255 matches
-
nici o țiitoare, și n-a putut să doarmă. 19. În revărsatul zorilor, însă, împăratul s-a sculat și s-a dus în grabă la groapa cu lei. 20. Și apropiindu-se de groapă, a chemat pe Daniel cu un glas plîngător. Împăratul a luat cuvîntul, și a zis lui Daniel: "Daniele, robul Dumnezeului cel viu, a putut Dumnezeul tău, căruia Îi slujești necurmat, să te scape de lei?" 21. Și Daniel a zis împăratului: "Veșnic să trăiești, împărate! 22. Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
sinistru și impunător, care nu era în nici un caz atenuat de prezența unei bisericuțe ascunse în stânga, după niște copaci, și un cimitir neîngrijit ce se întindea dincolo de un vechi gard de fier ruginit. Eva scrută locul cu privirea de lângă salcia plângătoare și tocmai se pregătea să-și părăsească adăpostul, când ferestrele franceze se deschiseră și un bărbat ieși pe terasă cu un binoclu, uitându-se lung prin el înspre Eel Stretch. Bărbatul purta o sutană neagră, cu guler alb. Eva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
situație. Iată-l acum pe el ajuns în fața mea, ca să fie ajutat. Nu am fost niciodată superstițioasă până acum. Plutim pe Lacul de Vest. E o toamnă aurie. Trestia e deasă și a ieșit papura. Digul e mărginit de sălcii plângătoare. Frunze de lotus acoperă, pe anumite porțiuni, lacul. Printr-un pod, sunt legate de țărm pavilioanele în diverse stiluri construite în timpul dinastiilor. Locul e ornat cu stânci și e înconjurat de plopi, piersici și caiși. Faimosul Pod Rupt e construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
până la Poarta Chinei, Omar n-a văzut decât livezi dese și pâraie repezi. Apoi, ici și colo, avântarea unui minaret de cărămidă, o cupolă cizelată de umbră, albeața unui zid de foișor. Și, pe malul unei bălți dezmierdate de sălcii plângătoare, o femeie goală care se scălda, cu părul În bătaia părul vântului arzător. Oare nu această viziune de paradis a vrut s-o evoce pictorul anonim care, cu mult mai târziu, s-a apucat să ilustreze manuscrisul Rubaiatelor? Oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
astrul nopții, un corn plăpând la acest sfârșit al lunii chawwal. De cum s-a Îndepărtat de vila cadiului, nu Înaintează decât pe dibuite, se poticnește de câteva ori, se agață de tufișuri, primește În obraz mângâierea aspră a unei sălcii plângătoare. De-abia ajuns În odaia sa, aude o voce, un dulce reproș: — Te așteptam mai curând. Pentru că se va fi gândit atâta la această femeie, crede acum c-o aude? Stând În picioare În fața ușii Închise Încet la loc, caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ne-a explicat iarăși Pintea. Se pare că n-avea destul. Probabil de aceea era mereu albă ca varul și așa de subțirică și moale, că ai fi putut s-o frămânți. Enăchescu pășea cum ar fi pășit o salcie plângătoare, bineînțeles, dacă așa ceva ar fi fost posibil. Era minunat de frumoasă și vorbea abia susurat, pesemne ca să nu-și pună sângele în pericol. Când trebuia să răspundă, se scula în picioare, deși profesorii, după ce îi puneau întrebarea, îi propuneau imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
flori. Însă, per ansamblu, scorul îi este net favorabil. Spre deosebire de cocalarul ăstălalt gras, din pat. Cârnatul ăsta mizantrop, trasează mai degrabă o problemă, decât o soluție! Ca și cum ar fi recepționat conștient ofensa, Sile geme deodată sumbru, gâtuit, vibrant, persuasiv și plângător; și se scutură violent, în transă, convulsionându-și epileptic membrele și înțepenindu-și degetele de la mâini, ca niște gheare! Hait! Ia vezi! Vezi...! Pericol! Delirium tremens! Boala lu' Spiridon! Sindromu' lu' Calache! Fii cu ochii ficși, pe hahaleră! adaugă Fratele
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fie vară, aceeași temperatură ambientă: Minus un grad Celsius...! În curtea bisericii, lipită de construcția medievală a clopotniței (care data din vremurile Voievodului întemeietor al orașului), o salcie bicentenară te ducea cu gândul la dimensiunile Frasinului Iggdrasil. Sub crengile ei plângătoare, pitulată, veghea căsuța enorială veche, ca o călugăriță modestă, cu toate ferestrele cernite. Pășind împreună cu ceilalți, pe portița scârțâitoare, care nu se încuia niciodată, Sile ocolește unul dintre parii pentru rufe, încoronat apotropaic cu o tigvă de cal sau de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
câte două perechi de palme zdravene, iar pe urmă le zise supărat: ― Acu să-mi spuneți cine a furat porumbul arendașului? ― Spuneți, măi băieți, spuneți degrabă, să nu vă mai zdrobească oasele de pomană, adăugă primarul cu glas părintesc și plângător. Trebuie să-mi găsiți pe hoți din fundul pământului, altminteri e foc mare, că voi trebuie să-i știți de n-oți fi cumva chiar voi... Iacob Mitruțoiu, cel mai bătrân și gârbovit puțin, cu urmele degetelor plutonierului pe obrajii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și... ― Apoi acu mai ai răbdare și dumneata, că-ți vine acasă băiatul cel mare de la oaste și are să ia el cârma, făcu Dragoș, căutând s-o liniștească. ― Of, măcar de I-ar aduce Dumnezeu! bâlbâi femeia cu glas mai plângător. Dar văd că alții au venit și lui Petrică nu-i dă drumul și nu vine și, Doamne, mult mă mai chinuiesc singură, și multe lacrimi vărs, și nu știu ce am păcătuit de m-a bătut Dumnezeu așa de rău... ― Vine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și pace, învoielile făcute, numai muncile nu le-a început încă. Îi era frică de ziua de mâine, pentru că bestiile astea turbate nu merită nici o încredere. ― Cum să fiu calm, domnule, când îi cunosc cum îi cunosc eu? strigă Ștefănescu plângător. Dumneata ai jandarmii colea, sub streașină. Eu nimic, sunt singur cu bietele fete la cheremul tâlharilor. Cerui generalului Dadarlat măcar un pichet de soldați pentru paza copilelor, cel puțin. Aș! Nu poate. Nici la moșia lui n-are decât o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trecând după tejghea, adăugă: Mă Spiridoane, tu ești bețiv și oropsit, dar tot parcă ai mai multă minte ca ceilalți, că barem nu te mai ostenești de pomană! Țăranul, slăbănog și bătrân, își potrivi o mutră mai amărâtă și zise plîngător: ― D-apoi că alții mai beau și de bine, dar eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a pornit focul? ― Apoi întîi ardeau numai stogurile de paie și clăile de fân, dar pe urmă au luat foc și acareturile, că bate nițel vânt, nu tare, ca ș-aici... Logofătul apăru îmbrăcat. Din casă îl petrecu glasul nevestei, plîngător: ― Ia seama, Leonte... Fii mai lăsător și nu te înfurci cu oamenii, că-i știi cât sunt de oțărîți acuma și... Porni cu primarul și cu straja, fără să întrebe nimic. Numai după câțiva pași, zise șovăind: ― Ce zici, dom
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oameni. Nu mai spuse nimic, mulțumindu-se a întoarce spatele cu dispreț. De altfel, nici țăranii nu-l mai luară în seamă, căci primarul Pravilă, auzind că mulțimea a dat buzna în cancelarie, sosi într-un suflet, galben, speriat și plîngător: ― Ce-i cu voi, măi creștini? Nu v-ajunge să vă războiți cu boierii de-ați început și cu statul? Ați nebunit, oameni buni, ori nu mai aveți mult? Trifon Guju, însă, sări, înfruntîndu-l: ― De ce-ai ascuns porunca lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise tânărul Iuga bucuros de întîlnire. Ce-i pe la noi? Spune, spune repede, că dumneata nu se poate să nu știi! Cosma Buruiană nu voia să-i mărturisească numaidecât că el a fugit înainte de a se fi întîmplat ceva. Mai plângător ca de obicei, răspunse totuși: ― Păcatele noastre, coane Grigoriță! Pârjol și prăpăd!... Uitați-vă, așa am scăpat, cum mă vedeți! Când vă spuneam eu că țăranii noștri sunt câini, dumneavoastră mă batjocoreați și nu credeați... Și iată, nicăiri n-au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru energia ce o desfășură, coborî din trăsură și se apropie de mulțimea prosternată, strigând și el, dar cu o milă oficială în voce: ― Ce-ați făcut, nenorociților! ― Iertați-ne, dom'le prefect!... Fie-vă milă! gângăviră sute de guri plângătoare. ― Vă pare rău de ce-ați făcut? continuă prefectul. ― Păcatele noastre!... Milă și îndurare! plânse corul în genunchi. După ce le puse în vedere că vor trebui să plătească toate pagubele până la un ban și că cei ce se vor dovedi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de câteva ori cu aer proaspăt, gâfâind cuvinte de revoltă, până ce dădu cu ochii de tânărul preot care rămăsese înlemnit lângă intrarea bisericii. ― Bine, părinte, cum ați putut îngădui asemenea nelegiuire?... Bietul Grigoriță! Are să fie zdrobit când... Preotul se scuză plângător. Toate s-au petrecut așa de năprasnic, că nici el, nici nimeni n-a putut interveni. Ulterior a aflat și dânsul că niște oameni din Amara ar fi fost ațâțătorii relelor și le-ar fi săvârșit chiar pe cele mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
întrucât așa ceva nu era permis). Dormitorul era un loc bizar, deși nu chiar atât de înspăimântător ca dormitoarele mari în care, în primii ani de școală, plângea noapte de noapte până adormea. Scările și palierele, încețoșate de mica ei fantomă plângătoare, pătate de lacrimile ei, îi păruseră întotdeauna a fi locuri sinistre, bântuite de stafii, deși toate acestea se topiseră acum în aburul maroniu al trecutului. Oare tristețea ei viitoare făcea ca totul să-i apară atât de tulbure și nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau câteva gravuri în lemn reprezentând sălcii plângătoare, curbate. Domnea o tăcere intensă, dincolo de care se auzea doar fâșâitul unui automobil care trecea pe șoseaua de la capătul grădinii, pe unde se plimbaseră părintele Bernard și John Robert. Cu o discretă privire piezișă, Alex își observa imaginea reflectată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu. Te iau de nevastă nu dintr-o obligație, ci numai pentru că te iubesc. Și atunci, dacă te iubesc, ce rațiune mă silea să rup legătura noastră? ― Dor, fii bun, nu mai stărui, mă ruga ea cu o voce duioasă, plângătoare. Te cred, cred tot ce-mi spui. Ce mai vrei? Îmi dau seama că mă iubești mult. Merg până acolo și-ți spun că nu există oameni de onoare care să repare prin căsătorie o greșeală, dacă nu-i îndeamnă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
față: "Vecine, tot mai bine e să pun abțibild pe geam decât să merg la biroul ăla al dumitale de care mă înfiorez toată". Am uitat să spun că vecinul meu lucrează la Asociația funerară de ajutor pentru înmormântare Salcia plângătoare în care încasează cotizațiile membrilor și e mândru de locul lui de muncă: "dar de ce să mă înfiorez", mi-a spus, "câștig un ban și nu trebuie să-mi lipesc pe geamuri cocoși și găini pe degeaba și să-l
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la școala Alsacienne, una dintre cele mai elitiste din capitală. Cele trei uzine amenajate de Pierre Bertheau la Yvry-Port regrupează aproximativ 75 de apartamente. Ele utilizează aceleași materiale, structuri de aluminiu pentru împrejmuiri, planșee pentru circulație, bambuși, mentă și sălcii plîngătoare pentru grădini. Renovarea a fost făcută respectîndu-se structura și aspectul exterior al clădirilor industriale existente. Regăsim amenajările caracteristice cartierelor la modă din Paris, cu punerea în scenă, oarecum eco-muzeistică, a trecutului muncitoresc. Plăcile emailate care au încă înscrise punctele de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale făcătoare de minuni. Apoi șezură amândoi în umbră, Domnul cugetând la tatăl său din cer, și Sfântul Petrea ascultând pe cugete doina isvorului plângător. Când se sculară spre a merge mai departe, zise Sf. Petrea: " Doamne, fă ca acest isvor să fie, ce-a fost mai 322 {EminescuOpVI 323} înainte". - "Amin"! zise Domnul ridicând mâna sa cea sfântă, după care apoi se depărtară înspre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să spună bătrânul cu atâta iritație. - Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol. - Ce e, Costache, spune-mi mie, fără să faci sforțări, îlîntrebă acesta cu compătimire. Bătrânul, cu o tremurătură de furie a întregii fețe, aproape comică, zise plîngător: - Pu-pungași... mă-mă-mă pândesc să să mă fure... să mămoștenească pîn-pîn-n-am murit... să-i dai afa-afară pe toți, pe toți, să nu văd de-decît pe fe-fe-tița mea și pe Felix, vreau să-i dau fe-fetiței mele ce-i al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător: - Banii, babanii, pu-pungașule! Apoi deodată se prăbuși la pământ. Stănică vîrî bine pachetul sub cămașă, spre pântece, privi pe fereastră și ieși prin salon și prin ușa gotică. În curte nu era nimeni și nici pe stradă. Intră calm în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]