37,317 matches
-
este totuși ceea ce este. E trist dar adevărat. Bărbații, cei mai buni nu-și arată rănile, trag consecințele. Nu urăsc femeia, ci pe celălalt bărbat. Rezolvă lucrurile între ei. Niciodată nu-și aruncă durerea lui unei femei în obraz. Sau plâng pentru iubire, nu din autocompătimire. Totul la ei e îmbibat de plâns, cămașa, tâmplele, ceafa. Ochii sunt goi și durerea s-a scurs din ei. Trebuie să-ți întorci privirile, să nu-i mai vezi. Unii bărbați sunt îngeri. Poartă
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
cu fluidul spiritual: „ce mult mă schimbă așteptarea / stau așa - jalnic amestec de limfă și sânge - în mijlocul / unui sentiment dăruit mai mult suferinței / până vine - candid posesivă - Ioana și vorbește / vobește, îmi spune adevărul în față / nu mă cruță deloc / plânge [...]"(loc pentru altul) Nu știu dacă această poezie nu va părea multor români cumva prețioasă, patetică chiar, întrucât carențele noastre în ceea ce privește istoria actuală a Basarabiei sunt, din păcate, destul de mari („cel mai greu e să traduci / din basarabeană-n română
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
o gasconadă celebră, spunea că va refuza să citească teza sartriană absconsă din L'Etre et le Néant, chiar și sub amenințarea revolverului. François Mauriac asculta apelul lui Flaubert, venit din cealaltă lume. Fără îndoială biata mea Bovary suferă și plânge în acest moment în douăzeci de sate din Franța". Aceasta este adevărata libertate a romancierului, o libertate de dragoste, așa credea François Mauriac, și se gândea poate la întrebarea insidioasă pe care Jean Amrouche i-o pusese despre Thérèse Desqueyroux
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
care acesta nu știa încă, deși se afla permanent sub comanda lui, a dezavantajului... ca un fel de minus activ al persoanei sale... astfel încât nu se arătă prea aspru cu el... știind că în asemenea cazuri, de obicei oamenii se plâng, se vaetă în mod dezagreabil, torturându-ne... Pe zece februarie 1979, luna mea cea mai defavorabilă din an când s-a născut și maică-mea... ca și cum ar fi vorba de un fel de plată... de o taxă, suprataxă genetică... decolez
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
copiii, ne amăgeam pe atunci cu speranța de a face bulgări din zăpezile veșnice și de a ne juca de-a războiul pe ulițele arzătoare. Căci arșița era atît de neverosimilă, mai cu seamă pe timpul siestei, încît oamenii mari se plîngeau din pricina ei de parc-ar fi fost o surpriză în fiecare zi. De cînd m-am născut, am auzit repetîndu-se fără răgaz că drumul de fier și instalațiile de la United Fruit Company au fost făcute noaptea, pentru că ziua era cu
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
Cristian Teodorescu Ultimul nou venit care vrea să facă afaceri în România îți povestește, în particular, ce înseamnă corupția de la noi. Tot în discuții particulare, oameni de afaceri locali ți se plîng cu lacrimi cît pruna că sînt jecmăniți de statul corupt. Dacă îl întrebi pe noul venit cine sînt corupții cu care a avut de-a face, te privește uimit - el a venit să facă afaceri, nu dreptate în România! Autohtonul
Incoruptibilul de o zi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14296_a_15621]
-
adevărat mici, oh, Catherine Tekakwitha, să-mi răspunzi în Hiro-Koué. Întotdeauna mi-am dorit să fiu iubit de Partidul Comunist și de Mama Biserică. Mi-am dorit să trăiesc într-un cântec folk, precum Joe Hill. Mi-am dorit să plâng pentru nevinovații pe care bomba mea avea să-i schilodească. Mi-am dorit să-i mulțumesc țăranului tată de familie ce ne-a hrănit când eram fugari. Mi-am dorit să port mâneca dreaptă îndoită pe jumătate, iar oamenii să
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
altădată, pe veci pierdută!) și discret liniate cu subțiri linii verzui pe care trebuia să scriem frumos, să caligrafiem, ca niște mici chinezi, era greu al naibii să caligrafiezi, mă străduiam, eram silitor, cuminte, fruntaș deh, și ce-am mai plâns când am luat un 5 pentru pagina cu litera D. Și la ce mi-a folosit? Niciodată n-am ajuns să scriu �frumos". M-aș mulțumi să știu că am scris adevărat. Primele poezii (cam printr-a IV-a) erau
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
că nu pică niciodată în lațul stilului doct. De-abia după ce am văzut-o acolo mi-am dat seama că trăia în două lumi la fel de vii pentru ea și pe care le observa cu aceeași curiozitate. Etnografii, mulți dintre ei, plîng după puritatea unor obiceiuri pierdute și se uită chiorîș la prezentul kitsch în care ne complacem. Visează după un țăran îmbrăcat în costum popular, se simt insultați de satul contemporan, tot mai rupt de tradiții și pervertit de influențele mahalalei
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
etaje liftul cu care coboară în trecut. Dintre acești puțini, doar cîțiva sînt în stare să se întoarcă pînă la ultimul etaj, ca și cum acesta ar fi, la rîndul lui, un simplu punct intermediar. Într-un fel sau altul cei mai mulți ne plîngem că s-a stricat lumea, contrariați că cei mai tineri decît noi își permit să gîndească altfel, să se îmbrace altfel și să nu dea un ban pe adevăratele valori, cele pe care noi le-am statutat. Printre acei cîțiva
Colecționara de kitschuri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15036_a_16361]
-
a ajuns la casa aceea și a intrat. M-am mai apropiat cu câțiva metri. Casa era învăluită în tăcere, deși pe sub ușă se vedea tremurând o lumină gălbuie. M-am oprit și am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași, plângând de frică, până când noaptea a făcut să se întunece totul și Calea Laptelui se oglindea în lac. Atunci m-a strigat el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
-te, băiete. Mi-a pus mâna pe frunte. - Cum să coboare din cer? Atunci și coliba asta - și a arătat spre colibă - tot din cer a coborât? Eu îi dădeam întruna cu coborâtul din cer. Am izbucnit din nou în plâns. I-am spus cum o văzusem coborând încet, în tăcere. I-am spus că ea era acum acolo, înăuntru. Mi-am dat seama că nu se simțea în largul lui și că-mi răspundea cu un aer împăciuitor, cu totul
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de ce s-a ofilit frezia// doar o pusesem chiar lîngă fereastră/ într-o carafă destul de încăpătoare/ plină cu sînge/ de la robinetul din bucătărie// nu înțeleg" (unu ianuarie). Moraliile apar și ele la o scară (aparent) micșorată: "de fapt se poate plînge/ și la înmormîntarea unei prostituate// ajunge să-ți imaginezi/ că tu ești acolo/ pe catafalc// în magazinul de după colț// multipla umbră a unei insecte/ invizibile" (ibidem). De fapt presiunea interioară a substanței crește, într-o inversă proporție cu suprafața redusă
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
un saxofon plin de sunete/ sînt nefericitul prinț al danemarcei/ mînăstirea dragei mele e un bordel/ îmi pun felinarul roșu pe frunte/ cînd fac echilibristica/ pe vremuri minodora mi-a născut un dovlecel/ mi-l punea în brațe/ și eu plîngeam eram un șam înduioșat/ pe fereastră se văd steaguri/ în matele mele aleargă un șoarece/ trec doici cu dovlecei în landouri/ își țin semințele închise ermetic/ stai să vezi cîți poeți tineri răsar din ele și-ți intră-n urechi
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
hilary/ (au rămas două mîini la mine-n fotoliu/ nu înțeleg cine le-a uitat acolo)/ de la servici am primit în dar/ un cocos pentru cocoașă mea/ poate-mi arată cineva/ cum să cînt la el/ n-am a ma plînge/ sînt un șam răsfățat/ mă gudur la picioarele patronului/ îi pun la loc bătăturile/ el mă bate pe umăr/ e destul pentru azi/ schimbă-te-mi zice/ du-te la joaca" (șam pune la loc bătăturile patronului). Acest ins stîngaci
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
abandonat eu și alții recezia, ci pentru că n-am mai putut spune "nimic relevant" despre o literatură nouă, iar atunci cînd, totuși, am făcut-o, am "supus-o unei grile conceptuale revolute". "Aceasta e situația în care trăim, astăzi - se plînge patetic dl Borbély: [...] oamenii de la care se așteaptă notele de trecere [...] nu mai au tangență cu literatura vie". Rar mi-a fost dat să mă confrunt cu un mod mai dogmatic de combatere a "reacțiunii" literare. Dl. Borbély merge mai
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
îi cuprinse mijlocul, își ascunse chipul la subsuoara ei de animal de munte și se lăsă pradă groazei. După șase luni și unsprezece zile avea să moară în aceeași poziție, înnebunit și repudiat în urma scandalului public din pricina Laurei Farina, și plîngînd de furia de a muri fără ea. (din volumul Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, în curs de apariție într-o nouă traducere la Editura RAO).
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
dintre un episodic țap ispășitor, Seldan, cel care-și strigă, fără încetare, mama, și fratele cel geamăn al regelui Franței, iar apoi dintre acesta și regele Franței însuși. Singurul personaj care își găsește mama (de altfel, exclusiv spre a se plînge) e Philippe d'Orléans, efeminat și homosexual. Povestea spusă de naiadă și driadă e reluată, din multiple perspective, pe nenumărate zeci de pagini. Este, de fapt, în centrul intrigii și al labirintului. Și aici, în codrii de la Fontainebleau, în relatările
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
un capitol se ocupă, de exemplu, de cărți de memorialistică. în final, un text savuros intitulat " Despre ce ar fi trebuit să scriu", un fel de meditație glumeață a scriitorului la ziar, dar nu unul încrîncenat, nu unul care se plînge de ingratitudinea față de cultură, ci chiar dimpotrivă. Despre problemele importante se poate vorbi și relaxat: Unii m-au sfătuit insistent să nu ies din sfera doctă și să produc studii cît mai savante, alții, cînd încerc această formulă, îmi spun
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Manuela Tănăsescu Virgil Cândea observa că în Viiața lumii a lui Miron Costin accentele existențiale sunt schimbate și efemeritatea vieții este plânsă în sine, nemaidevenind imbold spre o autoperfecționare spirituală care să ne mărească șansele în "lumea de dincolo". Adevărat, după rigoarea ortodoxă care cerea în mod egal individului și întregii societăți un permanent efort spre mai binele creștin, milenara temă a
Visul român by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15089_a_16414]
-
nimeni), ei își pregătesc mișcările următoare. După ce-a luat cu japca tot ce poate fi luat (de la pământuri și fabrici, la funcții și onoruri), țoapei nu-i lipsește decât scaunul de senator sau deputat. N-am nici un motiv să plâng de mila P.S.D.-ului, pentru că, până la urmă, conjurația mediocrităților va ști să triumfe. Plâng, însă, de mila a ceea ce-ar trebui să fie opoziția. După un an și jumătate de sângeros atac al ex-comuniștilor la fibra națională, încă nu
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
poate fi luat (de la pământuri și fabrici, la funcții și onoruri), țoapei nu-i lipsește decât scaunul de senator sau deputat. N-am nici un motiv să plâng de mila P.S.D.-ului, pentru că, până la urmă, conjurația mediocrităților va ști să triumfe. Plâng, însă, de mila a ceea ce-ar trebui să fie opoziția. După un an și jumătate de sângeros atac al ex-comuniștilor la fibra națională, încă nu s-a ridicat, din praful nimicniciei și al infinitelor tranzacționări, nici un nume și nici o
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
financiar al posturilor de televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum, în România se plânge abundent, se plânge șiroaie. La Cluj, Funar lăcrimează tricolor, de s-au colorat, mai nou, în roș-galben-albastru până și recipientele pentru gunoiul stradal (dacă nici asta nu constituie o insultă adusă însemnelor oficiale, înseamnă că nu mai înțeleg nimic din
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
de televiziune. Vorbesc de lacrimile de crocodil ale personajelor care știu că dacă stârnești mila omului de pe stradă ai câștigat partida. (Nae Caranfil a făcut un film plin de farmec pe această temă!) Oricum, în România se plânge abundent, se plânge șiroaie. La Cluj, Funar lăcrimează tricolor, de s-au colorat, mai nou, în roș-galben-albastru până și recipientele pentru gunoiul stradal (dacă nici asta nu constituie o insultă adusă însemnelor oficiale, înseamnă că nu mai înțeleg nimic din subtilitățile Codului penal
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]
-
Vadim sau Păunescu, nu se pot opri din căinarea bietului popor împilat de bestiala străinătate. în piețe, votanții actualilor guvernanți dăulesc din cauza prostiei lor criminale. Până și Sorin Ovidiu Vântu se smiorcăie de mila păgubiților de la F.N.I. Dl. Năstase însuși plânge de bucuria de a fi posesorul a trei "brâncuși" - absolut autentici, nu-i așa? Dar campioana absolută a donatorilor de lacrimi e o doamnă ce răspunde la numele Andronescu și la prenumele alintător Cati. De la " Fetița cu chibrituri" a lui
Cati de Celuloză by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15145_a_16470]