219 matches
-
toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse Pinky și plecă. Era foarte plângăreț în ziua aceea, nu-i așa? Cine s-ar fi gândit că va avea vreodată curajul să plece de acasă și să se urce într-un copac? Pentru scurt timp, fratele său dăduse dovadă de caracter și acum dădea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ar trebui să porți albastru cât mai des. Ce-ar fi să tragem o linie peste ceea ce s-a petrecut alaltăieri? Mi-e rușine de mine Însumi. Apropierea ta m-a amețit și probabil că m-am comportat ca violatorul plângăreț. N-am mai fost cu o femeie de peste două luni. Nu că asta ar justifica faptul că m-am purtat ca un animal. Vrei să mă Înveți cum să mă Îndrept? Annette spuse: —Destul. Ajunge. Mă faci să plâng din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ei, cât și lui. Fără Îndoială că de data asta distrusese totul pentru totdeauna. Dar Annette Începu să-i mângâie ușor, cu degete moi, părul și ceafa, până când Îl străbătu un tremur dulce, care Îi Înfioră pielea. Și spuse: —Violatorul plângăreț. Apoi șopti: —Taci, copile. Și Îl Întrebă din nou dacă avea cumva vreo picătură de votcă. Fima se Îngrijoră că Îi era frig. Se strădui să-i aranjeze hainele, cu mișcări neîndemânatice. Și Încercă să vorbească. Dar ea se grăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Îmbine cele două părți ale radioului care căzuse dimineață și se dezmembrase, soțul ei a părăsit-o. A venit la mine să-mi ceară sfatul. —Alinătorul inimilor sfărâmate, spuse Nina cu un glas care se voia sarcastic, Însă suna aproape plângăreț. Sfântul patron al văduvelor de paie. Încă puțin și va trebui să primești numai pe bază de programare. Porni către bucătărie și scoase din sacoșă o pungă plină de spray-uri și lichide de curățat, pe care le așeză deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
gândit la noi. Și schimba subiectul. A avut un amant, un căpitan australian Înalt, cu o mână de lemn și cu un nume rusesc, Serafim. Mi-au explicat odată că vine din ebraică, de la „serafim“. Apoi a avut un bancher plângăreț care a luat-o cu el În Canada și acolo a părăsit-o. La urmă mi-a trimis o scrisoare din Toronto, În poloneză, pe care am fost nevoită s-o dau la tradus, n-a reușit niciodată să Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
văzut. Trebuie să mai așteptăm cel puțin o jumătate de oră. După ce trecu și aceasta jumătate de oră, Pennons raportă, cu dezamăgire în glas: - Nimic! Domnule căpitan, pesemne c-a reușit să se strecoare... În telecomunicatoare răsună deodată o voce plângăreața: - Și acum ce ne facem? Grosvenor avu sentimentul că vorbele astea exprimau îndoielile și neliniștile tuturor oamenilor aflați la bordul navei. 21 Se lăsase o tăcere grea. Mai-marii navei, de obicei atât de guralivi, păreau să-și fi pierdut graiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
uită în vitrine, nu se dă pe gheață și nu bate copiii, nu se duce la circ și e vesel, dacă are de ce să fie, și niciodată nu-și ține banii ascunși sub pernă (ci într-un burdușel de miel plângăreță.“ Ce-i acela burdușel? Taci și-ascultă! „Un lup cocoșat nu-și face dușmani (fiindcă nu mai are pe cine-și face dușmană, cântă la pian și la vioară. Când e zi de sărbătoare își ia copiii și-i duce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
ceea ce motiva lipsa din grup a lui Tomiță. Uite-așa începu expediția la Peștera Liliecilor. Fără prea multe mofturi, fandoseli și alte marafeturi cu care erau obișnuiți din alte ocazii. Drept e că erau oameni serioși cu toții, nu niște mucoși plîngăreți de care găsești cu duzina pe toate drumurile, cît ai scăpăra un chibrit. Ziceți poate că Bărzăunul era mai mic decît ceilalți și nu prea se putea pune mare bază-n el? Aș! Nici vorbă! Pot spune așa ceva doar miopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver nichelat, pe care-l luase de la Patricia Hardie. Nu adormi cu adevăratelea. Fu cuprins de o somnolență, ca o oboseală copleșitoare, prin care răzbăteau unele zgomote. Zgomote care se rezumau la o litanie monotonă, plângăreață, sunetul propriei sale voci înregistrate, care repeta fără încetare: Nu-s bun de nimic. Nici o fată n-o să vrea să se mărite cu mine. Lumea mă urăște. La ce bun să mai trăiesc? Nu-s bun de nimic. Nici o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Curtin. Ochii i se luminară cu un fel de apel mut. Prințul șovăi, apoi spuse: ― Maiestate, aceste ședințe de cabinet încep să intre într-un tipar. Toți tăcem în timp ce Maiestatea Voastră ne dondănește. În ultima vreme ați avut mereu tonul plîngăreț al unei neveste care, după ce a cheltuit toți banii soțului, îl ocărăște că nu are mai mulți. Împărăteasa nu înțelese imediat implicațiile acestor vorbe. Era atît de deprinsă ca vărul ei să-i vorbească astfel în particular, încît n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
somnului ea va fi hrănită cu suc de portocale amestecat cu diverse alte substanțe nutritive. 6. O senzație de panică surdă, ca atunci când asiști la o înmormântare, își furișa în mine ecourile echivoce. Iar printre ele glasul lui Petru, subțire, plângăreț, tremurător, suna ca un flaut trist. Odată cu venirea lui apăruse un blocaj, din ce în ce mai sever. Exprimându-l cam brutal și admițând câteva excepții, l-aș putea defini ca pe un divorț între conștiența și existența mea faptică. Dezacordul acestor două planuri
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toți. Aveau să-l omoare. Avea să moară, pur și simplu. Lasă-mă-n pace. O să mi se facă rău. Lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace, lasă-mă-n pace... — Of, bine, spuse Pinky și plecă. Era foarte plângăreț în ziua aceea, nu-i așa? Cine s-ar fi gândit că va avea vreodată curajul să plece de acasă și să se urce într-un copac? Pentru scurt timp, fratele său dăduse dovadă de caracter și acum dădea înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
greu îi? (încearcă să ridice sacul, abia îl poate mișca. Codârlic scoate capul la malul lacului) CODÂRLIC: Stăi, bre, ce vrei să faci? DĂNILĂ: Ptiu! Trăsnite-ar să te trăsnească! Tot nu-ți ajunge? Iar mi-ai venit plocon? CODÂRLIC (plângăreț): Măi omule, a zis mai-marele nostru, Săcăluș, că-mi taie coada și mi-o bagă pe gât... Vai de sufletul meu... (iese, trage după el un buzdugan) DĂNILĂ: Da' ce târâi după tine? Ce-i cu buzduganul acela? Mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lui Meryl Streep, în care toată lumea locuiește în suburbii, poartă haine demodate și nu pricepe ce s-a întâmplat cu relația lor de cuplu. — Acum n-o să se mai întoarcă la mine, i-am spus lui Julie cu o voce plângăreață ceva mai târziu, când a băgat capul pe ușă. Sunt atât de tristă. L-am sunat și mi-a spus că pleacă din oraș. —Nu-nțeleg de ce te-ntorci în timp, când deja ai avut parte de destule necazuri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
și de Mopsy, care, evident, neavând nici o idee originală, se mulțumește să execute ceea ce i se ordonă. —Gata, mi-ajunge, zice Davey. Mă duc să mă culc. —Davey, te rog eu, nu mă lăsa baltă, îl implor pe un ton plângăreț. Ideea scăldatului la miezul nopții îmi pare dintr-odată nemaipomenită. Este o noapte minunată și apa era după-amiază destul de caldă, iar acum trebuie să fie numai bună. Dar nu vreau să fiu ca măgarul între oi în mijlocul acestor tăntălăi idiotizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nici Cronicarul, nici Eterna, nici moșneagul ăsta... când totul era normal. Totul era limpede! Am curmat mai multe vieți pentru mai puțin. De ce a trebuit să moară? De ce m-ai pus să fac ce am făcut? Vocea mea era aproape plângăreață și se auzea numai în urechile mele, de parcă creierul meu, încărcat cu atâtea lucruri pe care nu le putea înțelege, vroia neapărat și cu orice preț o cale de ieșire din acest labirint lipsit de logică. De ce se petreceau lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
întrerupt soneria. Amicul nostru s-a trezit ca de obicei, la insistențele vecinului de pat, dar a constatat dispariția ceasului abia seara când voia să-l întoarcă: - Băi, să nu spuneți că chiar l-ați aruncat! - se lamentă cu glas plângăreț Stelică. Noi tăceam chitic, hotărâți să nu divulgăm numele salvatorului! - Bine bă, dacă așa credeți voi că e corect! Tot voi o să fiți în pierdere că eu oricum nu mă trezeam, așa că ... ce să mai zic ... asta e ... în seara
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
ceea ce am auzit, imaginat, dedus, eu, cronicarul, voi alcătui ad usum Delphini următoarea narațiune, cât de cât obiectivă, pe care la un moment dat mă tem că o voi Înlocui, fie cu propria mea tăcere, fie cu propria mea voce plângăreață. Curând după plecarea lui Daniel, un observator, Cătălin, după unele opinii, Gimmi după altele, ar fi atras atenția colectivului asupra pericolului pe care Mihnea Îl reprezenta pentru ei toți, atât prin mersul lui debusolat, de colo-colo, cât și prin tentația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar am ignorat-o. — Nu e așa de rău pe cât sună, am pledat eu. Nu sună deloc rău. îmi doream ca Helen să dispară. —E inofensivă, nu dă dependență și toată lumea ia, i-am explicat eu mamei pe un ton plângăreț. —Eu nu iau, s-a plâns Helen. Ce bine ar fi să am ocazia! — Nu cunosc pe nimeni care să ia cocaină, a zis mama. Nici una din fetele prietenelor mele n-a făcut așa ceva. Mi-am înăbușit furia care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
părea că nu mai are decât vreo două-trei ceasuri de trăit și sunt convins că numai datorită încăpățânării olandezului a scăpat cu viață. N-am cunoscut în viața mea un bolnav mai dificil. Nu că ar fi fost pretențios sau plângăreț. Dimpotrivă, nu se văicărea niciodată, nu cerea nimic, tăcea tot timpul, însă nu părea să privească deloc cu ochi buni îngrijirile care i se dădeau. Întâmpina toate întrebările - cum se simte sau de ce ar avea nevoie - doar cu un rânjet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să se lupte și cu o duzină de negri neînarmați având drept singur ajutor revolverul. Uneori dna Nichols își trimitea la hotel fiica - un copilaș palid și posac, de vreo șapte anișori: Te caută mama, zicea ea pe un ton plângăreț. — Bine, draga mea, răspundea căpitanul Nichols. Se ridica imediat în picioare și-și însoțea fiica. Presupun că era un exemplu foarte drăgălaș al triumfului spiritului asupra materiei, așa că digresiunea mea are cel puțin avantajul unei morale. XLVII Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aruncat o privire ironică și trufașă, de parc-ar fi spus: „Știi ce, las-o baltă cu rahaturile astea...“ Era ca și când sub dis perarea ei circumstanțială încă ar fi subzistat o mare putere întunecată. Imediat, însă, a revenit la tonul plângăreț de mai-nainte: „Ce spui, îmi pui o pilă? Pot să sper ceva?“ I-am explicat că sunt un amărât de funcționar, angajat de două luni acolo, că n-am nici o legătură cu nimeni din conducere. Era purul adevăr. N-
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lama În ochi. — Sunt Bargello. Mă aflu aici din motive ce țin de datoria mea. Și de a dumitale, dat fiind că ai fost ales prior și, pentru două luni, vom depinde cu toții de domnia ta. Glasul omului căpătase un ton plângăreț, În timp ce căuta să se ițească În toată modesta sa statură. Dante se aplecă spre el, Încercând să Îi citească trăsăturile chipului, ascunse sub coif. Prin crăpătura În formă de cruce se Întrezăreau un nas pronunțat și doi ochi mici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i se revărsa În minte. Simți că se poticnește Într-o piedică neașteptată, care fu cât pe ce să Îl răstoarne cu picioarele În sus. Întins pe jos, era un bărbat ghemuit, care Încerca să Îl rețină cu un glas plângăreț. Avea capul În parte Învelit În zdrențe, ca pentru a-și acoperi cine știe ce desfigurare imundă. Un bănuț, și o să-ți dezvălui soarta dumitale! — Ce? Iarăși? Dante Îl Îndepărtă cu piciorul, aruncându-i câteva vorbe grele. Îi cunoștea mutra, Întrucât Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ca muștele pe hoitul unui cal. Pelerini prefăcuți, șchiopi prefăcuți, diformi prefăcuți, orbi prefăcuți, luptători Întorși din cruciadă prefăcuți, amestecați cu diformi adevărați și cu șchiopi adevărați, cu nebuni adevărați și cu ocnași adevărați, adunați laolaltă Într-o armată de plângăreți, predicatori aventurieri, vestitori de miracole, oameni fără rost și fără alt scop decât acela de a scormoni În vremurile tulburi. Însă nu s-ar fi gândit niciodată că erau Într-un număr atât de mare. Iar În nord, pe timpul călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]