5,550 matches
-
conduce eu această criză dacă psihicul meu nu s-ar resimți încă de pe urma bolii.” (Jurnal intim-Marin Preda). Trebuie să spunem că lui Marin Preda i se agravase boala psihică de care se trata la doctorul Kindy Sonnenreich, medic psihiatru. De plâns, au plâns amândoi, dar tot s-au despărțit. Ea a plecat de-acasă, lăsându-i doar un bilet: “Marine, eu plec, te părăsesc. Vezi ce faci... Cheile sunt colo, banii dincolo...”. Desfacerea căsătoriei a fost tot la Sfatul Popular. De
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 by http://confluente.ro/Marin_preda_daca_dragoste_nu_e_nimic_ion_ionescu_bucovu_1346350793.html [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
zăpadă Și speri la primăveri, Ce n-au să te mai vadă. În depărtări te-pierzi Cu gânduri și dorinți Și-ți pare că ne vezi, Prin pleoapele fierbinți. Din ochi încet se scurg, În vale multe lacrimi, Iar îndelungul plâns, S-a ratacit prin patimi. Mai vrei măcar o dată, În brațe sa ne ții, Cu inima-sfărmată, Tu spui: Eu plec copii! Referință Bibliografică: LACRIMI DE MAMĂ / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2092, Anul VI, 22 septembrie 2016
LACRIMI DE MAMĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1474534378.html [Corola-blog/BlogPost/344837_a_346166]
-
iar “Anonimous 2 “ a tăiat legătura de deasupra capului. L-au așezat pe sol, slăbindu-i legătura din jurul gâtului, astfel că omul trăgând aer cu putere în piept, asta i-a provocat un acces agresiv de tuse. A izbucnit în plâns, agățându-se cu putere de picioarele lui “Anonimous 1”. În timp ce “Anonimous 2” solicita o ambulanță la fața locului și confirma dispecerului situația de fapt de la fața locului, omul, agățat cu brațele amândouă de “Anonimous 1”, își golea sufletul printre gemete
ÎNTRE DOUĂ PRAGURI, SECUNDA. DINCOLO… RESPECT! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 by http://confluente.ro//var/www/html/Home/Orizont/Meditatie/olguta_trifan_1455488389.html [Corola-blog/BlogPost/341327_a_342656]
-
o toană: În vechea rochiță, Să ai must în cană Și o dumitriță. În brumă de toamnă, Prin frunze ruginii, Tăcută în palmă, Gândeai nebunii... Ca pe-o fructă coaptă Te-aș fi cules atunci. Îmi spuneai în șoaptă: „Ascult plânsul de prunci”. Tânjeam pentru-n sărut. Vântul prins-a geme. Duioasă, mi-ai cerut Flori de crizanteme. Ți-am oferit trei flori, Un dar de-al toamnei sol. Eram doi bieți actori, Jucam și noi un rol... E iarăși toamnă
DOUĂ CRIZANTEME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 619 din 10 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Doua_crizanteme_george_safir_1347306343.html [Corola-blog/BlogPost/343731_a_345060]
-
goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor. Altădată, copiii mei mureau pentru acest steag. Astăzi, îmi acoperă cu el rușinea și rănile, noroiul și scârba. Muzica urlă. Cântece încearcă să îmi acopere plânsul. Altădată, ele îmi lăudau gloria și îmi făceau sângele să fiarbă. Astăzi mă dor. E atât de mare discrepanța! Tancuri trecând în zgomot de fanfară pe străzile goale. Altădată, oameni drepți și desculți mureau pentru mine. Astăzi, se organizează defilări
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
și eu te voi iubi.” Vlad, el este un înger acum. Nu-ți dai seama? Mi-a mai spus să nu plâng, fiindcă îi fac rău și lui, dar nu mă pot abține. Izbucnește într-o nouă porție sacadată de plâns. „E sănătos oare?”, mă întreb privindu-l așa cum privești nebunii. Mă ignoră total. Continuă monologul, fiindu-i indiferent dacă îl mai ascult sau nu: - Este ca un tată ceresc pentru mine... Într-o zi am cumpărat o cravată și i-
COMEMORAREA NEBUNĂ A LUI CEAUŞESCU de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 by http://confluente.ro/Comemorarea_nebuna_a_lui_ceau_cristea_aurora_1360779174.html [Corola-blog/BlogPost/351781_a_353110]
-
mine...că-mi dădeam seama că n-are nicio logică și niciun viitor o posibilă “relație” și adevărul era că nici nu-mi plăcea tipul ... dar îmi venea să plâng oridecâteori mi-l aduceam în minte...nu știu de ce...Un plâns de durere...de suferință...de neputință...Ceva mi se făcea ghem în mijlocul pieptului... Pentru el, pentru că nu înțelegea, de ce mă cramponez de vârsta lui și nu mă mulțumește iubirea / adorația lui sinceră. Uite, și acum când îmi amintesc, plâng...Nu
DESPRE FRUMUSEŢE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Despre_frumusete_corina_lucia_costea_1326646855.html [Corola-blog/BlogPost/361315_a_362644]
-
fructificate de către ei. Românii, plângând în clocote, ori râzând în hăhieli, trăiesc azi experimentându-și propria disoluție, ca neam. Dacă surâsurile și suspinele unui popor sunt în măsură să-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
-i zugrăvească ponderat și demn, spiritualitatea și condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
condiția socială, râsul și plânsul debordant îl terorizează. Românii plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
plâng abia după ce râd pe săturate, râd după ce plâng până la ruperea de realitate, absorb fericire sau suferă numai în scurta secundă a trecerii de la plâns la râs, și de la râs la plâns. Acest tip de râs și acest tip de plâns conștientizează persiflarea la români, concentrează adesea, neînvinsa ironie, purul și profundul spirit al unei ironii cu vârfuri în umilire și bătaie de joc, în dematerializarea și despiritualizarea ființei umane și reducerea ei la un nume încenușat. Acestea sunt fenomene ale
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
o persoană puternică își va șterge lacrimile și va privi spre viitor strategic. Aici nu mă refer doar la femei. Nu numai bărbații înșeală, și femeile schimbă peisajul destul de des. Refrenul mai sus amintit mi se pare amuzant și... de plâns, dar nu în contextul cuvintelor exprimate de autor. „la copii și la nevastă”. Așa, deci mai sunt și copii?! Legile de azi protejează instituția căsătoriei și, mai ales, copiii. Încă un motiv în plus de a... nu plânge (prea mult
REFRENE PENTRU OAMENI SLABI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/aga_lucia_selenity_1422906644.html [Corola-blog/BlogPost/376174_a_377503]
-
acasă... ce vreți să-mi faceți... - Stai liniștită, fată, că nu-ți fac nimic. Îmi e drag de tine, de ce ești prostuță și nu înțelegi? - Io nu sunt prostuță... mi-e frică și... Nu a terminat ce dorea să spună. Plânsul, pornit neașteptat de puternic, în sughițuri scurte și dese, aproape că a înecat-o și tot trupul parcă-i intrase în trepidații. Brațele nu o mai ascultau. Atârnau neputincioase pe lângă coapse... Speriat că poate leșina ori că este deja leșinată
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_4_marian_malciu_1326477541.html [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
Articolele Autorului Neșterse așchii de speranță apoi un rând fiert la focul mic al zilei apoi, apoi, reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită / Petru Jipa
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/petru_jipa_1412933497.html [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]
-
Neșterse așchii de speranță apoi un rând fiert la focul mic al zilei apoi, apoi, reversul medaliei iubire credință, așa ca dictatorii care vin și se duc ei la fel ca și bufonii mă fac să râd. Râsul plânsul, râsul plânsul Nichita vorbea de dânsul. Proștii încă râd... de ce am părul meu cărunt? Izvoare pecetluite febra părului, murmurul unui acord, surd...! De dragul amăgirii noastre nu rachetele ne rănesc noi ne spargem capetele, între noi. Referință Bibliografică: Limită / Petru Jipa : Confluențe Literare
LIMITĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 by http://confluente.ro/petru_jipa_1412933497.html [Corola-blog/BlogPost/352813_a_354142]
-
și mă strânge-n brațe de abia mai respir. Mă desprind din îmbrățișarea aceea penibilă, îmi iau haina, mă scuz sărbătoritei și celorlalți invitați și ies...Insist să nu fiu condusă. Aerul rece, tăios de afară, mă învăluie. Izbucnesc în plâns, ca un copil bătut crunt. Gălăgia dansatorilor, muzica îmi acoperă, numai bine, isteria. “În fața tunurilor!” îmi spune dispecera de la taxi...acolo să aștept. Cele 2-3 minute mi-au fost de ajuns să o bocesc pe coloneleasă...să deplâng viața oricărei
PULBERE DE STELE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Pulbere_de_stele_corina_lucia_costea_1327869567.html [Corola-blog/BlogPost/360587_a_361916]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > SCRISOARE CĂTRE MAMA Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1893 din 07 martie 2016 Toate Articolele Autorului (o dedic mamei și tuturor mamelor plecate înainte de vreme) maică, iartă-mi plânsul schimbat în viori acolo înlăuntru tu încă pulsezi de sus rotogoale de ciori mă caută acum când știu tu visezi rămas-am același în trup de copil te caut și viața mi-e o întrebare gândul umbrit și umil așează
SCRISOARE CĂTRE MAMA de TEODOR DUME în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 by http://confluente.ro/teodor_dume_1457374058.html [Corola-blog/BlogPost/369306_a_370635]
-
în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. La umbra ta, m-aplec, pădure, Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie, La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă. Nu mai sunt copilița alintată, Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitată A unui drum ce duce către seară. Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna, Cu norii coborâți peste pământ; Mă doare-nsingurarea și regretul, Mă doare orice vorbă, orice gând. Aud cum vântu-mi șuieră din spate; E ceas
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
un cuib...și-un ram. Citește mai mult La umbra ta, m-aplec, pădure,Cu osteneala zilelor cu brumă; M-apasă vântul, ploaia mă-ncovoaie,La geamul vieții, ciorile, îmi scurmă.Nu mai sunt copilița alintată,Nici ramu-nmiresmat de Primăvară; Sunt plânsul frunzei, lacrima uitatăA unui drum ce duce către seară.Pe fruntea rece, mi se-așează Toamna,Cu norii coborâți peste pământ;Mă doare-nsingurarea și regretul,Mă doare orice vorbă, orice gând.Aud cum vântu-mi șuieră din spate;E ceas târziu
FLORINA EMILIA PINCOTAN by http://confluente.ro/articole/florina_emilia_pincotan/canal [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
al remușcarii zbucium nu-i apasă. Stăpânii râd de noi și nu le pasă, duc fără grijă viața lor luxoasă, știind că somnul țării e deplin. Stăpânii râd de noi și nu le pasă, că-n jurul lor e numai plâns și chin. DIN ZI ÎN ZI Din zi în zi durerea e mai multă și viața ne dă doar tristeți în dar în timp ce-ai noștri-asupritori exultă. Din zi în zi durerea e mai multă, răbdăm umili și lași
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/anatol_covali_1471718921.html [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
de dispreț pentru bucuriile dar și pentru durerile mele. Nimic din viața mea nu o mulțumește. Mângâierile ei sunt reci și devorează bucăți din sufletul meu în numele unei morale a familiei pe care pretinde că o respectă. De când mă știu plânsul din sufletul meu nu contenește nici măcar când zâmbesc. Ca și această piatră din San - Michel la fel de rece la fel de dură la fel de strearpă la fel de îndărătnică la fel de total neînsuflețită Ca și această piatră E plânsul meu ce nu se vede” (Boris Pasternak) ********************************************* Îmi
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_mihaela_macsut_1422963548.html [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
care pretinde că o respectă. De când mă știu plânsul din sufletul meu nu contenește nici măcar când zâmbesc. Ca și această piatră din San - Michel la fel de rece la fel de dură la fel de strearpă la fel de îndărătnică la fel de total neînsuflețită Ca și această piatră E plânsul meu ce nu se vede” (Boris Pasternak) ********************************************* Îmi amintesc accidentul de la 19 ani: prăbușirea mea cu planorul după prima ieșire la simplă comandă. Când m-am trezit la reanimare vocea tăioasă a mamei s-a auzit cu forță care parcă
AŞTEPTAREA de ADRIANA MIHAELA MACSUT în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 by http://confluente.ro/adriana_mihaela_macsut_1422963548.html [Corola-blog/BlogPost/373597_a_374926]
-
sprijinindu-se de ușa șifonierului, se uită în jur. Observă seiful: ușa larg deschisă lăsa să se vadă pereții metalici. Seiful era absolut gol. Ochii i se umplură de lacrimi. - Nu se poate... Nu se poate..., bâigui, izbucnind într-un plâns sfâșietor. Apucă telefonul...” Cine apucă telefonul ? Porcu, desigur ! (Observați cîta subtilitate are autorul, Șerban Mărgineanu: el zice PORCU, nu PORCUL ! Ei bine, acest ultim roman, „În umbra iubirilor Secrete” Editura PERPESSICIUS - BUCUREȘTI - s-ar putea prezenta sub magnifica găselniță a
CRONICA MARGINEANU SERBAN de IOAN LILĂ în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Cronica_margineanu_serban.html [Corola-blog/BlogPost/356244_a_357573]
-
soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește mai mult În amintirea ta,am lunecat pe struna șipotului de izvorși-am plâns până când cerul și-a înfrățit lacrimacu a mea, plouând în neștire.În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină
GEORGETA MUSCĂ OANĂ by http://confluente.ro/articole/georgeta_musc%C4%83_oan%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
să țin privirea sus Măcar pentr-o secundă să fiu lângă altar. De la o vreme, Doamne, parcă îmi caut loc Mă simt ades străin în casă și obor, Aștept de nu știu unde semnal spre alt soroc, Iar sufletul palpită atins de plâns și dor. Să-mi spui acum Părinte de ce voiesc în taină Să zbor cât mai aproape de zorii noi ce vin? De ce îmi este sete de rouă și lumină, Iar ochii mei visează doar univers divin? Dar ispitirea aduce mânie-n
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]