5,484 matches
-
ăsta ar putea fi aproape înțeles cu ajutorul unei pisici cumsecade dacă ochii n-ar fi decât un ropot de aplauze sinucigașe iar sufletul un ghemotoc de litere dintr-o carte dată la topit calfă de mântuială a unei pofte de plâns creierul meu se prelinge ca fumul papal deprins cu această exigență imprevizibilă mă mulțumesc să-i iau zodiacului vorba din gură și să răsucesc încet cheia sunt sigur vei crede că ți-am șoptit te iubesc de fapt n-am
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
ele existau și înainte - niciodată n-au avut loc de mine... Pentru că nu eram destul de aproape de ea. Eram aproape, dar nu știam că pe jos e ud. Simțeam că mor, că s-a terminat și fetele s-au oprit din plîns și ne-am dus pe țărm și Zveruța a început să rîdă. Lacrimile nu s-au uscat Lacrimile nu s-au uscat pe obrazul fetei care urcă acuma în autobuz. E la modă să speri? Pajura fumegă. Scînteia fumegă. Dimineața
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
motive, gesturi, semne constatate și în alte arealuri etnofolclorice. Comparatistul își spune cuvântul și în privința aliajului de elemente păgâne și creștine din balada studiată, semnalează pe lângă cele știute alte elemente fie din Vechiul Testament (visul lui Iacob, toiagul), fie din Noul Testament (plânsul Maicii Domnului, apariția lui Iisus, a Sf. Petru, a Sf. Ioan), fie, în fine, apariția unor personaje din zona religiei populare (Moș Crăciun, Sf. Vineri), a unor motive din același creștinism popular: "scara de ceară și toiagul, drumul drept, vămuirea
Motivul incestului în folclorul românesc by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11814_a_13139]
-
întîia oară, la o chestiune românească , nu-mi ajung degetele mele, de la mîinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor - mă opresc aici, ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-a
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
și acestea de puținele note senzuale, la indicațiile tovarășilor deranjați în ,,pudoarea lor de activiști". Prins în capcanele tipăririi pentru a putea exista editorial, Nichita va trebui să scrie în următorii ani poezii ,,angajate", unde este de remarcat (sau de plîns) efortul de a scrie altfel decît corul propagandistic, îmbinînd concretul ,,realității socialiste" cu abstractul gîndirii lui poetice: "Publicasem cîteva poezii și eram extrem de nemulțumit de ele, aveam instinctul că nu comunic, că sunt niște texte fără cap și coadă sau
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
eul poetic o pune ca stigmat. Versul Dorinei Stoica se întruchipează într-o abandonare în iubire, dar nu într-una găsită, ci în una râvnită: // În altă viață tu vei fi al meu,/ Ne vom găsi pe țărmuri umezite/De plânsul ce l-am plâns mereu/ În multe ale mele vieți trecute.// Ne vom găsi în zări, sau mai departe/ Pe-acest pământ, sau cine știe unde,/Și nimeni nu putea-va-ne desparte,/ Vom dispărea în lume, ne-om ascunde//. ( În altă
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare romanța
ÎN TOAMNA FRUNZELOR FECIOARE de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380652_a_381981]
-
în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător/ acolo/ unde atârnă El/ ca Tu/ să știi să ceri și de la tine.” Momentul esenței se ridică iar și iar
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
acestea constituie averea poetului. În poeziile protestatare, poetul vrea să deschidă ochii românilor, să tragă semnalul de alarmă, să ia poziție împotriva minciunii și imposturii. Un adevăr crud, scos la iveală astfel: Dintr-o țară preacreștină am ajuns „țară de plâns” (Citiți „Starea Națiunii!”) Pentru Virgil Ciucă, divinitatea se află în raport de subordonare cu el și de aceea îi cere să-l asculte, în același timp, judecându-L și trăgându-L la răspundere pentru tot ce se întâmplă rău în
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
a anunțat că am o fată, Iar eu pe dat m-am supărat! Și am bocit eu toată ziua, De ce e fată... nu-i băiat? Că eu mi l-am dorit atâta, Și iată iar m-am înșelat! Spre seară plânsul mi-a trecut, Și am cerut să-mi văd copila, Pe dată am încremenit, Că mă vedeam ca-ntr-o oglindă! Am desfășat-o și-am pupat-o, Am mângâiat-o și am alintat-o, Era atâta de frumoasă, Că
DOR DE MAMĂ, de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380722_a_382051]
-
și patetic. Un semnal-apel erotic, cu pudoarea emoției sincere, adolescentine, care, deși anxioasă și crispată, rămâne la nivelul unui strigăt disperat de iubire neîmplinită: „Cu gândul îți ademeneam vorbele,/ cu ochii îți ardeam zâmbetul,/ cu mersul îți chemam drumul,/ cu plânsul îți inundam calea” („Rătăciri”, pag. 14), ca să alunece spre speranță: „Locuiam ca un mac în lanul de grâu/ până au venit secerătorii/ și din verbul meu au făcut drog/ iar din inima ta, pâine” (Ibidem); ca-ntr-un carusel al
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
Pe cei,ce cu viclene curse,amăgește! Tu,Cel ce știi,ce mare-i neputința firii, Ce vindecare își găsește doar prin moarte, Aprinde-n lume,flacăra iubirii, Ca să topească ale noastre reci păcate! Lacrimi de pocăință,să ne-mbogățească plânsul, Trimite-ne din slava Ta ,de sus, De multe ori,prin plâns,aflăm răspunsul, La întrebări,ce singuri deseori,le-am pus! Ce trebuie să știm? Al Tău Cuvânt,pe toți învață, Și-L înțeleg și oamenii de rând și
GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380767_a_382096]
-
mare-i neputința firii, Ce vindecare își găsește doar prin moarte, Aprinde-n lume,flacăra iubirii, Ca să topească ale noastre reci păcate! Lacrimi de pocăință,să ne-mbogățească plânsul, Trimite-ne din slava Ta ,de sus, De multe ori,prin plâns,aflăm răspunsul, La întrebări,ce singuri deseori,le-am pus! Ce trebuie să știm? Al Tău Cuvânt,pe toți învață, Și-L înțeleg și oamenii de rând și împărații, Tu,pedepsește-ne să ne iubim pe viață, Și să trăim
GLASUL MEU AUZI-L,DOAMNE! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380767_a_382096]
-
și umbre,misterioase uși, Crâmpeie de lumină,frânturi dintr-o aripă, Toți îngerii au aripi,deci poate-i o ispită, Sau lupi in piei de oaie,mă urmăresc ascunși? În întuneric iată,văd limbi de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si
ÎNTRE DOUĂ LUMI..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380775_a_382104]
-
de fapta ce-n gând,am avut, De răul crescut pătimaș,iar in minte, De ruga nespusă,deși-aș fi putut, S-o simt,s-o trăiesc,sau s-o spun în cuvinte! M-acuză,de lipsa de lacrimi și plâns, De cuget trufaș,de lipsa iubirii, De false comori,ce în viață am strâns, Trăiri de moment,pe calea pieirii! De ochi ce nu plâng,dureri ce nu văd, Nu c-ar fi orbi,ci refuză să vadă, Pe frați
SUFLET ACUZAT! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380770_a_382099]
-
frunzelor fecioare, prin parcuri umblă tei desculți; dacă-i privești atent și-asculți, i-auzi, în foșnet de frunzare, târându-și pașii pe cărare ca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare, statui ținându-se de mână plâng plânsul ploii împreună și-n ude franjuri de blazare, strivind cohorta de culoare, par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare, vântul țâfnos nu se dă-n lături să se dezlănțuie...și-alături de fantomatice fanfare cântă-n funebră cadențare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
În toamna frunzelor fecioare,prin parcuri umblă tei desculți;dacă-i privești atent și-asculți,i-auzi, în foșnet de frunzare,târându-și pașii pe cărareca niște moși cu plete rare. În toamna frunzelor fecioare,statui ținându-se de mânăplâng plânsul ploii împreunăși-n ude franjuri de blazare,strivind cohorta de culoare,par umbre lungi de cerșetoare. În toamna frunzelor fecioare,vântul țâfnos nu se dă-n lăturisă se dezlănțuie...și-alăturide fantomatice fanfarecântă-n funebră cadențareromanța vieții trecătoare. În toamna frunzelor fecioare,cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
construim conștiința. Privim neputincioși cum, fără remușcare, implacabila Moară ia în vârtejul ei trupul de abur al clipelor. Le macină desprinzându-le din curgerea lor fără oprire tocându-le și apoi zvârlindu-le în vânt. E surdă, ea nu aude plânsul clipelor înainte de a-și da sfârșitul, nu știe decât una și bună, că nemoartea nu există și își vede de treaba ei nestingherită, fără pauză pentru vreo scurtă răsuflare. În nopțile de veghe, în liniștea deplină a camerei mele, când
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam Nici clipa cand Începuse Să alunece În realitate. Rătăcesc dar prin lumea oglinzilor căutand
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
EROARE de educație! Când, În preistorie, bărbații trebuiau să Înfrunte animalele la vânătoare sau, mai târziu, dușmanii În războaie aveau nevoie, În mod justificat, de un nivel ridicat de agresivitate. Sunt anumite fenomene fiziologice care fac ca emoțiile neeliminate prin plâns să mențină În bărbat un nivel ridicat de agresivitate. Până și În ziua de azi, când condițiile sociale s-au schimbat, băieții sunt Împiedicați să plângă. “Ești bărbat, n-ai voie să plângi!” „E rușine!” Mare eroare . Presiunea emoțională crește
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
suspinul. Frumoase, și fin-exacte, rînduri ale lui Matei Călinescu despre o expresie, ca Strigătul, ca frica: "de obicei, suspini cînd izbutești - fie doar și pentru o clipă - să-ți gîndești o durere, actuală sau trecută. Suspinul e refuzul hohotului de plîns, al strigătului, al manifestărilor exterioare, al spectacolului disperării. La capătul gîndului se naște un suspin..." Așadar, poeziile astea, risipite din Simbolul, copil de tinerețe, cu Tzara, pînă-n Revista Fundațiilor (afurisită vreme care, într-o notă asupra ediției, folosește un nemeritat
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
disperate, personajele par a trăi într-un prezent continuu, de unde aruncă ocheade pasagere mai-mult-ca-perfectului visat. România lor este cea a diferenței, a contrariilor, a paradoxurilor zilnice, a haosului identitar în care se scaldă tragicii moștenitori ai sistemului. Cascadorii râsului și plânsului Atitudinea generalizată a autorilor față de confruntările sinelui cu timpul și spațiul în care se integrează (sau nu!) se reflectă la nivelul atitudinii și stilului. Umorul cu variante mai mult sau mai puțin aspre (deriziune, ironie, autoironie, sarcasm) se înscrie printre
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
se știa unde sunt și cum o duc. Era vremea represaliilor comuniste împotriva celor care se ridicaseră împotriva ciumei roșii care venea dinspre răsărit și mulți tineri anticomuniști dispăreau fără urmă. De multe ori, mama mea nu-și putea stăpâni plânsul când venea vorba de prietenii ei cei nefericiți. Îmi amintesc asta foarte bine, probabil plânsul mamei mă afecta și pe mine, așa copil neștiutor cum eram. După mai mulți ani, lucrurile s-au mai schimbat spre bine, deținuții politici au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
se ridicaseră împotriva ciumei roșii care venea dinspre răsărit și mulți tineri anticomuniști dispăreau fără urmă. De multe ori, mama mea nu-și putea stăpâni plânsul când venea vorba de prietenii ei cei nefericiți. Îmi amintesc asta foarte bine, probabil plânsul mamei mă afecta și pe mine, așa copil neștiutor cum eram. După mai mulți ani, lucrurile s-au mai schimbat spre bine, deținuții politici au fost eliberați și am aflat ca unchiul Valeriu a ajuns în America. Ce grozav era
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pe chipul nevăzu telor icoane, cu care la întrecere m-am luat! Să fiu Moretta muta, poate Ganga, Matto sau Băuta, tricorn intru albire, Tabarro, Pantalone ori poate Pulcinella, mai bine Colombina, Brighella ori Farfalla? Din tot ce văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]