Eu vreau banii mei pentru concepție, se încăpățînăarhitectul. Nu-ți iau mult. Zece mii de lei, cât
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
trebuie să fii omorâtă de asociația de protecție a animalelor. Toate astea mi le spui numai așa, numai pentru că micul hamster era al meu. Al tău te-a părăsit pentru că nu i-ai arătat nici un pic de dragoste. DOMNUL KOVACIC (Plângăreț): Jur că n-am vrut să-l omor. Nu aș fi vrut să fie ucis de mâna mea. Ar fi trebuit numai să-l bag în sperieți, pentru că și așa totul merge execrabil azi... DESIRÉE: Fă bine și îngroapă stârvul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
înghețată; a înțelege; învăța; înveți; de jale; lecui; lene; leziune; mamă; Marina; melancolie; mereu; minciună; minunat; mîhnire; mîngîiere; mîntuire; moarte; navă; neajuns; necaz, probleme; necăjit; neplăcere; nevoie; niciodată; noapte; nu prea; nuferi; oameni; oboseală; oricînd; osîndă; patimă; părinte; pătimi; pedeapsă; plîngăreț; prea mult; prieteni; problema; profesori; profund; prostie; pur; purtare; pustiu; puternic; puternică; rabzi; răceală; răni; răutate; regrete; săracii; sărăcie; schelet; simt; a simți; simțire; singur; soartă; sufletul; suspini; tăcere; te bucuri; tînjeală; a trage; a trauma; trăi; trăire; tristețea unui
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mare; milos; mîhnire; moarte; monoton; morocănos; mort; motiv; necazuri; neconsolat; neîmplinire; neînțeles; nenorocire; nenorocos; neplăcut; neputință; nevoi; nevoie mare; nevoie; ca niciodată; ca noaptea; nori suri; notă la mate; ochi; orb; se pare; pasiv; păcat; pămînt; pesimist; plăpînd; plictisit; plîng; plîngăreț; a plînge; port; posac; povară; privirea; prost dispus; pustiu; răvășit; rece; roșu; sărăcie; scaun; sincer; și singuratic; sistem de educație; smiley; somn; sorry; stare momentană; stare proastă; strigăt; a suferi; la suflet; sumbru; suportat; surprins; suspin; sfadă; tare; tata; tată
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
denunța caracterul aleatoriu și superfluu al scrisului, act prin care se ferește să renunțe la propria vocație de autofagie și evită mirajul exaltant al creației. Cioran nu-și extrage plăcerea doar din pură lamentație, el nu se limitează la protestul plângăreț al resentimentului, pentru ca, iată-l spunând: "mă nimicesc, este ceea ce vreau; așteptându-mi sorocul... respir, respir în felul meu. Într-o zi, cine știe, poate c-ai să cunoști și tu această plăcere de a ochi o idee, de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în astfel de cazuri, îndeamnă pe creștini la a oferi acestora o sumă mică pentru a scăpa de circul pe care-l fac unii dintre aceștia când cer milostenie: „Negreșit nu-i folositoare dărnicia acestei slujiri celor care alcătuiesc cântece plângărețe, ca să moaie inimile femeilor, nici celor care fac din infirmitățile trupului lor și din răni prilej de neguțătorie. Acordarea de ajutoare acestora ajunge prilej de răutate. Lătratul unora ca aceștia trebuie potolit cu câțiva bani; trebuie, însă, să arătăm milă
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
de muzică? Fie muzică afgană de prin fonoteci sau, la un moment dat, producătorul belgian a venit cu un chitarist de jaz, care a văzut filmul și în mod absolut gratuit mi-a făcut o bandă sonoră. Oribilă, cu acorduri plângărețe. Nu e nevoie de muzică, muzica este deja o manipulare. De ce să pui muzică în ceea ce e presupus a fi real? Ca să sublinieze o emoție, ca și cum emoția aia ar fi șchioapă și nu merge singură? Sau alte convenții, de exemplu
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
se ducea în treaba ei. Cosașii și greieri își făceau de cap în ierburile, de multe ori necosite. Ici, colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din gât și tremolouri, cu glasuri plângărețe, invocând divinitatea să primească sufletul celui dus în altă lume. Totul era calm, frumos, liniștit, cu aerul acela îmbălsămat. Aici era raiul nostru, aici ne jucam de-a ascunselea sau de-a hoții și vardiștii; uitam că în sinagogă se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
multiplele grimase. Ceea ce este natural în teatru este culmea artificialului. Totul este studiat, în arta comediantului, expresia figurii, gesturile și atitudinile, timbrul și modulațiile vocii, strigătele, tăcerile. "Dar cum? se va spune, întreabă omul cu paradoxul, aceste accente atât de plângărețe, atât de dureroase, pe care mama aceasta le smulge din măruntaiele ei, și din cauza cărora ale mele sunt atât de profund zguduite, nu sentimentul prezent le produce, nu el inspiră disperarea? Deloc; și dovada este că ele sunt cântărite; că
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ființei umane: S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plângăreț, Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bătaie de inimă. — Salut, Darren, zise Logan și-și puse piciorul În ușă. Astfel Încât să nu-i poată fi trântită În față. — Te superi dacă intrăm iar? Ce dracu’ vrei acum? — Darren? Era o voce de femeie, ascuțită și ușor plângăreață. — Darren, sunt polițiști În grădina din spate! Ochii lui Darren se ațintiră asupra ușii deschise de la bucătărie și apoi din nou asupra lui Logan. — Darren, se auzi iarăși vocea femeii. Ce ne facem? Umerii tânărului se lăsară În jos. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Inspectorul Își Încheie la loc haina. — Bine, Logan, tu vii cu mine. Și plecară. Agenta Watson privi ușa Închizându-se În urma lor cu o grimasă nemulțumită. Simon Rennie Ticălosul se insinuă lângă ea. — Vai, Jackie, zise cu un accent american plângăreț. Ești așa mare și specială. Mă aperi tu dacă se-ntoarce nenea ăla rău? Ba chiar flutură și din gene. Câteodată ești așa un idiot. Se grăbi În bucătărie să facă un ceai. Agentul Rennie rânji pentru sine În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cu pieptul gol, spre amplasamentele antiaeriene ale căror tunuri cercetau cerul. Deja o linie luminoasă se ivi dinspre pagoda Lunghua, de parcă japonezii porniseră un joc de artificii ritualic. Zgomotul făcut de acest tun singuratic străbătu aerodromul, acoperit curînd de zumzetul plîngăreț al unei sirene de alarmă aeriană. Claxonul de deasupra casei paznicilor din lagărul Lunghua reluă mesajul, cu un duduit aspru care Îi sfredeli auzul lui Jim. Emoționat de perspectiva unui raid aerian, Jim se uită spre cer prin acoperișul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ar trebui să porți albastru cât mai des. Ce-ar fi să tragem o linie peste ceea ce s-a petrecut alaltăieri? Mi-e rușine de mine Însumi. Apropierea ta m-a amețit și probabil că m-am comportat ca violatorul plângăreț. N-am mai fost cu o femeie de peste două luni. Nu că asta ar justifica faptul că m-am purtat ca un animal. Vrei să mă Înveți cum să mă Îndrept? Annette spuse: —Destul. Ajunge. Mă faci să plâng din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei, cât și lui. Fără Îndoială că de data asta distrusese totul pentru totdeauna. Dar Annette Începu să-i mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce, care Îi Înfioră pielea. Și spuse: —Violatorul plângăreț. Apoi șopti: —Taci, copile. Și Îl Întrebă din nou dacă avea cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să vorbească. Dar ea se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îmbine cele două părți ale radioului care căzuse dimineață și se dezmembrase, soțul ei a părăsit-o. A venit la mine să-mi ceară sfatul. —Alinătorul inimilor sfărâmate, spuse Nina cu un glas care se voia sarcastic, Însă suna aproape plângăreț. Sfântul patron al văduvelor de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gândit la noi. Și schimba subiectul. A avut un amant, un căpitan australian Înalt, cu o mână de lemn și cu un nume rusesc, Serafim. Mi-au explicat odată că vine din ebraică, de la „serafim“. Apoi a avut un bancher plângăreț care a luat-o cu el În Canada și acolo a părăsit-o. La urmă mi-a trimis o scrisoare din Toronto, În poloneză, pe care am fost nevoită s-o dau la tradus, n-a reușit niciodată să Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ultimul timp. M-am ridicat brusc. — Eu am plecat. Danny se propti în fața mea. —Ba nu pleci nicăieri. Nu fi caraghioasă. Vreau să cunosc toate prietenele Mariei. Iar despre tine am auzit că-ți plac jocurile. Maria, pe un ton plângăreț, din bucătărie: N-o încuraja! — Dar ce au jocurile? îi răspunse Danny. Nu am mai jucat un joc de când aveam 11 ani, dar pot înțelege de ce îi plac. În cazul ăsta, ce păcat că nu am nici unul, altfel ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
luminând tapetul cu motiv floral discret și ilustrațiile cu peisaje marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino să te întinzi, Jenny“ - zicea el - „pernele sunt umflate și moi, cearșafurile sunt răcoroase și proaspete, plapuma ușoară și învăluitoare“. — Vrei să tragi un pui de somn? mă întrebă Ed cu blândețe interceptând schimbul telepatic dintre mine și pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-i cădea peste urechi. - „Sunt domnul de la Societate”, se prezenta copilul de o comică drăgălășenie, sub masca severă a chipului, apoi deschidea registrul și cerceta prin ochelari, o pagină goală, cu multă luare aminte. - „N-avem bani”, spunea cu glasul plângăreț, frățiorul, imitând pe maică-sa. - „Bine”, răspundea liniștit încasatorul, „dacă n-aveți bani ridicăm mașina de cusut”. - „Domnule de la mașină”, se văita celălalt copil, pălmuindu-se peste obraji și bocindu-se ca mă-sa, „domnul Trotzky zicea că vineri seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fruntea și Își Întoarse privirea de la cuvintele de pe ecran. — Nu cred că se poate discuta cu tipul ăsta, spuse Beth. Nu cred că te poți Înțelege cu el. N-ar fi trebuit să-l superi, spuse Harry pe un ton plângăreț. De ce l-ai supărat În halul ăsta, Norman? — Trebuia să-i spun adevărul. — Dar ai fost atât de rău cu el și acum s-a supărat. — N-are importanță că e supărat sau nu, interveni Beth. Harry ne-a atacat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și se stinseră. Rămăseseră numai luminile roșii, intermitente, ale alarmelor. Norman se Întoarse spre el. — Oprește-te, Harry! — Ce tot vorbești acolo? strigă el cu o voce plângăreață. — Știi foarte bine ce vorbesc, Harry. — Ba nu știu! — Ba da, știi, Harry. Despre tine e vorba, Harry, spuse Norman. Tu faci asta. — Nu, greșești. Nu eu! Îți jur că nu sunt eu! — Ba da, Harry, spuse Norman. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
întâi. Și pun pariu că au jacuzzi în baie. Mama m-a luat în brațe. Într-un târziu, m-am oprit din plâns. — Vrei să te ajut să pui hainele la loc? am întrebat-o pe mama cu o voce plângăreață. Când am spus asta, mama a părut serios îngrijorată. Te simți bine? a zis ea îngrijorată. Da, am spus eu. Sunt bine. —Ești sigură? m-a întrebat ea încă neconvinsă. Da, am insistat eu puțin enervată. Chiar mă simțeam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]